Rosmarinus Prostrato Compact

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Lamiaceae sau Labiate

Ordin

Lamiales

Gen

Salvia

Specie

rosmarinus

Descriere

Plantă arbustivă perenă, veșnic verde și aromată, apreciată pentru frunzișul său cu un parfum intens și inconfundabil, utilizat atât în domeniul culinar, cât și în cel fitoterapeutic. Perfectă și ca plantă ornamentală datorită înfloririi de primăvară în nuanțe de albastru-violet. Cu port tufos sau prostrat-căzut, în funcție de soi, prezintă o ramificație abundentă. Datorită capacității sale mari de adaptare, poate fi cultivată în paturi de flori, în câmp deschis, precum și în ghivece și jardiniere de exterior, preferând expunerile însorite și climatul temperat-cald.

Descrierea soiului

Soi de rozmarin cu creștere prostrată, care, deși este viguros, nu tinde să se dezvolte prea mult în înălțime. Se caracterizează prin internoduri scurte și o producție constantă pe parcursul anului. Cultivarea este destul de simplă, deoarece planta se adaptează la diferite tipuri de sol; este important să se asigure un echilibru între irigare și fertirigare. Planta poate fi cultivată atât în ghiveci, cât și în câmp deschis sau în medii protejate.

Curiozități și particularități

Frunzele plantei de rozmarin nu sunt utilizate pe scară largă doar în domeniul culinar, pentru a da savoare preparatelor tipice bucătăriei mediteraneene, ci și în cosmetică, unde uleiul esențial este folosit la prepararea apelor de gură, a cremelor, a deodorantelor, a șampoanelor pentru păr gras și a tonicurilor. Frunzele de rozmarin conțin, de asemenea, substanțe antioxidante, precum vitamina C, precum și fibre care contribuie la buna funcționare a intestinului și a sistemului digestiv. În plus, unele soiuri sunt cultivate pentru producția de miere.

Origine și răspândire

Specie originară din zona mediteraneană, unde poate crește spontan în zonele litorale, de-a lungul coastelor tirene și ionice; tipul de biom natural este evidențiat și de numele genului botanic din care face parte, Rosmarinus, care provine din latinescul „ros” și „maris”, adică „roua mării”. Astăzi, specia s-a naturalizat în mare parte a Europei.

Studii genetice recente au condus la o reclasificare a rozmarinului, care în trecut aparținea genului botanic Rosmarinus, iar acum este încadrat în genul Salvia.

Mărimea florii

Fiecare floare, reunită în inflorescență, are dimensiuni medii.

Frunză

Frunzele, veșnic verzi și parfumate, au lamina liniară și coriacee.

Fruct

Frunza are o formă liniară și o consistență medie, prezentând o colorare omogenă. Nu conține semințe, iar coaja nu este comestibilă. Din punct de vedere senzorial, prezintă un gust caracteristic, ierbos, aromat și pronunțat, cu o notă proaspătă și puternică. Aroma este intensă și pătrunzătoare, iar frunza este foarte parfumată. În ansamblu, prezintă o calitate bună, fiind o varietate caracterizată de bune proprietăți organoleptice.

Perioada de înflorire

Apreciată și ca plantă ornamentală, a cărei înflorire se întinde de la începutul primăverii până la mijlocul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 25 și 30 de zile.

Inflorescență

Inflorescență racemică sau ciorchine, densă și formată din mai multe flori.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,6 și 2 m, în funcție de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Arbust peren, cu frunze veșnic verzi; cu tehnici de cultivare adecvate, poate asigura o productivitate excelentă timp de mai mulți ani.

Unde se plantează

Datorită utilizării sale versatile, este potrivită ca plantă pentru paturi de flori, balcoane, ghivece, ghivece mari, câmp deschis, terase și jardiniere de exterior.

Tulpină

Tulpina este lemnoasă, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o corolă labiată sau bilabiată, de dimensiuni medii, și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe de tip racem sau ciorchine, de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul primăverii până la mijlocul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 25 și 30 de zile. Are note inconfundabile, este parfumată, cu o aromă delicată. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Soi cu creștere limitată.

Port

Habitusul dezvoltat are un aspecttufos.

Ramificare

Ramificațiaabundentă conferă plantei o valoare adăugată, datorită densității ridicate a frunzișului.

PH

Pentru planta de rozmarin, intervalul ideal de pH al solului este relativ larg, variind de la ușor acid la alcalin, cu valori cuprinse între 6,0 și 9,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de primăvară- de vară sau de toamnă, se recomandă să se efectueze o săpare la o adâncime de 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietrele voluminoase, apoi să se îngroape îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și să se lucreze în continuare solul cu ajutorul unei sape. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind stagnarea apei, continuați cu o ușoară ridicare a solului, realizând astfel un strat înălțat unde vor fi transplantate răsadurile conform unui spațiu de plantare adecvat; în final, nivelați cu grijă suprafața cu o greblă.

Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați să lucrați suprafața solului la o adâncime de aproximativ 2/5 cm, îndepărtând buruienile din jur și spărgând eventuala crustă, pentru a îmbunătăți astfel retenția apei.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Se adaptează la diferite tipuri de expunere, precumumbră parțială, soare puternic, soare de după-amiază.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 30 °C; preferă un climat cald și uscat.

Utilizare

Soiul este apreciat într-o gamă largă de domenii de utilizare, precum:

Sectorul agroalimentar Domeniul cosmetic Domeniul medicinal / fitoterapeutic Domeniul parfumeriei Plante aromatice Plantă pentru purificarea aerului din încăperi

Rezistență

Soi cu o rezistență medie-ridicată, care se adaptează la diferite tipuri de sol și tolerează climatul cald și uscat.

Sol

Se adaptează la diferite condiții pedologice, însă solul ideal pentru creștere este unul de consistență medie, bogat în substanță organică și bine drenat. Pentru ghivece sau jardiniere se recomandă utilizarea unui substrat pentru legume pe bază de turbă blondă și brună; utilizați întotdeauna un substrat care să permită o aerare bună, pentru a favoriza o dezvoltare optimă a rădăcinilor.

Nivel de dificultate

Cultivarea este extrem de ușoară, atât pentru profesioniști, cât și pentru amatori, necesitând, în ansamblu, un nivel redus de efort de întreținere.

Sfaturi de cultivare

Vă sugerăm câteva măsuri și aspecte legate de cultivare menite să asigure cele mai bune rezultate în ceea ce privește producția:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Preferă climatul cald și uscat

Asociere

Poate fi cultivată în asocieri cu morcovul, varza și fasolea în primul an de creștere, având în vedere dimensiunile pe care le va atinge ulterior.

Asocieri cu alte plante

Este apreciată și ca plantă ornamentală în aranjamente mixte cu specii cu flori colorate de primăvară și vară sau cu alte plante aromatice.

Plantare

La transplantarea în stratul de flori, pregătiți dinainte gropile de plantare, distanțând corespunzător fiecare plantă în parte pentru a le asigura o creștere cât mai viguroasă; ținând cont și de dimensiunea atinsă la maturitate, recomandăm o densitate medie de 4 plante pe metru pătrat. Scoateți răsadul din recipientul în care se află, fără a-i deteriora rădăcinile, așezându-l pe un strat ridicat, cu vârful vegetativ deasupra suprafeței solului; de asemenea, udați imediat după transplantare.

Tăiere

Efectuați tăieri precise de tăiere pentru a limita dezvoltarea plantei și a asigura continuitatea producției. Pentru a efectua recoltarea, este necesar să se utilizeze unelte care să permită o tăiere curată a părții vegetative, pentru a favoriza o cicatrizare rapidă; nu se va efectua tăierea pe porțiunile vegetative ale plantei lipsite de frunze, deoarece s-ar putea compromite producția finală; de asemenea, se recomandă să se lase întotdeauna câteva frunze sub punctul de tăiere.

Înmulțire

Înmulțirea se poate face atât prin însămânțare de primăvară, cât și prin butași.

Schimbarea ghiveciului

Efectuați replantarea la sfârșitul iernii, în cazul în care planta prezintă o dezvoltare redusă a frunzelor, precum și rădăcini care acoperă complet substratul de creștere; dacă planta este prea viguroasă, este necesar să se efectueze replantarea pentru a permite, în special, sistemului radicular să-și continue dezvoltarea. Utilizați ghivece curate, de dimensiuni mai mari, și un substrat specific de înaltă calitate.

Udare

Se utilizează apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim subalcalin, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare cu picurare, prin subirigare sau prin scurgere. În faza de transplantare, ajutați planta, care poate fi mai expusă la stres hidric în noul loc, menținând solul la o umiditate constantă, fără a exagera cu cantitățile de apă și evitând stagnarea apei; în plus, după transplantarea bulgărului de pământ, se recomandă efectuarea unei mici irigații localizate, pentru a evita fenomenele de asfixiere a rădăcinilor. Ulterior, lăsați solul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, menținându-l ușor umed, dar evitând uscarea excesivă, se recomandă, de asemenea, să nu se ude partea aeriană a plantei seara, pentru a preveni răspândirea bolilor vegetale, și să se udă după tăierea de recoltare, pentru a ajuta planta la reluarea creșterii și la producerea de nou material comestibil. Nevoile hidrice ale plantei de rozmarin sunt relativ reduse, dar este important să se satisfacă necesarul de apă, în special în perioada de primăvară-vară, în timp ce în perioadele mai reci planta se dovedește a fi destul de autosuficientă; trebuie prevenită acumularea apei, deoarece aceasta nu este tolerată de plantă.

Pentru o eventuală însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, se efectuează o fertilizare de fond prin îngroparea unui îngrășământ organo-mineral cu eliberare lentă.

Ulterior, se recomandă aplicarea în sol sau în substrat a unui îngrășământ hidrosolubil pentru legume, adică unul care trebuie diluat în apa de irigare, respectând dozele adecvate și frecvențele proporționale cu necesitățile plantei.

Pentru a asigura un nivel bun de producție pe termen lung, va fi necesară menținerea unei distribuții constante a îngrășământului de întreținere.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Comestibilitate pentru om

Frunzele sunt comestibile dacă sunt consumate în mod corespunzător.

Sfat

Specia în cauză are nevoie de puțină apă și este deosebit de sensibilă la acumulările de apă. Cultivarea în asocieră este posibilă mai ales în primul an, datorită dimensiunilor încă reduse ale rozmarinului.