Eleonora
Basilico
Busuioc, Herbe royale
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Lamiaceae sau Labiate
Ordin
Lamiales
Gen
Ocimum
Specie
busuioc
Informații principale
Descriere
Plantă erbacee aromatică utilizată în principal pentru proprietățile organoleptice și nutriționale ale frunzelor, folosite în bucătărie pentru prepararea unei multitudini de rețete tipice din tradiția italiană, printre care se numără și celebrul pesto. Planta, cu ciclu anual, are un port erect și o rezistență medie la condițiile de mediu; în plus, este ușor de cultivat și are un cost mediu redus. Poate fi cultivată atât în ghivece sau tăvi, cât și în câmp deschis, inclusiv în asocieri cu alte specii aromatice și/sau legumicole.
Descrierea soiului
Soi de busuioc clasic italian cu caracteristici unice și extraordinare. Soiul prezintă, de fapt, o rezistență intermediară la peronospora belbhari. Este un soi potrivit pentru recoltarea repetată în câmp deschis, destinat atât consumului în stare proaspătă, cât și prelucrării industriale. Creșterea este erectă, cu frunze destul de mari, de culoare verde mediu, ușor zimțate.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Frunzele de busuioc, care conțin proteine, zaharuri, fibre, vitamine și minerale, au proprietăți aromatice și nutriționale binecunoscute; pe lângă utilizarea în alimentație, acestea sunt folosite și pentru efectele lor antiinflamatorii, antimicrobiene, antioxidante, digestive și diuretice; uleiul extras din frunze este folosit pentru a calma durerea provocată de înțepăturile de viespi și albine. Epitetul generic, ocimum, provine din cuvântul grecesc ózo, care înseamnă „a emana miros” sau „a mirosi”, referindu-se la parfumul caracteristic al frunzelor, în timp ce termenul basilicum, de origine greacă și cu conotații regale, se referă la utilizarea sa ca plantă aromatică pentru prepararea unor rețete demne de o curte regală.
Origine și răspândire
Busuiocul, originar din zonele geografice ale Asiei și Africii, a fost adus din India în Europa prin Orientul Mijlociu în cursul secolului al XVI-lea și, ulterior, în America; astăzi, cu numeroasele sale varietăți disponibile, reprezintă una dintre cele mai importante plante aromatice, utilizată în domeniul culinar și în fitoterapie datorită frunzelor sale care conțin, în cantități variabile, citronelol, geraniol, linalol și terpineol.
Caracteristici principale
Mărimea florii
Floarea este deosebit de mică, fiind grupată într-o inflorescență de dimensiuni mai mari.
Frunză
Frunză cu lamina lanceolată, ovală, cu o aromă intensă caracteristică.
Fruct
Frunza are formă ovală și nu conține semințe, având o textură fragedă și o lungime de aproximativ 20-30 cm. Coaja nu este comestibilă, iar culoarea este omogenă. Disponibilă pe tot parcursul anului, frunza se caracterizează printr-un gust caracteristic și intens, însoțit de o aromă intensă și pătrunzătoare, în timp ce gustul rămâne delicat și este intens parfumat. Din punct de vedere calitativ, frunza este întinsă, dar ușor curbată în jos, fiind, în ansamblu, de bună calitate. Această varietate se distinge prin caracteristici organoleptice bune.
Perioada de înflorire
Înflorește de la începutul verii până la începutul toamnei pe o perioadă cuprinsă între 30 și 35 de zile; în această perioadă se recomandă îndepărtarea inflorescențelor pentru a favoriza o producție mai mare de frunze.
Inflorescență
Inflorescență în formă de spic.
Culoarea frunzei
Nuanțe monocrome.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,3 și 0,7 m, în funcție de condițiile de creștere.
Durată de viață
Plantă anuală.
Unde se plantează
Datorită frunzelor sale cu aromă caracteristică, este utilizată pe scară largă ca plantă de ghiveci, în câmp deschis, pe balcoane, în jardiniere, în ghivece, în paturi de flori și pe terase
Tulpină
Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.
Floare
Floarea are o formă simplă, este de dimensiuni mici, cu corola tubulară și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe în formă de spic, de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul verii până la începutul toamnei, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 30 și 35 de zile. Atrage albinele.
Creștere
Soi cu creștere compactă.
Port
Se dezvoltă având un port drept.
Ramificare
Ramificația este, în ansamblu, abundentă și proporționată, cu o densitate mare a frunzișului.
Condiții necesare
PH
pH-ul ideal al solului sau al substratului de cultivare variază de la acid la alcalin, cu valori cuprinse între 5,0 și 8,2.
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea din primăvară-vară, este necesară o pregătire corespunzătoare a solului destinat să găzduiască noile răsaduri, conform următoarelor operațiuni: să se efectueze o săpare adâncă, în medie de 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de culturi anterioare și pietrele voluminoase, se continuă cu îngroparea îngrășământului organic sau chimic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele faze de dezvoltare vegetativă, apoi se sfărâmă bulgării mari de pământ pentru a obține un sol mai afânat și a favoriza o distribuție mai bună a îngrășământului. Pentru a îmbunătăți drenajul și a obține o dezvoltare echilibrată a aparatului radicular și, în consecință, a celui aerian, cu o producție finală bună, se realizează o grădină înălțată prin ușoară ridicare a solului, iar la final se nivelează suprafața.
Pe parcursul cultivării, continuați să eliminați buruienile prezente imediat ce le observați în plantație și spargeți eventuala crustă de suprafață prin săpare.
/pregătirea-solului-pentru-grădină/
Expunere la soare
Cele mai bune rezultate în ceea ce privește producția se obțin în condiții de expunere la soare direct, lumină artificială în interior, soare de după-amiază sau semiumbra; se recomandă evitarea luminii solare directe în timpul celor mai călduroase ore ale verii.
Climă și temperatură ideală
Temperatura ideală se situează între 19 și 27 °C, fiind astfel potrivită pentru cultivarea în aer liber în zonele cu climă temperată.
Utilizare
Datorită caracteristicilor organoleptice ale frunzelor, este destinat utilizării
agroalimentar Plante aromatice
Rezistență
Soi cu o rezistențămedie; respectând anumite măsuri specifice de cultivare, va asigura rezultate excelente în ceea ce privește producția.
Sol
Solul ideal pentru planta de busuioc este unul de consistență medie, proaspăt, bine drenat și cu un conținut adecvat de substanță organică; pentru cultivarea în ghivece și jardiniere se recomandă un amestec de pământ pentru legume care să conțină turbă blondă și brună.
Nivel de dificultate
Ușor de cultivat, nivelul general de efort necesar pentru îngrijire este redus.
Sfaturi de cultivare
Pentru o cultivare corectă a busuiocului, iată câteva sfaturi:
Evitați irigarea excesivă Evitați expunerea directă la soare în orele cele mai calde Fertilizare echilibrată Necesită puțin îngrășământ, dar aplicat regulat
Asociere
Se recomandă cultivarea în asocieri cu crescione, fenicul, roșii și ridichi, în funcție de soi.
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
Pentru plantarea în câmp deschis sau în straturi, se recomandă o densitate medie de plantare de 13 plante pe metru pătrat, pentru a asigura un spațiu adecvat de creștere fiecărui exemplar și, prin urmare, pentru a obține o dezvoltare vegetativă și productivă corespunzătoare.
Vă sugerăm să așezați răsadurile tinere pe o stratură ridicată cu cel puțin 15/20 cm, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu lezați rădăcinile, care trebuie să aibă un aspect deschis la culoare și să nu fie necrozate, și evitând îngroparea completă a bulgărului de pământ, care trebuie să fie bine umed; în final, udați imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții.
/plantare-grădină/
Tăiere
Îndepărtați inflorescențele pentru a stimula dezvoltarea frunzișului.
Pentru frunziș, efectuați o tăiere curată la o înălțime minimă de 10 cm, folosind instrumente ascuțite cu lame bine curățate; un produs final cu o înălțime de aproximativ 20-30 cm și cu 6-8 frunze, excluzând cotiledoanele, reprezintă un bun punct de referință pentru recoltare.
Înmulțire
Înmulțirea se poate face prin însămânțare, în câmp liber sau în ghivece.
Schimbarea ghiveciului
În perioada de primăvară, replantați planta în ghivece mai mari pentru a permite sistemului radicular să se extindă și să crească, asigurând astfel o dezvoltare optimă a părții aeriene.
Udare
Se recomandă utilizarea apei de ploaie sau, în mod alternativ, a apei din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim neutru, fie manual, fie prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare, prin irigare aeriană prin stropire sau prin subirigare. Pentru o germinare corectă, se recomandă umezirea semințelor înainte de a le introduce în sol, menținând apoi solul umed până la apariția lăstarului; de asemenea, acoperiți suprafața cu țesătură nețesută sau material inert. Pentru transplantare, în scopul obținerii unei înrădăcinări rapide și omogene a răsadurilor, cu o dezvoltare vegetativă adecvată ca urmare, mențineți o umiditate constantă a solului, fără a exagera cu cantitățile de apă și evitând stagnarea apei, care poate duce la putrezirea rădăcinilor. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, prevenind uscarea excesivă și adoptând frecvențe mai mari de irigare în perioadele de vară, când temperaturile adesea foarte ridicate duc la secetă. Nu udați partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie și seara, ci preferați orele dimineții, inclusiv pentru a preveni apariția fitopatologiilor; se recomandă, de asemenea, irigarea după recoltare. În cazul unui sistem de irigare cu bandă de picurare, pentru a evita bolile rădăcinilor și ale colțului, poziționați banda de picurare la cel puțin 10-15 cm distanță de acesta.
/irigarea-grădinii/
Fertilizare
În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organo-mineral. Ulterior, pe parcursul perioadei vegetative, pentru a asigura o dezvoltare adecvată a plantei, este esențial să se intervină periodic cu îngrășăminte adecvate; mai precis, se recomandă utilizarea regulată a unui îngrășământ hidrosolubil specific pentru legume, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor adecvate, așa cum este indicat pe eticheta informativă a produsului achiziționat, evitând aplicarea unor cantități excesive.
/fertilizarea-grădinii-de-legume/
Video despre îngrijire
https://youtu.be/t30y_0rFnAM
Comestibilitate și toxicitate
Siguranță pentru animale
Luați în considerare cazul specific și consultați-vă medicul veterinar înainte de o eventuală administrare.
Comestibilitate pentru om
Plantă cu frunze comestibile, utilizată în industria alimentară.
Toxicitate pentru om
Frunzele nu sunt toxice dacă sunt ingerate în cantități adecvate și sunt bine conservate. Se recomandă a se ține cont de fiecare caz în parte.
Sfatul expertului
Sfat
Dacă se cultivă în ghiveci, se recomandă să se pună răsadurile într-un ghiveci încăpător, cu un diametru de cel puțin 20-25 cm. În cazul în care se dorește utilizarea lăstarului plantei pentru a face noi butași, este necesar să se efectueze prima tăiere la 2-3 noduri deasupra primei frunze adevărate. Atât în ghiveci, cât și în câmp deschis, utilizați întotdeauna răsaduri foarte tinere, cu cel mult 2-3 perechi de frunze adevărate. În câmp deschis, transplantați-le într-un strat de pământ bombat și ridicat cu cel puțin 15-20 cm, lăsând bulgărul de pământ la 3,5 mm deasupra solului. Este important de menționat că, pentru a evita bolile rădăcinilor și ale colțului, canalul de scurgere trebuie să rămână la cel puțin 10-15 cm distanță de acesta.
Fișă îngrijită de Giancarlo Babbo.




