Cum se înmulțesc plantele?
Metode de înmulțire a plantelor: butășire, altoire, drajoni, marcotaj și prin semințe.
Noțiuni de bază despre propagarea prin butași
Caracteristica care diferențiază plantele de animale și secretul prin care dintr-o singură plantă putem obține multe altele identice se află în cea mai mică unitate care le alcătuiește: celula. Celula vegetală diferă de cea animală prin mai multe caracteristici, însă cea mai importantă pentru procesul de înmulțire este capacitatea sa de a se „reîntineri”. Ce înseamnă acest lucru?
Pornind de la o porțiune de ramură, frunză sau rădăcină, putem stimula formarea unei plante întregi. Această proprietate este cunoscută sub denumirea de totipotența celulei vegetale.
Cu toții am realizat, probabil, butași, adică am prelevat porțiuni de ramură, mai frecvent, sau de tulpină, frunză ori rădăcină. Dacă aceste fragmente sunt introduse în apă sau într-un substrat ușor ori în nisip menținut permanent umed, în zona tăieturii se vor forma rădăcini. Astfel obținem un butaș înrădăcinat, care se va transforma ulterior într-o plantă tânără.
Cum este posibil acest lucru? Secretul se află chiar în celulă. Ca răspuns la tăietură, aceasta reacționează prin formarea unui calus, un țesut de cicatrizare din care, în condiții favorabile, se vor dezvolta noile rădăcini. Cu alte cuvinte, după efectuarea tăieturii, are loc multiplicarea unor celule tinere, care ulterior se diferențiază și formează rădăcinile.
Multe plante se înmulțesc ușor prin butași, în timp ce altele înrădăcinează mai lent sau necesită tehnici mai complexe.
În general, putem spune că plantele erbacee sunt mai ușor de înmulțit decât arbuștii și plantele lemnoase, la care ramurile nu mai sunt erbacee, ci semilemnoase sau lemnoase, ceea ce face procesul de formare a rădăcinilor mai lent și mai dificil. Un alt factor care influențează viteza și succesul înrădăcinării este perioada în care se prelevează butașii, aceasta putând varia nu doar de la o specie la alta, ci chiar și între diferitele soiuri ale aceleiași specii.
