Arabesque Spitfire

Solenostemon coleoides

Coleus, Coleo

Cunoscută și ca

Coleus, Solenostemon scutellarioides

Arabesque Spitfire, fotografia 1

Clasificare Științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Lamiaceae

Ordin

Lamiales

Gen

Solenostemon

Specie

coleoide

Informații principale

Descriere

Plantă erbacee ornamentală cu creștere viguroasă și port erect. Apreciată pentru frunzișul cu nuanțe cromatice vibrante, rezistentă la căldura verii și potrivită pentru orice expunere, de la umbră până la soare plin. Noile soiuri sunt utilizate de grădinari și pasionați de natură, indiferent de nivelul lor de experiență, pentru a crea efecte peisagistice în paturi de flori, precum și pe terase și balcoane, chiar și în combinație cu specii ornamentale cu flori, datorită accentului decorativ unic conferit de frunze, care rămân luminoase și luxuriante chiar și atunci când sunt expuse la temperaturile ridicate de vară.

Descrierea varietății

Face parte dintr-o nouă generație de coleus, cei obținuți prin butași, care sunt viguroși și rezistenți, cu frunze și tulpini mai groase decât coleusul obținut din semințe. Prin urmare, se adaptează foarte bine la orice condiții de lumină și căldură estivală. Vigoarea este similară cu cea a celorlalte culori din seria Arabesque, cu excepția culorii Flash Splash, care prezintă o vigoare mai redusă. Soiul Spitfire este selectat pentru a înflori târziu, astfel încât creșterea să continue neîntreruptă pe tot parcursul verii. La începutul cultivării, precum și la transplantarea în strat, este necesar ca temperaturile minime nocturne să fie menținute peste 13-14 °C, pentru a evita problemele de înrădăcinare și mortalitate. Datorită caracteristicilor lor decorative, acestea se numără printre soiurile emergente de pe piață, în special în amenajările peisagistice și în ghivece.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Epitetul generic, Solenostemon, provine din cuvântul grecesc solén, adică canal sau tub, și din stémon, adică stamină , în timp cecóleus, care provine și el din limba greacă, înseamnă teacă sau înveliș; ambii termeni se referă la forma particulară a filamentelor florale reunite în fascicule.

Origine și răspândire

Originară din zonele tropicale și subtropicale din Africa, Asia de Sud-Est, Australia și India, fiind prezentă în număr mai mare în Indonezia și Sri Lanka; a ajuns mai întâi în Europa, în secolul al XIX-lea, și ulterior în America, stârnind un interes considerabil datorită frunzișului său decorativ. La începutul anilor '90 a fost reevaluată ca plantă pentru amenajări peisagistice sau pentru jardiniere; astăzi este reprezentată de numeroase soiuri robuste și rezistente, cu frunze în nuanțe cromatice strălucitoare și spectaculoase.

Caracteristici generale

Dimensiune floare

Fiecare floare în parte este mică, fiind grupate într-o inflorescență în formă de spic.

Frunză

Frunza, cu nuanțe cromatice decorative și strălucitoare, prezintă o lamina lanceolată tomentoasă, adică acoperită cu un puf dens și fin.

Perioada de înflorire

Înflorirea are loc de la sfârșitul verii până la începutul toamnei și durează între 20 și 40 de zile; planta este apreciată în special pentru frunzișul decorativ care se menține pe toată durata verii.

Inflorescență

Inflorescență în formă de spic.

Culoarea frunzei

Frunza are o culoare uniformă, cu o mare valoare decorativă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,5 și 0,8 m, în funcție de perioada de transplantare și de expunere.

Durată de viață

Plantă cultivată ca plantă de sezon, în funcție de condițiile climatice existente.

Locuri recomandate pentru plantare

Durata sa în sezonul estival și valoarea ornamentală a frunzișului o transformă, chiar și în condiții de expunere directă la soare, într-o soluție excelentă pentru a înfrumuseța spații precumpaturi de flori, jardiniere de exterior și ghivece

Tulpină

Tulpina este erbacee, iarplanta nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă și dimensiuni reduse. Petalele sunt de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe în formă de spic. Înflorește de la sfârșitul verii până la începutul toamnei, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 20 și 40 de zile.

Creștere

Are o creștere viguroasă, fiind potrivită pentru obținerea unor ansambluri compacte, cu o valoare decorativă remarcabilă.

Port

Habitusul esteerect, conturat de sinuozitatea frunzișului ornamental, fiind ideal pentru amenajări peisagistice.

Ramificare

Dezvoltă o ramificație medie încă de la baza tulpinii, conferind plantei un aspect bine ramificat și bogat în frunze.

Condiții necesare

pH

pH-ul ideal al solului sau al substratului este subacid, situându-se între 6,0 și 6,5.

Pregătirea substratului

Înainte de transplantarea în strat, care trebuie efectuată atunci când temperaturile nocturne se stabilizează peste 13/14 °C, efectuați o săpare adâncă de aproximativ 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietricelele sau pietrele voluminoase; continuați prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic cu eliberare lentă și sfărâmați cu ajutorul unei sape bulgării mai mari. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, continuați prin realizarea unui strat de flori ridicat prin ușoara ridicare a solului; în final, nivelați cu atenție suprafața, pregătind gropile de plantare la o densitate adecvată.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

expunere la soare

Potrivită pentru expuneri în penumbră, umbră, umbră ușoară, soare puternic.

Temperatură ideală

Potrivită pentru zonele geografice temperate calde. Temperatura ideală se situează între 16 și 20 °C. Temperatura biologică se situează între 7 și 34 °C, această din urmă reprezentând un interval termic foarte larg care reflectă rezistența plantei în condiții de căldură intensă, o caracteristică deosebită având în vedere schimbările climatice actuale, cu veri din ce în ce mai sufocante. În prima perioadă după transplantare, este foarte important ca temperatura să fie mai mare de 15 °C pentru a favoriza o repunere rapidă în creștere; de fapt, la temperaturi mai scăzute, pot apărea putregaiuri la nivelul colțului și al rădăcinilor.

Utilizare

Frunzele decorative și rezistența ridicată la căldura verii o fac ideală ca plantă pentru utilizare în
amenajări ornamentale în aer liber Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență la frig

Prezintă o rezistență medie, tolerează căldura verii și se adaptează la diferite condiții de lumină.

Sol

Preferă un sol de consistență medie sau cu tendință nisipoasă, îmbogățit cu materie organică, bine drenat și necompactat; pentru ghivece și jardiniere, utilizați un substrat pentru plante de primăvară pe bază de turbă fibroasă cu perlit.

Întreținere

Este ușor de îngrijit și întreținut în paturi de flori sau jardiniere, în special în zonele temperate calde.

Sfaturi pentru cultivare

Pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea vegetativă, se recomandă:
Menținerea substratului uscat la temperaturi scăzute Preferă un climat cald și uscat

Combinare cu alte plante

Pentru a crea efecte cromatice și de mișcare plăcute, o puteți folosi în compoziții cu plante ornamentale cu flori precumBegonia x hybrida, Bidens ferulifolia, Impatiens walleriana, Petunia x hybrida, Tagetes patula, Salvia farinacea, Zinnia marylandica sau cu alte specii cu frunziș decorativ, precumPlectranthus argentatus, Colocasia, sau chiar combinând diferite varietăți ale aceleiași specii coleoides.

Îngrijire și dăunători

Plantare

Pentru plantarea în strat, se recomandă o densitate medie de 14 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare vegetativă corespunzătoare a fiecărui exemplar și, prin urmare, o compoziție echilibrată și proporționată. Vă sugerăm să așezați fiecare răsad pe o grădină înălțată, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu lezați rădăcinile și evitând să îngropați complet bulgării de pământ, care trebuie să fie bine umezi, în cele din urmă, udați imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții și evitând stagnarea apei.

Reproducție

Prin butaș apical.

Irigare

Se va folosi apă de ploaie sau, în mod alternativ, apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, prin udare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare. La transplantare, se va îngriji răsadul pentru a favoriza o adaptare corectă la noul loc, menținând o umiditate constantă, dar fără stagnări, pentru a preveni putrezirea ulterioară a colțului sau a rădăcinilor. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între două irigații, prevenind totuși stresul hidric care poate duce la o înflorire prematură și la oprirea creșterii coroanei; de asemenea, se recomandă să nu se udă de sus partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie sau seara, pentru a evita apariția unor afecțiuni fitopatologice ulterioare.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic cu eliberare lentă. Pe parcursul perioadei de primăvară-vară, după o așezare corectă a plantei după transplantare, adăugați regulat în sol sau în substrat, la nivelul bazei plantei, un îngrășământ echilibrat indicat pentru speciile ornamentale, care trebuie distribuit sub formă lichidă, adică diluat în apa de irigare, fără a depăși frecvența și dozele recomandate.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru consum

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Frunzele unor soiuri pot fi toxice dacă sunt ingerate.

Sfatul expertului

Sfatul 1

În grădină, luminozitatea redusă determină alungirea imediată a internodurilor și reduce ramificarea. În amenajările peisagistice, înălțimea plantei Coleus este condiționată atât de perioada de transplantare, cât și de expunere, în special în cazul soiului Coleus Spitfire. Cu cât transplantarea se face mai devreme, cu atât planta va crește mai înaltă (cu condiția să nu fie încă frig, T <12 °C); cu cât sunt mai multe ore de soare direct, cu atât planta va rămâne mai compactă. În zilele cele mai calde din iulie, Coleus Spitfire tinde să se apere micșorându-și și subțiind lamelele foliare. Ramificațiile capătă, în consecință, un aspect mai coloanal.

Fișă îngrijită de Maurizio Arbusti.