Hibiscus da Seme Mosc. Luna Mix
Ibiscus
Hibiscus palustris, Trandafir de mătase, Nătăi de mlaștină, Swamp-rose Mallow, Hibiscus rezistent la frig
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Malvaceae
Ordin
Malvales
Gen
Hibiscus
Specie
moscheutos
Informații principale
Descriere
Plantă perenă, semi-lemnoasă, cu frunze căzătoare, cu creștere viguroasă și port erect, care poate atinge o înălțime de până la 1,50 metri. Se caracterizează prin flori mari, grupate în inflorescențe cu coloana staminată proeminentă, cu o valoare ornamentală semnificativă și cu o gamă cromatică de nuanțe rafinate și luminoase, care se manifestă de la sfârșitul primăverii până la începutul toamnei, conferind un aspect spectaculos paturilor de flori și ghivecelor mari sau jardiniere, chiar și în combinație cu alte plante ornamentale. Ușor de cultivat, preferă expunerea la soare plin și soluri menținute umede, dar fără stagnări de apă; de asemenea, este tolerantă la climatul cald de vară.
Descrierea soiului
Plantă perenă care își pierde toată vegetația în timpul iernii, pentru a înmuguri din nou la sfârșitul primăverii. Are o înflorire foarte abundentă vara, cu flori foarte spectaculoase și de dimensiuni mari. Acestea pot atinge chiar și 30 de centimetri în diametru, iar planta poate ajunge la o înălțime de 150/180 de centimetri.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Epitetul generic, Hibiscus, este un vechi nume grecesc folosit pentru a desemnaspecia Althaea, care aparține, la rândul ei, familiei Malvaceelor.
Sunt documentate proprietăți medicinale antioxidante și antiinflamatorii rezultate din utilizarea plantei.
Origine și răspândire
Originară din zonele umede și temperate, precum malurile râurilor sau câmpiile aluvionare, din Asia și dintr-o mare parte a Americii, de la Ontario și Massachusetts până la Ohio, Indiana, Alabama și Florida; a fost introdusă în Italia în secolul al XVI-lea și, în ultimele decenii, a făcut obiectul a numeroase încrucișări interspecifice care au dus la apariția unor soiuri cu flori mari și nuanțe strălucitoare și intense.
Caracteristici principale
Mărimea florii
O floaremare, caracteristică, cu o mare valoare ornamentală.
Frunză
Frunza are o lamă în formă de inimă.
Perioada de înflorire
Înflorirea spectaculoasă are loc de la mijlocul primăverii până în vară, pe o perioadă cuprinsă între 90 și 100 de zile, conferind culoare și eleganță pentru o lungă perioadă de timp.
Inflorescență
Inflorescență mare,de tip umbrelă, cu coloana staminativă proeminentă.
Culoarea frunzei
culoare uniformă, în perfect contrast cromatic cu nuanțele florilor.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,8 și 1,8 m, ceea ce îi conferă un rol central și atractiv în paturile de flori sau în ghivece mari, chiar și în combinație cu alte plante ornamentale.
Durată de viață
Plantă perenă, care își pierde partea aeriană în timpul iernii.
Unde se plantează
Înflorirea, îndelungată și spectaculoasă, o face ideală ca plantă ornamentală pentru paturi de flori, jardiniere, ghivece mari și jardiniere de exterior
Tulpină
Tulpina este erbacee, semi-lemnoasă; această varietate nu are spini.
Floare
Floarea are o formă simplă și dimensiuni mari, cu petale de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe umbelate de dimensiuni medii. Înflorește de la mijlocul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 90 și 100 de zile. Atrage fluturii.
Creștere
Creșterea este viguroasă, ceea ce permite obținerea unor rezultate de ansamblu compacte și elegante.
Port
Portul drept, care accentuează valoarea estetică a florilor.
Ramificare
Dezvoltă o ramificație medie, cu un raport echilibrat între frunziș și flori.
Condiții necesare
PH
pH-ul optim al solului variază de la ușor acid la neutru, cu valori cuprinse între 6,0 și 7,0.
Pregătirea solului
Pentru transplantarea în stratul de flori la sfârșitul primăverii, efectuați o afânare ușoară a solului, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele mari și resturile de culturi anterioare. Încorporați substanță organică pentru a îmbunătăți proprietățile fizico-chimice ale solului, apoi continuați prin sfărâmarea bulgărilor mai compacte și mai mari. În final, nivelați suprafața și pregătiți gropile de plantare la o densitate adecvată.
/pregătirea-solului-pentru-plantele-ornamentale/
Expunere la soare
O expunere la umbră parțială sau la soare plin va asigura o înflorire excelentă.
Climă și temperatură ideală
Temperatura optimă se situează între 16 și 35 °C. Temperatura ideală este cuprinsă între 19 și 22 °C; se adaptează bine la climatele calde de vară, fiind necesar să se acorde atenție menținerii unei umidități constante a solului. Pentru zonele cu climă mai rece, se recomandă utilizarea unui strat de mulci pe sol pentru a ajuta planta în perioada de repaus invernal.
Utilizare
Plantă apreciată de specialiști, peisagiști și grădinari de toate nivelurile de experiență pentru înfloririle spectaculoase care îi conferă o valoare considerabilă în
domeniul ornamental exterior
Rezistență
Rezistență ridicată; cu câteva măsuri de cultivare legate de expunere și irigare, va asigura performanțe excelente în ceea ce privește creșterea și înflorirea.
Sol
Preferă soluri de consistență medie, turbose, menținute constant umede, dar fără stagnări de apă, și cu un conținut adecvat de substanță organică; pentru cultivarea în ghivece și jardiniere se recomandă un substrat pentru plante de primăvară pe bază de turbă și perlit.
Nivel de dificultate
Ușor de cultivat și de întreținut, nivelul de efort necesar pentru îngrijire este redus.
Sfaturi de cultivare
Pentru o creștere viguroasă și o înflorire perfectă, se recomandă:
La lumină slabă, plantele nu înfloresc Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Poate fi plantată în strat chiar și în plin soare. Are nevoie de multă lumină pentru a înflori
Asocieri cu alte plante
Pentru a crea efecte de perspectivă și peisaje vizuale în stratul de flori, aceasta poate fi utilizată în combinație cu alte plante ornamentale, precum Canna indica, Iris, Lythrum salicaria și Lobelia cardinalis.
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
La fel ca în cazul oricărei specii ornamentale de grădină, plantarea trebuie să se realizeze la o densitate adecvată, menită să asigure o vigoare maximă a creșterii, obținându-se astfel efecte finale proporționate și armonioase din punct de vedere vizual; prin urmare, se recomandă o densitate medie de plantare de 3 plante pe metru pătrat. Având în vedere înălțimea finală atinsă de unele soiuri, se recomandă utilizarea unor sisteme de susținere.
Tăiere
Îndepărtați toată vegetația uscată, tăind-o de la bază la începutul iernii.
Înmulțire
Înmulțirea se poate face din semințe sau prin butași apicali.
Udare
Se utilizează apă de ploaie sau, în alternativă, apă de la rețeaua de alimentare cu un pH subalcalin optim, fie manual, fie prin intermediul unui sistem de irigare. Imediat după transplantare, se udă în mod repetat pentru a menține solul umed, dar fără stagnări de apă. Ulterior, mențineți o umiditate constantă, prevenind atât perioadele de secetă, care provoacă căderea bobocilor, cât și acumulările de apă, care duc la putrezirea rădăcinilor.
/irigarea-plantelor-ornamentale/
Fertilizare
În perioada de vegetație, adăugați regulat în sol sau în substrat un îngrășământ lichid specific pentru plante cu flori, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor recomandate, așa cum este indicat pe eticheta produsului.
/fertilizarea-plantelor-ornamentale/
Comestibilitate și toxicitate
Siguranță pentru animale
Nu se cunosc efecte toxice în urma ingestiei; se recomandă evaluarea fiecărui caz în parte și consultarea medicului veterinar în cazul ingestiei.
Comestibilitate pentru om
Nu este comestibil.
Toxicitate pentru om
Nu se cunoaște toxicitatea; a se evita înghițirea.
Sfatul expertului
Sfat
Dacă este plantată într-un ghiveci, acesta trebuie să fie de dimensiuni mari, altfel planta, datorită vigorii rădăcinilor, îl poate sparge; evitați ghivecele din teracotă sau cele termoformate. Dacă este bine fertilizată, înflorește până la sfârșitul verii.
Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.




