Tianis Violet Fonce F1

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Primulaceae

Ordin

Ericales

Gen

Ciclamen

Specie

persicum

Descriere

Ciclaminul este o plantă foarte răspândită în domeniul ornamental; se cunosc aproximativ 15 specii erbacee perene, aparținând la 5 subgenuri diferite. Munca de îmbunătățire genetică care a vizat ciclaminul a condus, de-a lungul anilor, la selecția și, în consecință, la definirea numeroaselor caracteristici noi referitoare la dimensiune, morfologie și nuanțele cromatice ale florilor, precum și la portul plantei. Plantă perenă tuberculoasă, cu port globulos, este foarte apreciată pentru înfloririle sale elegante și luxuriante care se ridică deasupra frunzișului, conferind lumină și culoare chiar și în timpul sezonului cel mai rece, atât în exterior, cât și în interior, în principal în ghivece și jardiniere, inclusiv în compoziții cu alte plante ornamentale.

Descrierea varietății

Ciclaminul midi din seria Tianis este unul dintre cele mai eclectice soiuri, atât în ceea ce privește cultivarea, cât și utilizarea finală. De fapt, poate fi cultivat atât în climatele calde, cât și în cele mai răcoroase; având o dimensiune medie, înflorește foarte repede. Prezintă o mare omogenitate în cultivare, fiind astfel ușor de crescut. Tianis a fost primul ciclamin utilizat cu succes în paturi de flori, chiar și în climatele continentale.

Curiozități și particularități

Termenul „Cyclamen” provine din cuvântul grecesc „cýclos”, adică rotund sau circular, referindu-se la forma florii, asociată în antichitate cu uterul feminin; ciclamenul era, de altfel, folosit în trecut în cadrul ritualurilor magice și ca simbol al fertilității. De asemenea, era denumit în mod obișnuit „panporcino”, deoarece tubercul zdrobit, toxic pentru om, era folosit pentru hrana porcilor.

Origine și răspândire

Specie originară din aria de răspândire care cuprinde bazinul mediteranean, Africa de Nord și Asia Mică; a fost introdusă în Franța spre sfârșitul secolului al XVI-lea, răspândindu-se apoi în toată Europa și bucurându-se de o apreciere deosebită ca plantă ornamentală. Primii hibrizi datează din secolul al XIX-lea, fiind rezultatul unui proces de îmbunătățire genetică intensificat de-a lungul deceniilor până în prezent.

Dimensiune floare

Floarea are o dimensiune medie, conferind eleganță înfloririi, care are o mare valoare decorativă.

Frunză

Frunza este caracterizată de o lamina cu baza cordato-reniformă, în formă de inimă.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la sfârșitul verii până la începutul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 120 și 200 de zile, oferind culoare și luminozitate chiar și în cea mai rece perioadă a anului.

Culoarea frunzei

Lamina frunzelor este pestriță, cu nervuri, ceea ce conferă soiului o valoare decorativă suplimentară.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,24 și 0,26 m, fiind ideală și pentru aranjamente alături de alte plante ornamentale în jardiniere sau ghivece.

Durată de viață

Plantă perenă.

Locuri recomandate pentru plantare

Datorită utilizării sale versatile și a nuanțelor cromatice vii și strălucitoare ale florilor sale, este foarte apreciată și folosită ca plantă erbacee ornamentală în paturi de flori, jardiniere, jgheaburi de exterior, ghivece mici, în paturi de flori din zonele temperate, în funcție de temperaturile descrise în secțiunea dedicată, iar în interior, asigurând o aerisire adecvată a încăperii pentru a favoriza o durată mai lungă a înfloririi

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii, cu o corolă tubulară caracterizată de un tub scurt și lobi lungi, îndoiți brusc înapoi. Petalele sunt de o singură culoare. Înflorește de la sfârșitul verii până la începutul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 120 și 200 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soi cu creștere compactă, ideal pentru a crea grupuri omogene și proporționate.

Port

Habitusul dezvoltat esteglobulos și compact.

Ramificare

Soiul acesta nu se ramifică în mod natural.

pH

Ciclaminul necesită un pH subacid al solului sau al substratului, cu valori optime cuprinse între 5,5 și 6,5.

Pregătirea substratului

Înainte de transplantare, în cazul în care planta va fi cultivată în straturi de flori în zonele temperate, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietricelele mari; în cazul în care solul este prea compact, se recomandă să adăugați nisip. Așterniți la suprafață un substrat de calitate profesională pe o grosime de aproximativ 5–10 cm și nivelați-l cu grijă.

expunere la soare

În funcție de locul de amplasare, așezați planta în direcția est/sud-est, în penumbră, în umbră ușoară sau în plin soare, ferită de vânt dacă se află în exterior.

Temperatură ideală

Temperatura biologică se situează între 8 și 30 °C. Temperatura ideală se situează între 18 și 22 °C. Pentru anumite soiuri, în zonele cu iarnă aspră, când temperaturile medii sunt sub 2/3 °C, se recomandă amplasarea ghivecelor într-un loc ferit și luminos.

Utilizare

Este una dintre plantele erbacee ornamentale cele mai utilizate în perioada de iarnă în:

Aménagement ornamental exterior

Rezistență la frig

Soi cu o rezistență ridicată la condițiile de mediu.

Sol

Pentru o dezvoltare vegetativă corespunzătoare, ciclamina necesită un sol turbos, îmbogățit și bine drenat. Pentru cultivarea în jardiniere sau ghivece, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară sau un amestec de pământ specific pentru ciclamini, care să conțină turbă, perlit, argilă granulată și fibră de lemn.

Întreținere

Soi a cărui cultivare este relativ ușoară, cu un nivel de efort de gestionare, în ansamblu, mediu.

Sfaturi pentru cultivare

Iată câteva sfaturi și aspecte specifice de îngrijire pentru această varietate de ciclamin:

Expuneți planta la lumină maximă Evitați udarea excesivă Pentru o înflorire abundentă și continuă, este necesar să se fertilizeze bine atât toamna, cât și primăvara, la reluarea creșterii, și să se udă regulat

Combinare cu alte plante

Este perfectă atât singură, cât și în aranjamente mixte cu alte plante ornamentale, precum Calocephalus brownii, Heuchera americana, Heuchera sanguinea și Lysimachia congestiflora. De asemenea, combinațiile în ghiveci între diferite soiuri cu flori în nuanțe cromatice asemănătoare sunt foarte elegante.

Plantare

Pentru o eventuală plantare în strat, se recomandă o densitate medie de 18 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar, obținându-se astfel o compoziție finală armonioasă și proporționată. Vă recomandăm să așezați fiecare răsad astfel încât tuberculul să rămână la nivelul suprafeței sau ușor deasupra acesteia, udând imediat după plantare. Pentru utilizarea în jardiniere sau ghivece, alegeți dimensiuni proporționale cu mărimea plantei.

Reproducție

Înmulțirea se poate face prin semințe.

Transplantare

Efectuați replantarea folosind un substrat pe bază de turbă cu un pH mediu de 6,0, în jardiniere sau ghivece de dimensiuni adecvate.

Irigare

Ciclaminul este sensibil la excesul de apă. Mențineți solul sau substratul ușor umed, dar nu saturat cu apă, prevenind stagnarea apei care provoacă afecțiuni fungice și putrezirea. Pentru cultivarea în ghiveci în timpul sezonului mai rece și mai umed, se recomandă, pentru a evita putrezirea din centrul plantei, să nu udați ciclaminul de sus, ci să umeziți fundul ghiveciului cu apă de ploaie sau de la rețeaua de apă, care să nu fie excesiv de rece; în plus, înainte de a interveni, verificați și testați întotdeauna nivelul de umiditate al substratului.

Fertilizare

În perioada de toamnă și primăvară, adăugați în substrat un îngrășământ lichid specific pentru plante ornamentale, care trebuie diluat în apa de udare, fără a depăși dozele și frecvența de utilizare.

Sigur pentru animale

Poate provoca intoxicație în cazul ingestiei de către animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte.

Comestibilitate pentru consum

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Tubercul este toxic pentru om în cazul ingerării.

Sfatul 1

Până la jumătatea lunii octombrie, se recomandă amplasarea ciclaminelor în aer liber, pe terase sau balcoane, în sem umbră sau la umbră. Apoi, când soarele nu mai este atât de fierbinte, pot fi așezate și în partea de sud, în plin soare. Udarea se poate face de sus până la sfârșitul lunii octombrie. Ulterior, odată cu scurtarea zilelor și creșterea umidității, este preferabil să se ude în vasul de sub ghiveci, pentru a evita putrezirea în centrul plantei. Dacă ciclaminele sunt replantate în ghivece cu mai multe plante și, prin urmare, nu pot fi udate de jos, este important să se udă doar dimineața, astfel încât frunzele și bobocii din interiorul coroanei să se usuce înainte de seară. Cu câteva măsuri simple și puține fertilizări (nu iarna), o plantă bine îngrijită va înflori continuu până la începutul primăverii. În climatele mai reci, soiul Tianis rezistă mai bine decât alte ciclamine. În zonele în care temperaturile nu scad niciodată sub 2-3° sub zero (de exemplu, în multe centre urbane), planta poate fi lăsată pe balcon sau pe pervazul ferestrei pe tot parcursul iernii, fără probleme. În caz contrar, va fi suficient să o mutați de pe balcon, adăpostind-o pentru câteva zile, fără a afecta calitatea înfloririi. Îndepărtați florile ofilite cu o mișcare hotărâtă, fără a lăsa resturi de tulpină în interiorul plantei, deoarece acestea ar putea putrezi.