Comune

Clasă

Monocotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Liliaceae

Ordin

Asparagales

Gen

Allium

Specie

schoenoprasum

Descriere

Plantă perenă, bulboasă și aromată, utilizată în sectorul agroalimentar, precum și în fitoterapie și medicina tradițională, datorită frunzelor sale tipic erecte, cilindrice și goale în interior, cu un gust intens, dar mai delicat decât cel al celorlalte specii aparținând genului Allium; de asemenea, florile, grupate în inflorescențe umbeliforme situate la vârful tulpinilor erbacee, sunt adesea comestibile, în funcție de soi, pe lângă faptul că atrag insecte precum albinele și bondarii, care joacă un rol esențial în polenizarea din grădina dumneavoastră. Ușor de întreținut, nu necesită îngrijiri speciale, adaptându-se la diferite tipuri de expunere și de sol, cu condiția ca acesta să fie bine drenat.

Descrierea soiului

Este o plantă ușor de cultivat, cu cerințe reduse atât în ceea ce privește îngrijirea, cât și, în mod specific, fertilizarea. Trebuie să se acorde atenție caracteristicilor pedologice ale solului, în special asigurându-se că acesta este bine drenat. Dacă este cultivată corect, planta oferă o producție bună de frunze (adică partea comestibilă); acestea se pretează la diverse utilizări culinare datorită gustului lor deosebit de intens și aromat. În ceea ce privește înflorirea, aceasta are loc în perioada de vară și se caracterizează prin prezența mai multor inflorescențe umbelate foarte vizibile.

Curiozități și particularități

Cultivată încă din Evul Mediu, este utilizată pe scară largă în domeniul gastronomic, unde frunzele sale sunt folosite, de obicei proaspete, în diverse moduri: pentru a aromatiza untul, brânzeturile și sosurile, pentru a da gust salatelor și supelor, precum și pentru a lega clătitele sau alte preparate în formă de pachețel; de asemenea, acestea sunt bogate în calciu, fier, magneziu, vitamina A și vitamina C.

Numele genului, Allium, se referă la bulbii comestibili, în timp ce epitetul schoenoprasum provine din termenii de origine greacă schoenos, adică „stuf”, și prasos, adică „praz”, deoarece frunzele sunt asemănătoare cu cele ale stufului, iar gustul lor amintește de cel al prazului.

Origine și răspândire

Originară din zonele temperate reci ale Asiei și din Europa central-nordică, unde era cultivată încă din Evul Mediu în scopuri culinare și medicinale, în secolul al XVI-lea arpagicul a devenit popular în grădinile europene, mai întâi ca plantă alimentară și, ulterior, și ca remediu pe bază de plante. Astăzi este cultivată într-o zonă geografică vastă care cuprinde Europa de Nord, China, Japonia, America de Nord, Iran și India.

Mărimea florii

Floarea, reunită într-o inflorescență, este deosebit de mică.

Frunză

Frunza prezintăforma caracteristică a laminei.

Fruct

Frunza nu conține semințe și are o greutate de G, cu o textură fragedă. Poate fi recoltată pe tot parcursul anului. Are un gust proaspăt, cu o aromă puternică și intensă care caracterizează profilul senzorial. Gustul este ierbos, aromat, intens și picant, iar frunza este parfumată. Culoarea este omogenă pe întreaga suprafață. Coaja nu este comestibilă. Această varietate se distinge prin caracteristici organoleptice bune și prezintă, în ansamblu, o calitate bună.

Perioada de înflorire

Înflorește de la începutul verii până la sfârșitul verii, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 50 de zile.

Inflorescență

Inflorescență umbeliformă.

Culoarea frunzei

Nuanță cromatică monocromă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,15 și 0,5 m, fiind potrivită și pentru ghivece și vase.

Durată de viață

Ciclu de viață peren; în perioada de iarnă intră în repaus vegetativ.

Unde se plantează

Poate fi cultivată în diverse spații în aer liber ca plantă legumicolă: îngrădini, pe balcoane, în ghivece, în ghivece mari, în câmp deschis, pe terase, în jardiniere de exterior

Tulpină

Tulpina este erbacee și poartă inflorescența la vârf; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corolă dialipetală și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe umbelate de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul verii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 30 și 50 de zile. Atrage albinele și bondarii.

Creștere

Planta are o creștere de intensitate medie.

Port

Postura este, de obicei, dreaptă.

Ramificare

Ramificația este abundentă și densă.

PH

pH-ul ideal al solului sau al substratului variază de la ușor acid la neutru, situându-se între 6,0 și 7,5.

Pregătirea solului

Înainte de a efectua plantarea de primăvară, se recomandă să se efectueze o ușoară săpare pentru a elimina buruienile și eventualele resturi de la culturile anterioare, pietrele sau pietricelele; apoi se încorporează îngrășământ organic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele etape de dezvoltare, după care se sfărâmă bulgării de pământ, iar la final să nivelați bine suprafața solului; pentru a favoriza drenajul, se poate realiza dinainte o grădină înălțată, prin crearea unei ușoare denivelări. Aceste măsuri vor permite, după transplantare, o reluare rapidă a dezvoltării radiculare.

Expunere la soare

Potrivită pentru expuneri la umbră parțială, soare plin, soare de după-amiază, la adăpost de vânt; dacă este posibil, se recomandă locurile însorite.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 21 °C în perioada de vegetație; tolerează bine temperaturile scăzute.

Utilizare

Frunzele cu aromă intensă conferă plantei o mare versatilitate în utilizare ca cultură:

Sectorul agroalimentar Domeniul medicinal / fitoterapeutic Plante aromatice

Rezistență

Rezistență medie, nu necesită îngrijiri speciale și tolerează diferite tipuri de sol, cu condiția ca acestea să fie bine drenate; de asemenea, rezistă la temperaturi scăzute.

Sol

Se adaptează la diferite condiții pedologice, preferând solurile de consistență medie, bogate în substanță organică și umede, dar mai ales bine drenate, această ultimă proprietate fiind de o importanță primordială pentru o creștere vegetativă corectă. Pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, utilizați un substrat pentru legume care conține turbă blondă și turbă brună.

Nivel de dificultate

Cultivarea ușoară conferă o valoare adăugată plantei, care necesită, în ansamblu, un nivelredus de efort de întreținere.

Sfaturi de cultivare

Următoarele recomandări de cultivare vă vor permite să obțineți cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea, atât în câmp liber, cât și în ghivece:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă

Asociere

Se recomandă cultivarea în asocieră cu morcovul.

Plantare

Pentru cultivarea în straturi sau în câmp deschis, se recomandă o densitate medie de plantare de 11 plante pe metru pătrat, pentru a permite o dezvoltare vegetativă corespunzătoare a fiecărui exemplar. Așezați fiecare plantă cu vârful vegetativ deasupra suprafeței solului, asigurându-vă că rădăcinile sunt intacte și albe înainte de a trece la transplantare.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Îndepărtați eventualele frunze îngălbenite sau vechi, efectuând o tăietură curată și precisă cu lame curate.

Efectuați tăierea de recoltare la înălțimea dorită și udați planta ulterior pentru a favoriza reînnoirea acesteia.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin însămânțare de primăvară, îngropând complet sămânța și acoperind-o cu un strat de substrat și material inert; alternativ, se poate realiza prin bulbi sau prin divizarea tufelor plantelor adulte.

Schimbarea ghiveciului

Se recomandă replantarea în primăvară în ghivece mai mari, folosind un substrat adecvat, în cazul în care planta prezintă o creștere anemică, cu rădăcini dezvoltate necorespunzător și care înfășoară complet substratul.

Udare

Se utilizează apă de ploaie sau, în mod alternativ, apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, cu un pH subacid optim, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare prin aspersie, prin picurare sau prin subirigare. În faza de transplantare, ajutați răsadul să se adapteze corect la noul loc, asigurând o umiditate constantă, dar fără a exagera cu cantitatea de apă furnizată. Ulterior, aveți grijă să lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l mereu umed, dar fără bălți de apă; de asemenea, se recomandă să nu udați partea aeriană a plantei după-amiaza sau seara. Dacă planta este expusă în mod deosebit la soare, măriți cantitatea de apă. După recoltarea frunzelor, este recomandabil să se efectueze o udare pentru a stimula și favoriza reînnoirea plantei; astfel, vor putea fi efectuate până la 9 cosiri în total.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza de pregătire a solului înainte de transplantare, utilizați un îngrășământ organo-mineral pentru a efectua o fertilizare de fond, utilă pentru a asigura substanțele nutritive de care are nevoie răsadul în primele etape de creștere.

Pe parcursul ciclului de cultivare, aplicați îngrășământ specific pentru legume, solubil în apă, care trebuie diluat în apa de irigare în funcție de necesitățile plantei, mărind frecvența aplicării pe parcursul perioadei de vară.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Comestibilitate pentru om

Frunzele sunt comestibile; la unele soiuri, sunt comestibile și florile și bulbii.

Sfat

Pentru a obține o dimensiune bună a frunzelor încă din primele stadii de creștere, este necesar să se aștepte cel puțin trei luni.