Sunray Yellow
Floarea-soarelui
Eliantul comun, Floarea-soarelui comună, Common sunflower, Floarea aurie din Peru
Informații principale
Descriere
Plantă erbacee ornamentală anuală, cunoscută și sub numele de floarea-soarelui, extrem de versatilă, capabilă să înfrumusețeze spațiile verzi, precum paturile de flori sau bordurile, precum și terasele și balcoanele, în ghivece sau jardiniere, cu inflorescențele sale caracteristice, cu petale în nuanțe calde și vii, grupate în jurul tipicului receptacul discidal, adesea de culoarea ciocolatei, prezente din primăvară până la sfârșitul verii sau începutul toamnei, în funcție de soi, și apreciate și de insectele utile, precum albinele sau fluturii; în plus, unele păsări sunt pofticioase după fructele sale, numite achene, bogate în ulei.
Ușor de cultivat, tolerează chiar și climatele calde de vară dacă este udată regulat; este potrivită atât ca exemplar singular în ghivece, cât și pentru a crea grupuri compacte, omogene și monocromatice, precum și pentru aranjamente mixte cu alte plante ornamentale sau în culturi asociate cu specii horticole precum castraveții, ardeii și roșiile.
Video despre specie
https://youtu.be/Fd5nOrC-qHQ
Descrierea soiului
Plantă sezonieră extrem de atrăgătoare, cu florile sale galbene de dimensiuni mari. Pe lângă floarea centrală, poate produce și alte flori laterale și poate continua să înflorească pentru o perioadă îndelungată. Plantă compactă, potrivită și ca plantă de interior. Semințele sale, care sunt comestibile, pot fi recoltate.
Clasificare științifică
Diviziune
Angiosperme
Clasă
Dicotiledonate
Familie
Asteraceae sau Compositae
Ordin
Asterales
Gen
Helianthus
Specie
annuus
Origine și istorie
Origine și răspândire
Aparținând, la fel ca topinamburul, genului Helianthus, această specie este originară din nordul Statelor Unite, Canada și nordul Mexicului, unde constituia o sursă principală de hrană pentru populațiile locale. A ajuns în Europa la sfârșitul secolului al XVI-lea, unde a fost apreciată imediat ca plantă cu valoare atât ornamentală, cât și productivă. Din secolul al XIX-lea și până în prezent, au avut loc o serie de hibridizări care au dus la apariția multor soiuri de înălțimi diferite, lărgind gama cromatică a florilor și asigurând o mai mare compactitate a plantei.
Curiozități și particularități
NumeleHelianthus provine din grecescul helios și anthos, adică „floarea soarelui”, referindu-se la heliotropism, adică la tendința plantei de a-și orienta inflorescența spre soare; epitetul specific, annuus, subliniază durata ciclului vegetativ al plantei.
Populațiile locale din zonele de origine ale speciei măcinau semințele pentru a obține făină destinată preparării produselor de panificație, precum pâinea și prăjiturile, sau pentru a extrage din ele un colorant de culoare gri-violet; de asemenea, utilizau în scopuri medicale un infuz obținut din flori.
Inflorescențele pot fi folosite pentru combinări cu alte plante, având grijă să fie puse imediat în apă proaspătă.
Caracteristici principale
Durată de viață
Plantă anuală.
Unde se plantează
Se utilizează în principal pentru a conferi culoare și vivacitate balcoanelor, jardiniere și ghivecelor de exterior
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,2 și 0,35 m, fiind accentuată vizual de inflorescențele impresionante care se ridică drept printre frunze.
Inflorescență
Inflorescență
Mărimea florii
Floare de dimensiuni medii, mare în comparație cu cea a altor soiuri aparținând aceleiași specii.
Perioada de înflorire
Inflorescențele spectaculoase conferă o notă de culoare și lumină de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii, pe o perioadă cuprinsă între 120 și 150 de zile.
Frunză
Frunza are o lamă în formă de inimă, mătăsoasă la atingere.
Culoarea frunzei
Nuanțe uni.
Fruct
„Semi” sunt ca tip de parte valoarea „Semi”.
*Notă: regula sistemului impune ca primul cuvânt să fie „Semi”, așa că nu am putut folosi „Il/La Semi...”.*
Tulpină
Tulpina esteerbacee, cilindrică și robustă; planta nu are spini.
Floare
Floarea are forma unei margarete, de dimensiuni cuprinse între medii și mari. Petalele sunt de o singură culoare. Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 120 și 150 de zile. Atrage albinele.
Creștere
Prezintă o creștere de intensitate medie spre viguroasă.
Port
Prezintă ținuta caracteristică, erectă, care îi conferă un rol principal în cadrul compozițiilor mixte, devenind astfel un punct focal atractiv.
Ramificare
Are, desigur, o ramificație redusă.
Condiții necesare
Utilizare
Cunoscut de toată lumea sub numele de floarea-soarelui, datorită florilor sale în nuanțe calde și vii, reprezentative pentru perioada de vară, are o utilizare largă în:
Domeniul ornamental exterior Domeniul ornamental interior
Climă și temperatură ideală
Temperatura ideală se situează între 10 și 25 °C; totuși, această plantă prezintă o bună adaptabilitate climatică, tolerând chiar și climatele calde. Temperatura biologică se situează între 5 și 35 °C.
Sol
Solul ideal pentru o dezvoltare corespunzătoare a floarea-soarelui este unul de consistență medie, turburos, fertil și bine drenat; pentru cultivarea în ghivece și jardiniere, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară pe bază de turbă fibroasă și perlit.
Expunere la soare
Preferă expunerea lasoare sau o sursă de lumină în interior; pentru a obține o înflorire optimă, expuneți-o la lumina maximă, asigurându-i un aport adecvat de apă, mai ales în zilele de vară cele mai calde și secetoase.
Nivel de dificultate
Cultivarea esteușoară, iar efortul de gestionare necesar pentru o dezvoltare vegetativă corespunzătoare este, în ansamblu, redus.
Rezistență
O varietate cu o rezistență la frigridicată, ceea ce îi conferă o valoare adăugată, deosebit de apreciată de cultivatori și iubitori ai plantelor, indiferent de nivelul lor de experiență.
Sfaturi de cultivare
Se recomandă următoarele măsuri și practici de cultivare menite să asigure o vigoare optimă a creșterii:
Expuneți planta la lumină maximă Mențineți substratul mereu umed
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea de primăvară, săpați superficial solul, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele mari și resturile de la culturile anterioare, apoi încorporați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, care va furniza substanțele nutritive necesare pentru prima fază de dezvoltare după plantare; în plus, dacă solul este compact și slab drenat, vă recomandăm să adăugați și nisip. Continuați prin desfacerea cu o furtun a bulgărilor mai compacte și mai mari; în final, nivelați cu grijă suprafața, pregătind gropile de plantare la o densitate adecvată.
/pregătirea-solului-pentru-plantele-ornamentale/
pH
Preferă un pH al solului sau al substratului care variază de la subacid la neutru, cuprins între 6,0 și 7,5.
Asocieri cu alte plante
Floarea-soarelui reprezintă soluția ideală nu doar pentru a crea grupuri luminoase, compacte și monocromatice, ci și pentru a le combina cu alte plante, în combinații armonioase .
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
La fel ca în cazul oricărei specii ornamentale de grădină, plantarea trebuie să se realizeze la o densitate adecvată, menită să asigure o creștere viguroasă, obținându-se astfel un efect final proporționat și armonios din punct de vedere vizual; se recomandă, așadar, o densitate medie de plantare de 8 plante pe metru pătrat. În timpul transplantării, asigurați-vă că bulgărul de pământ este umed și așezați răsadul îngropându-l până la primul rând de frunze cotiledonare, apoi udați-l imediat după aceea.
Udare
Plantă cu necesități hidrice medii-ridicate. Se recomandă utilizarea apei de ploaie sau, în lipsa acesteia, a apei de la rețeaua de alimentare, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare. În faza de transplantare, evitați uscarea excesivă și deshidratarea, care pot provoca stres plantei tinere, compromițându-i creșterea ulterioară. Ulterior, mențineți solul sau substratul întotdeauna umed, evitând atât îmbinarea cu apă, care poate provoca apariția bolilor fungice și, ulterior, putrezirea rădăcinilor cu moartea plantei, cât și perioadele de secetă, care duc la îngălbenirea frunzelor. În cazul însămânțării, se recomandă, după îngroparea completă a seminței, menținerea umidității solului până la apariția lăstarului.
/irigarea-plantelor-ornamentale/
Fertilizare
Înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de bază, îngropând îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă. În perioada de primăvară-vară, după o acomodare corespunzătoare în urma transplantului, adăugați în substrat sau în sol un îngrășământ lichid echilibrat și specific pentru plante ornamentale, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor indicate pe eticheta informativă aferentă.
/fertilizarea-plantelor-ornamentale/
Înmulțire
Înmulțirea se realizează prin însămânțare.
Comestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru om
La unele soiuri, achenele, adică fructele care sunt adesea numite semințe, sunt comestibile dacă sunt uscate. Soiurile ornamentale nu sunt comestibile.
Toxicitate pentru om
Nu se cunosc efecte toxice în cazul ingestiei. A se ține cont de varietate.
Siguranță pentru animale
Nu se cunosc cazuri de toxicitate în urma ingestiei la animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte și consultarea medicului veterinar înainte de o eventuală administrare.
Sfatul expertului
Sfat
Evitați să lăsați plantele să se usuce, pentru a nu lăsa frunzele de la bază să se îngălbenească, și fertilizați-le întotdeauna din belșug.
Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.




