Obținerea unor plante noi dintr-o plantă-mamă se poate realiza și prin alte două metode de înmulțire: prin drajoni și prin marcotaj.
În ambele cazuri, nu este vorba despre prelevarea unor părți ale plantei pentru a fi înrădăcinate separat, ci despre stimularea sau inducerea formării rădăcinilor pe ramuri care rămân atașate și conectate la planta-mamă.
Marcotajul aerian
În cazul marcotajului aerian, se realizează mai întâi o incizie pe o ramură a plantei care urmează să fie înmulțită, pentru a stimula formarea calusului de cicatrizare. Apoi, zona incizată se acoperă cu un substrat ușor, alcătuit din turbă și perlit sau din turbă și nisip, după care se învelește într-o folie impermeabilă, așa cum se observă în fotografie.
Astfel sunt create condițiile necesare pentru ca planta să formeze rădăcini: pe de o parte, tăietura și reacția naturală a plantei la rană, prin formarea calusului de cicatrizare, iar pe de altă parte, mediul întunecat, care stimulează dezvoltarea rădăcinilor.
Mediul astfel creat permite diferențierea, respectiv formarea de noi rădăcini. La fel ca în cazul butășirii, și în cazul marcotajului aerian există specii de plante care înrădăcinează mai rapid și mai ușor decât altele. După aproximativ o lună, se poate verifica dacă înrădăcinarea a avut loc, iar noua plantă tânără, rezultată din ramura incizată pe care s-au format rădăcinile, poate fi separată de planta-mamă, devenind astfel o plantă independentă, cu propriul sistem radicular. Metoda marcotajului aerian descrisă este utilizată la numeroase plante ornamentale, precum azaleea, ficusul, ilexul (holly) și magnolia.
Alte tipuri de marcotaj
În cazul marcotajului prin arcuire, noua plantă se dezvoltă inițial rămânând conectată la planta-mamă.
Procesul de înrădăcinare are loc în punctele în care ramurile ating solul: aici se formează rădăcini noi, iar după separarea de planta-mamă acestea devin plante tinere independente. Unele specii se înmulțesc în mod natural prin această metodă, în special cele cu ramuri lungi și flexibile, precum murul și zmeurul.
În alte situații, printr-o metodă numită marcotaj compus, acest tip de înmulțire poate fi stimulat prin îndoirea unei ramuri lungi și flexibile în formă de arc și îngroparea porțiunii sale mediane, lăsând partea apicală deasupra solului. Condițiile de întuneric favorizează apariția primelor rădăcini, după care porțiunile înrădăcinate pot fi separate, devenind plante tinere independente.
Un alt tip de marcotaj este marcotajul prin mușuroire. În acest caz, în loc ca ramura să fie îndoită, baza sau coletul plantei-mamă este acoperit cu pământ până în zona din care pornesc ramurile laterale. Și în această situație, la baza fiecărei ramuri se pot forma rădăcini noi, iar ulterior acestea pot fi separate prin tăiere, obținându-se plante tinere cu propriul sistem radicular.
