Este o boală fungică răspândită care afectează diverse culturi, inclusiv plante ornamentale, legume, pomi fructiferi, arbuști și copaci. Poate fi găsită pe trandafiri, roșii, stejari, salvie, dafin, lagerstroemia, piersici și multe alte specii, inclusiv plante sălbatice.

Principalul și cel mai evident simptom este, așa cum spune însăși definiția, prezența unui mucegai albicios, ca rezultat final.

Diferitele genuri care cauzează făinarea praf (Sphaerotheca, Erisiphae, Podosphaera, Microsphaera, Uncinula) aparțin familiei ascomicetelor.

Inițial se observă prezența unor pete clorotice (pete galben deschis), în general pe suprafața inferioară a frunzelor, care, dacă sunt lăsate netratate și dacă persistă condițiile de mediu favorabile bolii, evoluează cu apariția mucegaiului albicios descris.

Când aceste simptome devin evidente, înseamnă că boala a „scăpat” deja, adică ciuperca a pătruns deja în organele plantei: muguri, frunze, flori și fructe. Este necesară o intervenție pentru a încerca să oprim infecțiile în curs și să prevenim alte infecții.

Condițiile de mediu favorabile sunt temperaturile de primăvară și o umiditate relativă moderată. Spre deosebire de alte boli fungice, prezența apei nu favorizează dezvoltarea bolii, deoarece sporii nu se răspândesc prin picăturile de apă.

Mucegaiul praf este rar întâlnit în climatul nostru pe timpul verii, deoarece temperaturile depășesc intervalul optim pentru dezvoltarea sa. Totuși, aceasta poate reapărea la sfârșitul verii sau la începutul toamnei, când temperaturile scad din nou.

În culturile horticole, apariția bolii poate fi prevenită prin evitarea factorilor de mediu favorizanți și prin aplicarea de tratamente preventive sau curative. În grădinile private, boala poate fi ținută sub control, printre alte metode, cu produse pe bază de bicarbonat de potasiu, aplicate încă de la apariția primelor simptome.

În agricultura ecologică sunt permise tratamentele cu produse pe bază de sulf.