Rainier Mix

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Primulaceae

Ordin

Ericales

Gen

Ciclamen

Specie

persicum

Descriere

Ciclaminul este o plantă foarte răspândită în domeniul ornamental; se cunosc aproximativ 15 specii erbacee perene, aparținând la 5 subgenuri diferite. Munca de îmbunătățire genetică care a vizat ciclaminul a condus, de-a lungul anilor, la selecția și, prin urmare, la definirea numeroaselor caracteristici noi legate de dimensiunea, morfologia și nuanțele cromatice ale florilor, precum și de portul plantei. Plantă perenă tuberculoasă, cu port globulos, este foarte apreciată pentru înfloririle sale elegante și luxuriante care se ridică deasupra frunzișului, conferind lumină și culoare chiar și în timpul sezonului cel mai rece, atât în exterior, cât și în interior, în principal în ghivece și jardiniere, inclusiv în compoziții cu alte plante ornamentale.

Descrierea varietății

Seria Rainier cuprinde soiuri cu flori mari, care au o coroană mare și rotundă. Este potrivită pentru ghivece mari, de până la 18 cm, cu înflorire timpurie. Nu are o coroană la fel de compactă ca alte soiuri, dar este utilizată pentru a obține plante de dimensiuni mari într-un timp scurt. Cea mai bună calitate se obține atunci când temperaturile maxime s-au stabilizat sub 28 °C și pe tot parcursul toamnei și iernii, reușind să ofere performanțe bune chiar și în condiții de lumină slabă, atunci când alte soiuri nu dau rezultate.

Curiozități și particularități

Termenul „Cyclamen” provine din cuvântul grecesc „cýclos”, adică rotund sau circular, referindu-se la forma florii, asociată în antichitate cu uterul feminin; ciclamenul era, de altfel, folosit în trecut în cadrul ritualurilor magice și ca simbol al fertilității. De asemenea, era denumit în mod obișnuit „panporcino”, deoarece tubercul zdrobit, toxic pentru om, era folosit pentru hrana porcilor.

Origine și răspândire

Specie originară din aria de răspândire care cuprinde bazinul mediteranean, Africa de Nord și Asia Mică; a fost introdusă în Franța spre sfârșitul secolului al XVI-lea, răspândindu-se apoi în toată Europa și bucurându-se de o apreciere deosebită ca plantă ornamentală. Primii hibrizi datează din secolul al XIX-lea, fiind rezultatul unui proces de îmbunătățire genetică intensificat de-a lungul deceniilor până în prezent.

Dimensiune floare

Floarea este mare, conferind eleganță înfloririi, care are o mare valoare decorativă.

Frunză

Frunza este caracterizată de o lamina cu baza cordată-reniformă, în formă de inimă.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la începutul toamnei până în primăvară, pe o perioadă cuprinsă între 90 și 200 de zile, conferind culoare și luminozitate chiar și în cea mai rece perioadă a anului.

Culoarea frunzei

Lamina frunzelor este pestriță, cu nervuri, ceea ce conferă soiului o valoare decorativă suplimentară.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,32 și 0,36 m, fiind ideală și pentru aranjamente cu alte plante ornamentale în jardiniere sau ghivece.

Durată de viață

Plantă perenă.

Locuri recomandate pentru plantare

Datorită utilizării sale versatile și a nuanțelor cromatice vii și strălucitoare ale florilor sale, este foarte apreciată și folosită ca plantă erbacee ornamentală în jardiniere, pe terase, jgheaburi de exterior, ghivece mici, în paturi de flori din zonele temperate, în funcție de temperaturile descrise în secțiunea dedicată, iar în interior, asigurând o aerisire adecvată a încăperii pentru a favoriza o durată mai lungă a înfloririi

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mari, cu o corolă tubulară caracterizată de un tub scurt și lobi lungi, îndoiți brusc înapoi. Petalele sunt de o singură culoare. Înflorește de la începutul toamnei până în primăvară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 90 și 200 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soi cu creștere viguroasă, ideal pentru crearea unor grupuri omogene și proporționate.

Port

Habitusul dezvoltat esteglobulos și compact.

Ramificare

Soiul acesta nu se ramifică în mod natural.

pH

Ciclaminul necesită un pH subacid al solului sau al substratului, cu valori optime cuprinse între 5,5 și 6,5.

Pregătirea substratului

Înainte de transplantare, în cazul în care planta va fi cultivată în straturi de flori în zonele temperate, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietricelele mari; în cazul în care solul este prea compact, se recomandă să adăugați nisip. Așterniți la suprafață un substrat de calitate profesională pe o grosime de aproximativ 5/10 cm și nivelați-l cu grijă.

expunere la soare

În funcție de locul de amplasare, așezați planta în interior, în zone care nu sunt prea calde, cu expunere spre est/sud-est, sau la umbră parțială, ferită de vânt, dacă se află în exterior.

Temperatură ideală

Temperatura biologică se situează între 8 și 30 °C. Temperatura ideală se situează între 18 și 22 °C. Pentru anumite soiuri, în zonele cu iarnă aspră, când temperaturile medii sunt sub 2/3 °C, se recomandă amplasarea ghivecelor într-un loc ferit și luminos.

Utilizare

Este una dintre plantele erbacee ornamentale cele mai utilizate în perioada de iarnă în:

Domeniul ornamental exterior Domeniul ornamental interior

Rezistență la frig

Soi cu o rezistență medie.

Sol

Pentru o dezvoltare vegetativă corespunzătoare, ciclamina necesită un sol turbos, îmbogățit și bine drenat. Pentru cultivarea în jardiniere sau ghivece, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară sau un amestec de pământ specific pentru ciclamini, care să conțină turbă, perlit, argilă granulată și fibră de lemn.

Întreținere

Soi a cărui cultivare este relativ ușoară, cu un nivel de efort de gestionare, în ansamblu, mediu.

Sfaturi pentru cultivare

Iată câteva sfaturi și aspecte specifice legate de cultivarea acestei varietăți de ciclamin:

Evitați udarea excesivă Are nevoie de multă lumină pentru a înflori

Combinare cu alte plante

Este perfectă atât singură, cât și în aranjamente mixte cu alte plante ornamentale, precum Calocephalus brownii, Heuchera americana, Heuchera sanguinea și Lysimachia congestiflora. De asemenea, combinațiile în ghiveci între diferite soiuri cu flori în nuanțe de culori asemănătoare sunt foarte elegante.

Plantare

Pentru o eventuală plantare în strat, se recomandă o densitate medie de 10 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar, obținându-se astfel o compoziție finală armonioasă și proporționată. Vă recomandăm să așezați fiecare răsad astfel încât tuberculul să rămână la nivelul suprafeței sau ușor deasupra acesteia, udând imediat după plantare. Pentru utilizarea în jardiniere sau ghivece, alegeți dimensiuni proporționale cu mărimea plantei.

Reproducție

Înmulțirea se poate face prin semințe.

Transplantare

Efectuați replantarea folosind un substrat pe bază de turbă cu un pH mediu de 6,0, în jardiniere sau ghivece de dimensiuni adecvate.

Irigare

Ciclaminul este sensibil la excesul de apă. Mențineți solul sau substratul ușor umed, dar nu saturat cu apă, prevenind stagnarea apei care provoacă afecțiuni fungice și putrezirea. Pentru cultivarea în ghiveci în timpul sezonului mai rece și mai umed, se recomandă, pentru a evita putrezirea din centrul plantei, să nu udați ciclaminul de sus, ci să umeziți fundul ghiveciului cu apă de ploaie sau de la rețeaua de apă, care să nu fie excesiv de rece; în plus, înainte de a interveni, verificați și testați întotdeauna nivelul de umiditate al substratului.

Fertilizare

În perioada de toamnă și primăvară, adăugați în substrat un îngrășământ lichid specific pentru plante ornamentale, care trebuie diluat în apa de udare, fără a depăși dozele și frecvența de utilizare.

Sigur pentru animale

Poate provoca intoxicație în cazul ingestiei la animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte.

Comestibilitate pentru consum

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Tubercul este toxic pentru om în cazul ingerării.

Sfatul 1

La temperaturi sub 4-5 °C, se recomandă să le protejați cu obloane sau să le aduceți în interior doar pe timpul nopții. Udarea se poate face de sus până la sfârșitul lunii octombrie. Ulterior, odată cu scurtarea zilelor și creșterea umidității, este preferabil să se udă în vasul de sub ghiveci pentru a evita putrezirea în centrul plantei. Cu câteva măsuri simple și puține fertilizări (nu iarna), o plantă bine îngrijită va putea crește și mai mult și va înflori continuu până la începutul primăverii. În climatele mai reci, va fi suficient să o mutați de pe balcon, adăpostind-o pentru o perioadă într-un loc luminos, chiar și în interior, numai atunci când temperaturile rămân sub 3 °C timp de multe ore pe zi.