Bergenia Cordifolia Winterglut

Bergenia cordifolia

Bergenia

Cunoscută și ca

Floarea Sfântului Iosif, Giuseppina, Pantofii Mariei

Clasificare științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Saxifragaceae sau Sassifragacee

Ordin

Rosales

Gen

Bergenia

Specie

cordiformă

Informații principale

Descriere

Plantă erbacee ornamentală perenă, cu creștere compactă; atinge o înălțime medie de 0,35 m, fiind ideală pentru a conferi un accent cromatic unic jardiniere și ghivece de exterior, precum și paturilor de flori și grădinilor stâncoase, ca plantă de prim-plan, chiar și în combinație cu alte plante ornamentale. Apreciată atât pentru inflorescențele sale în formă de spic, prezente de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verii, cât și pentru frunzișul său coriaceu care, odată cu sosirea primelor friguri, capătă nuanțe care tind spre roșu. Ușor de cultivat, rezistă bine iernilor aspre.

Descrierea soiului

Plantă perenă cu frunziș de un verde strălucitor vara și de o nuanță roșu-chihlimbar iarna, cu o înflorire în formă de spic foarte atrăgătoare, potrivită pentru borduri și mici terasamente.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Genul Bergenia a fostdedicat botanistului german K. A. Von Bergen.

Bergenia este o plantă perenă foarte răspândită în grădinile din întreaga lume, în special în cele ale reședințelor vechi; astăzi este redescoperită, stârnind un interes considerabil datorită înfloririi sale spectaculoase și rezistenței la temperaturile scăzute din timpul iernii.

Origine și răspândire

Specie originară din aria geografică care se întinde de la Siberia până la platourile din Asia Centrală, a ajuns în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind folosită pentru a înfrumuseța grădinile și parcurile.

Caracteristici principale

Mărimea florii

Fiecare floare în parte este mică, dar se adună într-o inflorescență impunătoare.

Frunză

Frunzele au o formă obovată și o textură coriacee.

Perioada de înflorire

Înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, pe o perioadă cuprinsă între 90 și 120 de zile, păstrându-și florile în nuanțe mereu strălucitoare și vii.

Inflorescență

Inflorescență în formă de spic care se înalță deasupra frunzișului, devenind un punct de atracție.

Culoarea frunzei

De o singură culoare, iarna frunzele capătă o nuanță roșiatică, devenind punctul central al peisajului și conferind o notă de culoare chiar și în cea mai rece perioadă a anului.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,25 și 0,35 m, fiind ideală ca plantă de prim-plan în paturi de flori sau borduri.

Durată de viață

Plantă erbacee cu ciclu peren.

Unde se plantează

Datorită utilizării sale versatile, este potrivită pentru a decora paturi de flori, jardiniere, grădini stâncoase și ghivece de exterior

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corolă gamopetală și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe în formă de spic de dimensiuni medii. Înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 90 și 120 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soi cu creștere compactă și proporționată.

Port

Forma sa sferică o face ideală pentru a crea grupuri dense, chiar și în combinație cu alte plante ornamentale.

Ramificare

rizomi

Condiții necesare

PH

Preferă un pH al solului ușor acid, cuprins între 6,0 și 6,5.

Pregătirea solului

Înainte de transplantare, la începutul primăverii, efectuați o săpare la adâncime de aproximativ 20 cm, îndepărtând buruienile, eventualele resturi de la culturile anterioare și pietrele mari; spargeți, cu ajutorul unei sape, bulgării mai mari. În final, adăugați la suprafață un substrat de calitate profesională pe o grosime de 5/10 cm și nivelați cu grijă.

/pregătirea-solului-pentru-plantele-ornamentale/

Expunere la soare

Crește bine și înflorește mai frumos dacă este expusă la umbră parțială sau la soare plin.

Climă și temperatură ideală

Potrivită pentru climatele reci de iarnă, nu tolerează căldura intensă și seceta. Temperatura biologică se situează între 5 și 25 °C. Temperatura vitală se situează între -15 și 30 °C

Utilizare

Apreciată dintotdeauna ca plantă erbacee veșnic verde în:

Domeniul ornamental exterior

Rezistență

Soiextrem de rezistent, care suportă foarte bine iarna chiar și pe soluri înghețate.

Sol

Preferă un sol afânat, turburos și bine drenat. Pentru cultivarea în jardiniere și ghivece, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară pe bază de turbă și perlit.

Nivel de dificultate

Cultivarea acestei plante esteextrem de ușoară și necesită un efort redus de întreținere, caracteristică care o face să fie apreciată de grădinari, peisagiști și iubitori ai naturii, indiferent de nivelul lor de experiență.

Sfaturi de cultivare

Pentru o creștere vegetativă optimă, acordați atenție intervalului de temperatură ideal pentru plantă, deoarece:

Pe dealuri, la altitudini de peste 300 m, planta poate sta la soare chiar și toată ziua. Vara, preferă locurile umbrite pentru a evita uscarea bruscă și temperaturile ridicate de după-amiază

Asocieri cu alte plante

Datorită portului său, înălțimii atinse la maturitate, precum și nuanțelor cromatice pe care le capătă frunzele, această plantă este ideală pentru a crea aranjamente cu o valoare ornamentală deosebită, alături de alte specii precum Aquilegia flabellata, Gaura lindheimeri și Senecio cineraria.

Îngrijire și sănătatea plantei

Plantare

Pentru plantarea în straturi sau în grădină, în vederea asigurării unei dezvoltări corespunzătoare a fiecărui exemplar, se recomandă o densitate medie de10 plante pe metru pătrat. Vă sugerăm să așezați fiecare răsad pe o pată de flori ridicată, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu îngropați complet bulgărul de pământ pentru a evita putrezirea vârfului; în final, udați imediat după plantare, de preferință dimineața.

Tăiere

La sfârșitul înfloririi, tăiați tulpina florală de la bază și îndepărtați eventualele frunze uscate.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează în principal prin divizarea rizomilor; planta poate fi înmulțită și prin însămânțare sau prin meristem.

Udare

Se va folosi apă de ploaie, ca alternativă la apa de la rețeaua de alimentare, fie manual, fie prin intermediul unui sistem de irigare. Menținerea unei umidități constante a solului sau a substratului, evitând atât perioadele de uscare, cât și aporturile excesive de apă, care duc la stagnarea apei și la apariția bolilor fungice, va favoriza o dezvoltare vegetativă optimă a plantei.

/irigarea-plantelor-ornamentale/

Fertilizare

După ce planta s-a acomodat corespunzător în noul loc de plantare, adăugați în sol sau în substrat un îngrășământ lichid specific pentru plante ornamentale cu flori, care trebuie diluat în apa de irigare și distribuit conform dozelor și frecvențelor recomandate, așa cum este indicat pe eticheta informativă corespunzătoare.

/fertilizarea-plantelor-ornamentale/

Comestibilitate și toxicitate

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc efecte toxice; în caz de înghițire, consultați medicul veterinar.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Nu se cunoaște toxicitatea; a se evita înghițirea.

Sfatul expertului

Sfat

O plantă foarte versatilă pentru paturile de flori cu plante perene, care necesită puțină întreținere. Este folosită adesea pe malurile canalelor sau în zonele umede.

Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.