Altoirea este o altă metodă de înmulțire a plantelor, care necesită două plante. Practic, aceasta constă în unirea a două plante, una furnizând sistemul radicular, iar cealaltă partea aeriană. Acest proces este posibil datorită unei caracteristici specifice și unice a celulei vegetale: capacitatea de a forma calus din celule nediferențiate și de a realiza ulterior unirea celor două părți.

Altoirea poate fi realizată atât pe plante tinere, cât și pe plante mature. În prezent, această tehnică este utilizată și la răsadurile de legume, unde o plantă tânără obținută din sămânță servește drept portaltoi, iar altoiul (partea care va forma partea aeriană) este reprezentat de un lăstar erbaceu. Pentru ca altoirea să reușească, este esențial ca diametrele celor două părți care urmează să fie unite să fie cât mai apropiate.

Se pot altoi și pomi fructiferi sau plante ornamentale din grădină, acordând atenție nu doar dimensiunii ramurilor sau tulpinilor care urmează să fie unite, ci și momentului efectuării altoirii. Perioada ideală este atunci când cambiul vascular (țesutul aflat în interiorul tulpinii, responsabil de creșterea în grosime a acesteia) este activ. În fiecare primăvară, acesta își reia activitatea de multiplicare celulară și formează noi țesuturi vasculare, care dau naștere unui nou inel de creștere.

În funcție de forma și natura celor două părți care urmează să fie unite, există mai multe tipuri de altoire. Acestea se clasifică în: altoire cu ramură (altoire cu altoi), atunci când se folosește un lăstar, caz în care, în funcție de modul de inserare a acestuia, distingem altoirea în despicătură, altoirea în despicătură terminală și alte variante; altoire în ochi (în mugure), atunci când altoiul este reprezentat de un mugure (de exemplu, altoire în scut, altoire tip Mallorca etc.).

De ce se realizează altoirea?

În cazul pomilor fructiferi, ca portaltoi se alege, de regulă, un soi viguros, care asigură o bună dezvoltare și rezistență, iar ca altoi se utilizează soiul cu cele mai bune caracteristici din punctul de vedere al gustului, productivității și aspectului fructelor. În alte situații, portaltoiul este ales pentru rezistența sa la anumite tipuri de sol, la boli specifice solului sau la atacul unor insecte.

Un alt aspect important, pe lângă alegerea perioadei potrivite pentru altoire, este verificarea compatibilității dintre cele două soiuri sau specii care urmează să fie unite, pentru a asigura formarea cu succes a punctului de altoire.

Chiar și arborii de mari dimensiuni pot fi altoiți. Dacă dorim să păstrăm sau să recuperăm un exemplar valoros care prezintă probleme de creștere sau fitosanitare, putem altoi ramurile, înlocuindu-le cu ramuri sănătoase. Uneori, acestea pot proveni chiar din soiuri diferite, obținând astfel un exemplar unic.

Pare simplu…

Explicată astfel, altoirea pare o operațiune pe care o poate realiza oricine și, într-o anumită măsură, acest lucru este adevărat. Totuși…

Cea mai dificilă etapă nu este neapărat realizarea altoirii, ci perioada care urmează după aceasta, adică asigurarea condițiilor optime de mediu pentru planta proaspăt altoită. Dacă umiditatea relativă a aerului este prea scăzută, există riscul ca noul mugure să se usuce și să cadă, iar dacă este prea ridicată, poate apărea putrezirea în zona punctului de altoire.