Capsicum Santos Red

Capsicum annuum

În ceea ce privește soiurile: ardei gras, ardei iute, ardei iute ornamental, ardei indian, ardei cu coarne, ardei roșu, peprinio, „Christmas pepper plant”

Cunoscută și ca

Ardei gras, ardei iute, ardei, ardei mari, ardei dulce.

Capsicum Santos Red, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Solanaceae

Ordin

Solanales

Gen

Capsicum

Specie

annuum

Informații principale

Descriere

Aparține genului botanic Capsicum, care cuprinde ardeii grași și ardeii iuți, inclusiv cei ornamentali. Se poate cultiva atât în ghiveci, cât și în strat, necesitând îngrijiri agronomice precum fertilizarea și irigarea, care trebuie efectuate în mod adecvat și la momentele potrivite, pentru a obține o producție finală excelentă atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Soiurile de grădină sunt, de fapt, cultivate în scopuri alimentare pentru fructele lor, numite boabe, cu un gust inconfundabil, de formă, culoare și grad de iuțeală variabile. În cazul soiurilor ornamentale, fructele, cu nuanțe cromatice diferite precum portocaliu, galben și roșu, conferă plantei un aspect deosebit de plăcut din punct de vedere estetic; fiind, de asemenea, adesea comestibile, acestea îmbină calitatea și frumusețea, pe lângă caracterul practic, plasând ardeiul iute într-o categorie intermediară între cea ornamentală și cea horticolă.

Video despre specie

https://youtu.be/J2dzzkDqd9Q

https://youtu.be/7p0CWyAhLes

Descrierea soiului

Ardei iute ornamental, dar comestibil, cu un grad de iuțeală moderat – capsaicină. Efect ornamental excelent datorită prezenței abundente a boabelor.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Cuv ântul „Capsicum” ar proveni din latinescul „capsa” adică capsulă sau cutie, referindu-se la fructe, numite boabe, adesea goale în interior, în timp ce termenul „peperoncino” s-a răspândit în secolul al XX-lea pentru a-l asocia cu un ardei mic și pentru asemănarea sa, în ceea ce privește picantul, cu „Piper”, adică cu piperul.

Unele soiuri sunt denumite în mod obișnuit „ardei iute ornamental”, însă această denumire nu trebuie să inducă în eroare, deoarece unele dintre ele sunt comestibile, având un conținut moderat de capsaicină, care conferă senzația caracteristică de usturime sau picant.

În lumea anglo-saxonă, soiurile ornamentale de ardei iute sunt denumite „Christmas pepper plant”, deoarece fructele lor sunt adesea folosite pentru decorațiunile de Crăciun.

Ardeiul, bogat în fibre, săruri minerale, vitamina A și vitamina C, este utilizat pe scară largă în bucătăria mediteraneană, atât crud în salate, cât și gătit, consumat ca atare sau ca ingredient în rețete pe bază de paste, carne sau pește, la cuptor, umplut sau conservat în ulei; pentru a-i îmbunătăți digestibilitatea, îndepărtăm semințele și părțile albe interioare; de asemenea, consumăm fructe coapte. Și ardeiul iute, sursă de vitamine din grupa B, vitamina C și potasiu, este apreciat în domeniul culinar pentru că conferă o notă unică unei game largi de preparate.

De menționat este și paprika, un condiment obținut prin măcinarea ardeilor dulci sau iuți.

Origine și răspândire

Conform cercetărilor fitogenetice și descoperirilor arheologice, strămoșul sălbatic al speciei C. annuum este originar din America Centrală și de Sud, unde a fost domesticit de populațiile indigene din teritoriul actual al Mexicului cu aproximativ 6.000-7.000 de ani în urmă, prin selectarea unor soiuri diferite în ceea ce privește forma, dimensiune și gradul de picant al boabelor, care reprezentau un aliment important pentru multe civilizații locale, inclusiv aztecii.

Cristofor Columb, la întoarcerea dintr-una dintre călătoriile sale în Lumea Nouă, a adus semințele în Europa, iar ulterior planta s-a răspândit pe întreg continentul, ajungând până în Africa și Asia.

Capsicum annuum estespecia, dintre cele cinci aparținând genului Capsicum, cea mai cultivată în întreaga lume, cu numeroase varietăți care se disting prin forma și nuanța cromatică a fructelor, precum și prin conținutul lor de alcaloizi capsaicinoizi, care le conferă picantul tipic, măsurabil pe scara Scoville. De un interes deosebit sunt soiurile ornamentale, care conferă un accent unic jardiniere și ghivecelor de exterior.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele au lamina alungită.

Culoarea frunzei

Nuanțe uni.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,15 și 0,2 m; pentru anumite soiuri se recomandă utilizarea unor tije de susținere pentru a contracara culcarea la pământ cauzată de greutatea fructelor.

Durată de viață

Cultivată ca plantă cu ciclu sezonier.

Unde se plantează

Soiul este potrivit pentru cultivarea pe balcoane, în ghivece de exterior, în tăvi și în jardiniere.

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, este de dimensiuni mici și are petale de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe umbelate de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul iernii până la începutul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 90 și 150 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soiul prezintă o creștere compactă.

Port

Habitusul dezvoltat este globulos.

Ramificare

Ramificația este, în ansamblu, abundentă, conferind plantei un aspect proporționat.

Condiții necesare

PH

Pentru soiurile de legume, pH-ul ideal al solului variază între 5,5 și 7,0, în timp ce pentru cele ornamentale variază între 5,0 și 8,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de primăvară/vară, efectuați o afânare a solului la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele voluminoase și resturile de la culturile anterioare, apoi se va proceda la îngroparea îngrășământului chimic sau organic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele etape de dezvoltare; ulterior, cu ajutorul unei sape, se vor sparge bulgării mai compacti și mai mari, pentru a favoriza o distribuție mai bună a îngrășământului. Pentru a preveni stagnarea dăunătoare a apei, continuați prin realizarea unui strat ridicat prin ușoara ridicare a solului, precum și, pentru soiurile de legume, prin pregătirea șanțurilor de drenaj. În final, nivelați cu grijă suprafața, pregătind gropile pentru transplantare.

În timpul perioadei vegetative, cu ajutorul unor unelte adecvate, cum ar fi o sapă, afânați solul la suprafață pentru a elimina buruienile din interiorul plantației și pentru a sparge eventuala crustă de suprafață.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Pentru a obține o înflorire abundentă și, prin urmare, o fructificare bogată, expuneți planta la soare direct sau la umbră ușoară, asigurându-i o udare adecvată în perioadele cele mai calde.

Climă și temperatură ideală

Preferă un climat cald și relativ umed. Temperatura ideală se situează între 18 și 35 °C. Transplantați planta în aer liber după ce a trecut riscul de îngheț, chiar și cel târziu.

Vă recomandăm să nu cultivați planta la temperaturi extreme, ci să o mențineți în condiții optime de temperatură și umiditate intermediare.

Utilizare

Soi apreciat în sectorul:
Agroalimentar Domeniul ornamental exterior

Rezistență

Soi cu o rezistență ridicată; prin aplicarea unor măsuri specifice de cultivare, efectuate la momentele potrivite, se vor obține rezultate excelente în ceea ce privește creșterea și productivitatea finală.

Sol

Preferă soluri de consistență medie, proaspete, bine drenate și îmbogățite; pentru cultivarea în tăvi sau ghivece se recomandă un amestec de pământ specific pentru legume sau, în cazul soiurilor ornamentale, un substrat pentru plante de primăvară.

Nivel de dificultate

Cultivarea este ușoară și necesită un nivel redus de efort de gestionare.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi și aspecte specifice de îngrijire pentru acest soi:
Expuneți planta la lumină maximă Evitați irigarea excesivă

Asociere

Soiurile de legume pot fi cultivate în asociație cu crescione, salată și ridiche.

Asocieri cu alte plante

Pentru a crea efecte de ansamblu armonioase, atât din punct de vedere cromatic, cât și din punct de vedere al perspectivei, putem folosi ardeiul iute ornamental în combinație cu alte specii, precumPelargonium, Tagetes patula saucu plante aromatice precum Lavandula angustifolia.

Îngrijire și sănătatea plantei

Plantare

Pentru plantarea în straturi sau în câmp deschis, se recomandă o densitate medie de10 plante pe metru pătrat, pentru a asigura spațiul necesar unei creșteri vegetative optime, urmată de o fructificare abundentă; transplantați în straturi ridicate cu 15/20 cm plante tinere cu rădăcini care nu sunt necrozate și nu sunt de culoare închisă, ci de culoare deschisă (albe) și cu bulgăre umed, menținând gâtul rădăcinii ușor deasupra suprafeței solului. Udați imediat după plantare, de preferință dimineața, fără a provoca însă stagnări excesive de apă care duc la asfixierea rădăcinilor.

Pentru unele soiuri de legume, se recomandă fixarea la timp a tijei de susținere, cel puțin înainte de înflorire, folosind cleme, rafie sau sfoară, lăsând un spațiu adecvat pentru creșterea și îngroșarea tulpinii.
O poziționare înainte de transplantare ar fi totuși optimă, deoarece nu s-ar deteriora rădăcinile, așa cum se întâmplă după transplantare. Susținerea cu tije poate contracara eficient culcarea plantelor la pământ, cauzată de legarea fructelor și de creșterea acestora, care ridică centrul de greutate al plantei.
În cazul culcării la pământ, odată cu răsturnarea bulgărului de pământ, sunt smulse mai multe rădăcini importante și, în consecință, unele sau chiar multe fructe pot rămâne descoperite și se pot arde la soare, devenind inutilizabile. Culcarea la pământ duce întotdeauna la un randament mult inferior celui obișnuit, de aceea susținerea cu tije este întotdeauna recomandată.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Culegeti fructele cu foarfece cu lamele curate atunci când ating dimensiunea și culoarea specifică maturității, favorizând astfel înflorirea și legarea ulterioară a fructelor, ceea ce duce la o maturare treptată și continuă.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin însămânțare în ghivece.

Schimbarea ghiveciului

Dacă este necesar, efectuați replantarea în primăvară, folosind un răsad tânăr.

Udare

Nu expuneți planta la stres hidric, deoarece ar putea apărea scăderi semnificative ale producției finale; în perioada caldă a verii este necesar să se intervină mai frecvent.
O stare de echilibru hidric, atât în atmosferă, cât și în sol, previne apariția sau dezvoltarea unor afecțiuni dăunătoare plantei și, uneori, chiar și fructului.

Utilizați apă de ploaie sau, în mod alternativ, apă de la rețeaua de alimentare, udând manual sau prin intermediul unui sistem de irigare.

Udați imediat după transplantare și îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o înrădăcinare corectă în noul loc, menținând solul la o umiditate constantă, dar fără a ajunge la saturație hidrică.

Ulterior, efectuați irigații/udări până la îmbibarea completă, fără a crea bălți la suprafață. Preveniți perioadele de secetă și nu udați partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie sau seara, pentru a evita apariția bolilor fungice; de asemenea, verificați întotdeauna nivelul de umiditate al solului înainte de a interveni.

Pentru a obține un rezultat calitativ mai bun, udați plantația după recoltarea fructelor.

În cazul însămânțării, vă recomandăm, după ce ați îngropat complet sămânța și ați acoperit-o cu substrat și țesătură nețesută, să mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

Fertilizarea trebuie să fie regulată și echilibrată.

În faza de pre-transplantare, îngropați un îngrășământ organo-mineral pentru a realiza o fertilizare de fond, utilă pentru a asigura substanțele nutritive de care are nevoie răsadul în primele faze de creștere.

După transplantare, în perioada vegetativă, se recomandă adăugarea în substrat sau în sol a unui îngrășământ hidrosolubil specific pentru legume, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor indicate pe eticheta produsului achiziționat. Este necesar să se „construiască” o plantă bine dezvoltată înainte de legarea fructelor; în caz contrar, fructele nu vor fi acoperite de frunze și vor suferi inevitabil arsuri solare.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Video despre îngrijire

https://youtu.be/_HsBuq2CkbU

Comestibilitate și toxicitate

Siguranță pentru animale

Se recomandă evitarea administrării și luarea în considerare a cazului specific, precum și a tipului de animal.

Comestibilitate pentru om

Fructele soiurilor horticole și ale unor soiuri ornamentale sunt comestibile dacă sunt recoltate și conservate în mod corespunzător.

Toxicitate pentru om

Ardeii grași și ardeii iuți conțin solanină, care, dacă este ingerată în cantități excesive, poate provoca intoxicații, la fel ca și capsaicina prezentă în fructele iuți; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte pentru a identifica eventualele intoleranțe și contraindicații legate de starea de sănătate a fiecărei persoane.

Sfatul expertului

Sfat

Pentru o înflorire și o legare optimă a boabelor, evitați excesul de apă. Dacă sunt albine sau bondari, aceștia favorizează legarea fructelor.

Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.