S.s. Djix Salmon With Eye
Ciclamin
Ciclaminul persan
Informații principale
Descriere
Plantă perenă tuberculoasă cu port globulos, este foarte apreciată pentru florile sale elegante și înfloritoare care se ridică deasupra frunzișului, conferind lumină și culoare chiar și în cea mai rece perioadă a anului, atât în exterior, cât și în interior, în special în ghivece și jardiniere, inclusiv în combinare cu alte specii.
Ciclaminul este o plantă foarte răspândită în domeniul ornamental: eforturile de îmbunătățire genetică au condus, de-a lungul anilor, la selecția și, prin urmare, la definirea numeroaselor caracteristici noi legate de dimensiunea, morfologia și nuanțele cromatice ale florilor, precum și de portul plantei.
Descrierea soiului
Seria djix este foarte deosebită, ba chiar unică. Are flori cu o formă neobișnuită, cu petalele deschise și îndreptate în jos, caliciul alb contrastând cu culoarea roz a corolei și făcând-o și mai unică în rândul soiurilor speciale. Aceste ciclamine sunt foarte rezistente atât la căldură, cât și la frig; coroana este compactă și robustă, deasupra căreia se dezvăluie o înflorire abundentă și de lungă durată. Chiar și florile individuale sunt foarte rezistente la intemperii și rezistă mai mult timp pe plantă decât soiurile standard. Ghiveciul de cultivare are un diametru cuprins între 10 și 12 cm.
Clasificare științifică
Diviziune
Angiosperme
Clasă
Dicotiledonate
Ordin
Ericales
Familie
Primulaceae
Gen
Ciclamen
Specie
persicum
Origine și istorie
Origine și răspândire
Specie originară din aria de răspândire care cuprinde bazinul mediteranean, Africa de Nord și Asia Mică; a fost introdusă în Franța spre sfârșitul secolului al XVI-lea, răspândindu-se apoi în toată Europa și bucurându-se de o apreciere deosebită ca plantă de utilizare ornamentală. Primii hibrizi datează din secolul al XIX-lea, fiind rezultatul unui proces de îmbunătățire genetică intensificat de-a lungul deceniilor până în prezent.
Curiozități și particularități
Numele „Cyclamen” provine din cuvântul grecesc „cýclos”, adică rotund sau circular, referindu-se la forma florii, asociată în antichitate cu uterul feminin; ciclamenul era, de altfel, folosit în trecut în cadrul ritualurilor magice și ca simbol al fertilității. De asemenea, era denumit în mod obișnuit „panporcino”, deoarece tubercul zdrobit, toxic pentru om, era folosit pentru hrana porcilor.
Caracteristici principale
Durată de viață
Plantă perenă.
Unde se plantează
Datorită locurilor recomandate pentru plantare, unde se pot observa nuanțe cromatice vii și strălucitoare ale florilor sale, este foarte apreciată și folosită ca plantă erbacee ornamentală în jardiniere, pe terase, jgheaburi de exterior, ghivece mici, în paturi de flori din zonele temperate, în funcție de temperaturile descrise în secțiunea dedicată, iar în interior, asigurând o aerisire adecvată a încăperii pentru a favoriza o durată mai lungă a înfloririi.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,22 și 0,25 m, fiind ideală și pentru aranjamente alături de alte plante ornamentale în jardiniere sau ghivece.
Floare
Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici spre medii, cu o corolă tubulară, cu tub scurt și lobi lungi, îndoiți brusc înapoi. Petalele sunt bicolore, cu un „ochi”. Înflorește de la sfârșitul verii până la mijlocul primăverii, într-o perioadă cuprinsă între 110 și 150.
Frunză
Frunză este caracterizată de o lamina cu baza cordată-reniformă, în formă de inimă.
Culoarea frunzei
Frunză prezintă un aspect pestriț, cu nervuri, ceea ce conferă soiului o valoare decorativă suplimentară.
Tulpină
Tulpina este erbacee, iar planta nu are spini.
Creștere
Soi cu creștere compactă, ideal pentru a crea grupuri omogene și proporționate.
Port
Habitusul dezvoltat esteglobulos și compact.
Condiții necesare
Utilizare
Este una dintre plantele erbacee ornamentale cele mai utilizate în perioada de toamnă-iarnă în:
Domeniul ornamental exterior Decorarea interioară
Climă și temperatură ideală
Temperatura biologică se situează între 8 și 30 °C. Temperatura ideală se situează între 18 și 22 °C. Pentru anumite soiuri, în zonele cu iarnă aspră, când temperaturile medii sunt sub 2/3 °C, se recomandă amplasarea ghivecelor într-un loc ferit și luminos.
Sol
Pentru o dezvoltare vegetativă corespunzătoare, ciclamina necesită un sol turbos, îmbogățit și bine drenat. Pentru cultivarea în jardiniere sau ghivece, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară sau un amestec de pământ specific pentru ciclamini, care să conțină turbă, perlit, argilă granulată și fibră de lemn.
Expunere la soare
în interior, în zone nu foarte calde, expunere la soare spre est/sud-est, semiumbra.
Nivel de dificultate
Soi a cărui cultivare este relativ ușoară, cu un nivel de efort de gestionare, în ansamblu, mediu.
Rezistență
Soi cu o rezistență la frig medie.
Sfaturi de cultivare
Iată câteva sfaturi și aspecte specifice de îngrijire pentru această varietate de ciclamin:
Expuneți planta la lumină maximă Evitați lumina directă a soarelui în orele cele mai calde Pentru o înflorire abundentă și continuă, este necesar să se fertilizeze bine atât toamna, cât și primăvara, la reluarea creșterii, și să se udă regulat Preferă climatul răcoros
Pregătirea solului
Înainte de transplantare, în vederea locurilor recomandate pentru plantare în straturi de flori în zonele temperate, efectuați un săpătură la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietricelele mari; în cazul în care solul este prea compact, se recomandă să adăugați nisip. Așterniți la suprafață un substrat de calitate profesională pe o grosime de aproximativ 5–10 cm și nivelați-l cu grijă.
/pregătirea-solului-pentru-plantele-ornamentale/
pH
Ciclaminul necesită un pH subacid al solului sau al substratului, cu valori optime cuprinse între 5,5 și 6,5.
Asocieri cu alte plante
Este perfectă atât singură, cât și în aranjamente mixte cu alte plante ornamentale, precum Calocephalus brownii, Heuchera americana, Heuchera sanguinea și Lysimachia congestiflora. De asemenea, combinațiile în ghiveci între diferite soiuri cu flori în nuanțe cromatice similare sunt foarte elegante.
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
Pentru o eventuală plantare în strat, se recomandă o densitate medie de 30 de plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar, obținându-se astfel o compoziție finală armonioasă și proporționată. Vă recomandăm să așezați fiecare răsad astfel încât tuberculul să rămână la nivelul suprafeței sau ușor deasupra acesteia, udând imediat după plantare. Pentru utilizarea în jardiniere sau ghivece, alegeți dimensiuni proporționale cu mărimea plantei.
Udare
Ciclaminul este sensibil la excesul de apă. Mențineți solul sau substratul ușor umed, dar nu saturat cu apă, prevenind stagnarea apei care provoacă afecțiuni fungice și putrezirea. Pentru cultivarea în ghiveci în timpul sezonului mai rece și mai umed, se recomandă, pentru a evita putrezirea din centrul plantei, să nu udați ciclaminul de sus, ci să umeziți fundul ghiveciului cu apă de ploaie sau de la rețeaua de apă, care să nu fie excesiv de rece; în plus, înainte de a interveni, verificați și testați întotdeauna nivelul de umiditate al substratului.
/irigarea-plantelor-ornamentale/
Fertilizare
În perioada de toamnă și primăvară, adăugați în substrat un îngrășământ lichid specific pentru plante ornamentale, care trebuie diluat în apa de udare, fără a depăși dozele și frecvența de utilizare.
/fertilizarea-plantelor-ornamentale/
Schimbarea ghiveciului
Efectuați replantarea folosind un substrat pe bază de turbă cu un pH mediu de 6,0, în jardiniere sau ghivece de dimensiuni adecvate.
Comestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru om
Nu este comestibil.
Toxicitate pentru om
Tubercul este toxic pentru om în cazul ingerării.
Siguranță pentru animale
Poate provoca intoxicație în cazul ingestiei la animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte.
Sfatul expertului
Sfat
Până aproximativ la jumătatea lunii octombrie, se recomandă să așezați ciclaminele Djix în aer liber, pe terase sau balcoane, dar numai la umbră sau în lumina soarelui de dimineață, sau în interiorul casei, într-un loc luminos. Apoi, când nu mai este atât de cald, chiar și în soarele direct de la amiază, în timp ce în interior doar dacă încăperea este aerisită frecvent și încălzitoarele nu sunt încă pornite timp de multe ore pe zi. La temperaturi sub 3-4 °C nu este absolut necesar să le adăpostiți, având în vedere că Djix este foarte rezistent chiar și la temperaturi de 1 sau 2 °C sub zero timp de câteva ore. Irigarea se poate face de sus până la sfârșitul lunii octombrie. Ulterior, odată cu zilele mai scurte și vremea mai umedă, este preferabil să se irige în farfuria de sub ghiveci pentru a evita putrezirea în centrul plantei. Procedând astfel, în lunile noiembrie și decembrie, o singură plantă poate ajunge să aibă 50-60 de flori deschise simultan timp de aproximativ 2 luni.
Fișă îngrijită de Maurizio Arbusti.




