Striata - (ml 253) F1

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Solanaceae

Ordin

Solanales

Gen

Solanum

Specie

vânătă

Descriere

Plantă legumicolă care aparține, alături de roșie, cartof și ardei, familiei botanice a Solanaceelor; utilizată în scop alimentar datorită fructelor sale, care, după gătire, sunt folosite într-un număr mare de rețete legate de tradiția culinară din multe zone geografice ale lumii. Cultivată ca plantă anuală, atât în câmp deschis, cât și în ghiveci, necesită temperaturi blânde, adecvate pentru creștere și pentru a asigura o productivitate finală corespunzătoare. Ușor de cultivat, astăzi este prezentă într-o gamă variată de soiuri care se disting prin dimensiunea, forma și consistența fructelor (boabe).

Video despre specie

https://youtu.be/Mfp-jhFIRI8

Descrierea soiului

Soi de vinete de tip striat. Fructele au o formă cilindrică-clavată și sunt foarte apreciate pentru culoarea albă ca zăpada a pulpei și pentru rezistența ridicată la oxidare a acesteia. Culoarea exterioară este violet deschis, cu dungi albe sau violet foarte deschis. Greutatea fructului la momentul recoltării, pentru a obține caracteristici organoleptice optime, se situează în jurul valorii de 250 g. Planta prezintă o acoperire foliară excelentă și este foarte productivă, cu înflorire și maturare eșalonată pe parcursul întregului sezon. Soiul se pretează atât la cultivarea în câmp deschis, cât și în cadrul diverselor sisteme de protecție.

Curiozități și particularități

Epithetul specific, „melongena”, provine din termenii grecești „mélon”, adică „măr”, și „gennáo”, adică „a genera”, în legătură cu caracteristica plantei de a produce fructe de formă rotunjită; același nume comun, „Eggplant”, folosit în lumea anglo-saxonă, se referă la fructele unor soiuri care seamănă cu ouăle de găină, de formă rotunjită.

Vinetele gătite sunt utilizate pe scară largă în multe rețete tradiționale din întreaga lume; fiind bogate în vitamine și minerale, ele pot, dacă sunt consumate în cantități adecvate, să ajute la controlul tensiunii arteriale și al nivelului de colesterol, precum și să stimuleze producția de bilă.

Origine și răspândire

Strămoșul sălbatic al vinetelor provine din Africa de Nord, răspândindu-se apoi în aria geografică care se întinde de la centrul-sudul Chinei până în Indochina, unde crește în principal ca plantă perenă în biomul tropical și subtropical umed; în secolul al XVI-lea a ajuns în Europa, unde a început să fie cultivată ca specie horticolă în zonele cu climă temperată caldă. Astăzi reprezintă, alături de roșie, una dintre cele mai importante culturi din punct de vedere economic din familia Solanaceelor, fiind prezentă pe piață cu o gamă vastă de soiuri cultivate pentru fructele lor comestibile și consumate în întreaga lume. În Europa, Italia se numără printre principalii producători de vinete.

Mărimea florii

Floare de dimensiuni medii în comparație cu cea a altor soiuri din aceeași specie.

Frunză

Frunză cu lamina ovală tomentoasă, adică acoperită cu un puf dens, mătăsos la atingere.

Fruct

Fructul este o boabă de formă alungită, cu o greutate cuprinsă între 200 și 400 g, o lățime de la 8 la 11 cm și o lungime de la 16 la 20 cm, caracterizată printr-o consistență medie și o coajă netedă. Culoarea este omogenă pe întreaga suprafață. Din punct de vedere senzorial, fructul are un aromă și un gust delicat, ușor parfumat, în timp ce gustul este intens, rotund și savuros. Maturarea are loc de la sfârșitul primăverii până în toamnă. Conform evaluării tehnice, este vorba de un soi caracterizat prin caracteristici organoleptice bune, clasificabil ca fruct de calitate excelentă și, în ansamblu, de bună calitate.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la primăvară până în toamnă, pe o perioadă cuprinsă între 80 și 180 de zile.

Culoarea frunzei

Frunza areo singură culoare.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,8 și 1,3 m.

Durată de viață

Plantă anuală.

Unde se plantează

Soi care poate fi cultivat în câmp liber, în grădini și în ghivece mari

Tulpină

Cu tulpina semi-lemnoasă, această varietate prezintă spini în formă de ace.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii, cu corola gamopetală. Petalele prezintă nuanțe de culoare. Înflorește din primăvară până în toamnă, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 80 și 180 de zile. Atrage bondarii și albinele.

Creștere

Soiul prezintă o creștere viguroasă.

Port

Planta dezvoltă un port tufos.

Ramificare

Ramificația abundentă permite obținerea unei densități mari de frunze și flori, cu o producție finală adecvată de fructe.

PH

pH-ul, indicator al nivelului de aciditate al solului, are o importanță deosebită pentru dezvoltarea corectă a plantei în ansamblu; în special, valorile cuprinse între 6,0 și 7,0 reprezintă intervalul optim pentru vinete; se recomandă să nu se depășească valoarea de neutralitate de 7,0, pentru a nu compromite creșterea vegetativă și, prin urmare, înflorirea și fructificarea ulterioare.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea în câmp deschis sau în strat, efectuați o săpare adâncă de aproximativ 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele voluminoase și resturile de la culturile anterioare, apoi încorporați îngrășământ organic sau chimic și, cu ajutorul unei sape, spargeți bulgării mai compacti și mai mari. Continuați prin realizarea unui strat ridicat prin modelarea solului pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnarea dăunătoare a apei; în final, nivelați cu atenție suprafața, pregătind brazdele pentru transplantarea ulterioară.

Pe parcursul ciclului de cultivare, afânați primii centimetri de sol pentru a evita eventuala formare a unei cruste superficiale, eliminând în același timp buruienile din jur.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

O expunere în plin soare reprezintă condiția optimă pentru obținerea celor mai bune rezultate în ceea ce privește dezvoltarea vegetativă și productivitatea finală.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 26 °C pentru a obține cele mai bune rezultate de producție.Temperatura biologică se situează între 9 și 32 °C.

Utilizare

Plantă horticolă utilizată în sectorul
agroalimentar

Rezistență

Se caracterizează printr-o rezistență ridicată; nu tolerează excesul de apă și schimbările bruște de temperatură.

Sol

Solul ideal pentru cultivarea vinetelor este unul de textură medie sau cu tendință nisipoasă, îmbogățit, fertil și bine drenat; pentru cultivarea eventuală în jardiniere sau ghivece mari, se recomandă un amestec de pământ pentru legume care să conțină turbă blondă și brună.

Nivel de dificultate

Soi a cărui cultivare esterelativ ușoară, cu un nivel general mediu de efort de gestionare. Prin adoptarea unor măsuri agronomice specifice, legate de fertilizare, irigare și expunerea la lumina soarelui, se vor obține rezultate excelente în ceea ce privește producția.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva indicații specifice privind cultivarea, pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește producția:

Fertilizare echilibrată Expuneți planta la lumina maximă Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Necesită fertilizare regulată și abundentă

Asociere

Se recomandă cultivarea în asociație cu soiuri de fasole verde cu maturare simultană.

Plantare

La transplantare, se recomandă o densitate medie de 2 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corectă a fiecărui exemplar, urmată de o fructificare adecvată și de maturarea finală a boabelor. Când temperatura se stabilizează peste nivelul minim biologic, transplantați pe un strat ridicat de 15/20 cm răsaduri tinere cu rădăcini deschise la culoare și fără semne de necroză, așezându-le cu gâtul de rădăcină deasupra suprafeței solului și udându-le imediat după aceea, de preferință în timpul dimineții.

Când planta a format primele fructe, legați tulpina de tija de susținere cu ajutorul unor elastice, rafie, răchită sau sfoară, lăsând un spațiu adecvat pentru creșterea și îngroșarea acesteia.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Pentru a obține un raport optim între dezvoltarea vegetativă și producție, se recomandă îndepărtarea la timp a lăstarilor bazali. La recoltare, culegeți fructele coapte, tăindu-le la baza pedunculului cu foarfece cu lame ascuțite și curate. Pentru a obține satisfacția organoleptică maximă, recoltarea se efectuează atunci când boabele sunt încă moi, iar semințele sunt încă albe și nu sunt complet dezvoltate.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin însămânțare în ghivece.

Schimbarea ghiveciului

Când planta este tânără, la sfârșitul primăverii mutați-o într-un ghiveci mai mare pentru a-i permite să se dezvolte corespunzător.

Udare

Folosiți apă de ploaie, eventual apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, manual sau cu ajutorul unui sistem de irigare. Pentru o germinare corectă, se recomandă umezirea semințelor înainte de a le îngropa complet în sol, menținând apoi solul umed până la apariția lăstarului; de asemenea, acoperiți suprafața cu țesătură nețesută sau material inert. Pentru transplantare, în scopul obținerii unei înrădăcinări rapide și omogene a răsadurilor, cu o dezvoltare vegetativă adecvată, mențineți o umiditate constantă a solului, fără a exagera cu cantitățile de apă și evitând stagnarea apei, care poate duce la putrezirea rădăcinilor; apoi lăsați solul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, prevenind perioadele de secetă. Acordați o atenție deosebită în perioadele mai calde, când necesarul de apă este mai mare. În cazul în care se utilizează un sistem de irigare cu bandă de picurare sau cu furtun perforat, se recomandă amplasarea acestuia la o distanță de cel puțin 10/15 cm de gâtul răsadului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza premergătoare transplantării, efectuați o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral care trebuie îngropat în sol. Pe parcursul ciclului de cultivare, se vor aplica doze echilibrate de îngrășământ hidrosolubil specific pentru plante legumicole, care trebuie diluat în apa de irigare și distribuit pe sol sau pe substrat, în conformitate cu dozele și frecvențele proporționale cu nevoile plantei. Mai exact, după perioada de înrădăcinare post-transplantare, în timpul căreia este important un aport mai mare de fosfor, continuați să aplicați un îngrășământ cu conținut ridicat de azot pentru a permite plantei să-și formeze o structură adecvată; ulterior, se recomandă utilizarea unui îngrășământ cu un conținut mai ridicat de potasiu pentru a favoriza fructificarea. În ceea ce privește vinetele, este necesar să se mărească frecvența fertilizării în timpul sezonului estival, deoarece aceasta este perioada cea mai delicată din perspectiva obținerii unei producții finale adecvate.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Video despre îngrijire

https://youtu.be/cgp7M8973io

Siguranță pentru animale

Nu administrați fructe crude. Consultați medicul veterinar înainte de o eventuală utilizare.

Comestibilitate pentru om

Partea comestibilă a plantei este fructul, numit boabă.

Toxicitate pentru om

Evitați să consumați fructele necoapte și nepreparate termic.

Sfat

Folosiți întotdeauna răsaduri tinere, cu cel mult 4-5 frunze adevărate. Transplantați-le într-un strat de pământ bombat și ridicat cu cel puțin 15-20 cm. La momentul transplantării, rădăcinile trebuie să fi înfășurat complet bulgărul de pământ și să aibă un aspect deschis la culoare, alb și fără semne de necroză. În timpul transplantării, lăsați bulgărul de pământ să iasă din sol cu cel puțin 3-5 mm. În cazul în care planta pare „obosită” și nu răspunde la stimularea cu îngrășământ azotat, se poate opta pentru o tăiere drastică. Procedând astfel, în câteva săptămâni planta se va reînnoi complet, revenind la înflorire și fructificare. Dacă se decide utilizarea unui sistem de irigare cu picurare sau cu furtun perforat, este important să se mențină o distanță de cel puțin 10-15 cm față de gâtul plantei.