Comune

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Lamiaceae sau Labiate

Ordin

Lamiales

Gen

Melissa

Specie

officinalis

Descriere

Plantă erbacee perenă aromată, cultivată atât în câmp deschis sau în paturi de flori, cât și în ghivece, datorită frunzelor sale utilizate în domeniul alimentar, fitoterapeutic și cosmetic. Cu un port tufos și o ramificație abundentă, înflorește în perioada de vară-toamnă, atrăgând insecte utile pentru polenizare, precum albinele și bondarii, așa cum evidențiază și denumirea sa botanică, care provine din grecescul mélissa sau mélitta, adică „albină”, la rândul său derivând din meli, care înseamnă „miere”. Ușor de cultivat, are însă nevoie de irigații abundente, dar fără stagnări de apă, și de expunere, de preferință, în plin soare.

Descrierea soiului

Este o plantă aromatică foarte răspândită, cu bune caracteristici organoleptice. Nevoile de apă sunt destul de ridicate, iar respectarea calendarului și a modalităților recomandate pentru îngrijirea culturii este de o importanță fundamentală. Dacă este cultivată corect, melisa poate asigura producții abundente și continue pe o perioadă de aproximativ 4-5 ani. În câmp deschis, înflorirea are loc în perioada de vară-toamnă; deși poate crește și în zone cu umbră parțială, planta preferă soarele direct. Cultivarea se poate realiza nu numai în câmp deschis, ci și în ghivece sau jardiniere.

Curiozități și particularități

Frunzele de melisă, proaspete sau uscate, sunt apreciate în domeniul culinar pentru că conferă o notă distinctivă de aromă brânzeturilor, omletelor, salatelor, preparatelor din pește sau supelor, fiind folosite și pentru prepararea ceaiurilor și infuziilor.

În plus, frunzele și florile, consumate sub formă de comprimate sau decocturi, par să aibă proprietăți antivirale, antibacteriene și antifungice, fiind recomandate în special pentru tratarea infecțiilor labiale cauzate de herpes sau pentru ameliorarea anxietății, depresiei și insomniei, în timp ce cremele și uleiurile sunt utilizate ca agenți cicatrizanți.

Origine și răspândire

Originară din estul Mediteranei și din Asia de Vest, astăzi această specie s-a naturalizat în întreaga lume, unde forma sălbatică poate crește spontan pe terenuri umede și neperturbate, de la nivelul mării până la o altitudine de 1000 de metri.

Frunză

Frunzele pufoase au laminaovală.

Fruct

Folia nu conține semințe și are o greutate de: G, cu o textură fragedă. Se coace pe tot parcursul anului și are un miros intens, un gust ușor amar și o savoare proaspătă. Culoarea este omogenă, iar coaja nu este comestibilă. Conform evaluării tehnice, este vorba de un soi cu caracteristici organoleptice intermediare și o calitate generală bună.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la începutul verii până la mijlocul verii, pe o perioadă cuprinsă între 25 și 30 de zile.

Inflorescență

Inflorescență terminală.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,3 și 1 m, în funcție de tipul de cultivare.

Durată de viață

Plantă erbacee perenă.

Unde se plantează

Apreciată de profesioniști și grădinari de toate nivelurile de experiență ca plantă pentru paturi de flori, balcoane, ghivece, ghivece mari, câmp deschis, terase, jardiniere de exterior și tăvi

Tulpină

Plantă cu tulpină ierboasă; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o corolă tubulară și petale de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul verii până la mijlocul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 25 și 30 de zile. Atrage albinele.

Creștere

Soiul prezintă o creșteredeterminată, ajungând la dimensiunile finale definitive.

Port

Soi cu port tufos și densitate adecvată a frunzișului.

Ramificare

Ramificația abundentă conferă plantei un aspect bine structurat și proporționat, cu un randament final bun.

PH

pH-ul ideal al solului în timpul fazei de creștere este relativ variabil, situându-se în intervalul cuprins între 5,5 și 8,2.

Pregătirea solului

Pentru transplantarea de primăvară, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari, apoi îngropați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și prelucrați în continuare pământul, sfărâmând bulgării cu ajutorul unei sape. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind stagnarea apei, continuați cu o ușoară ridicare a solului, realizând astfel un strat înălțat unde vor fi transplantate răsadurile conform unui spațiu de plantare adecvat; în final, nivelați cu grijă suprafața.

Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați să prelucrați solul la suprafață prin săpare, la o adâncime de 2/3 cm, eliminând buruienile din jurul plantei și spărgând eventuala crustă, pentru a îmbunătăți astfel retenția de apă a solului.

Expunere la soare

Potrivită pentru locuri ferite de vânt , în penumbră, cu soare după-amiaza sau în plin soare. Pentru o creștere vegetativă viguroasă , se recomandă amplasarea plantei în locuri luminoase, asigurându-i o udare proporțională cu nevoile sale.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 35 °C; acest soi este potrivit pentru climatele temperate, în condiții pedologice fără stagnări de apă.

Utilizare

O varietate foarte apreciată, la toate nivelurile de experiență profesională, în diverse domenii, precum:

Agroalimentar Domeniul farmaceutic / fitoterapeutic Domeniul parfumeriei Plante aromatice

Rezistență

Soi cu o rezistență medie; este important să se asigure irigații frecvente, evitând însă în același timp acumulările dăunătoare de apă.

Sol

Preferă un sol de consistență medie, adică caracterizat printr-un raport echilibrat între diferitele clase de textură, precum și un sol proaspăt, adânc și bogat în substanță organică; pentru ghivece sau tăvi se recomandă utilizarea unui amestec de pământ pentru legume, pe bază de turbă blondă și brună.

Nivel de dificultate

Este o plantă ușor de cultivat, nivelul de efort necesar pentru îngrijirea ei fiind, în ansamblu, redus; cu toate acestea, se recomandă efectuarea îngrijirilor necesare la momentele și în modul corespunzător.

Sfaturi de cultivare

Iată câteva sfaturi utile privind îngrijirea plantelor, menite să asigure cele mai bune rezultate atât în grădină, cât și în ghiveci:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul mereu umed Necesită udări abundente, dar fără stagnarea apei

Asociere

Printre combinațiile posibile de culturi, se recomandă cea cu crescione.

Asocieri cu alte plante

Este potrivită și pentru amenajarea unor paturi de flori rafinate împreună cu alte specii aromatice.

Plantare

La transplantarea în strat, pregătiți dinainte gropile de plantare, distanțând corespunzător fiecare plantă în parte pentru a le asigura o creștere cât mai viguroasă; ținând cont și de dimensiunea atinsă la maturitate, recomandăm o densitate medie de 9 plante pe metru pătrat. Se recomandă așezarea fiecărui exemplar pe o stratură înălțată, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, evitând îngroparea completă a bulgărului de pământ, și udarea imediat după transplantare, de preferință în timpul dimineții.

Tăiere

Recoltarea se efectuează printr-o tăiere netă la nivelul solului, ținând cont de poziția lăstarilor.

Înmulțire

Înmulțirea melissei se realizează în principal prin divizarea tufei; adesea se recomandă evitarea însămânțării directe, având în vedere germinabilitatea redusă a semințelor.

Schimbarea ghiveciului

În perioada de primăvară, în cazul în care planta prezintă o creștere încetinită, cu rădăcinile care au acoperit complet substratul, efectuați transplantarea într-un ghiveci mai mare, cu un substrat adecvat.

Udare

Nevoile de apă ale melissei sunt ridicate; pentru a asigura un aport adecvat, se recomandă irigări abundente, dar fără stagnări de apă.

Se va folosi apă de ploaie sau, în alternativă, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim neutru, irigând manual sau prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare sau prin subirigare.

Udați imediat după transplantare sau plantare în ghiveci și îngrijiți răsadul, care poate fi mai expus la stres hidric în noul loc, menținând solul la o umiditate constantă, prevenind perioadele de secetă și fără a exagera cu cantitățile de apă pentru a evita stagnarea apei și putrezirea rădăcinilor. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l întotdeauna umed; se recomandă să nu udați partea aeriană a plantei după-amiaza/seara și să udați după recoltarea frunzelor. În perioadele mai calde și secetoase, va fi necesar să creșteți frecvența udării.

Pentru o eventuală însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organo-mineral.

Ulterior, se recomandă adăugarea în sol sau în substrat a unui îngrășământ hidrosolubil specific pentru legume, care trebuie diluat și distribuit în conformitate cu dozele și frecvențele adecvate în apa de irigare, în funcție de necesarul plantei și de disponibilitatea elementelor nutritive din sol în diferitele faze ale ciclului de producție, mărind doza de azot prin aplicări fracționate după fiecare recoltare.

Pentru un nivel de producție constant în timp, va fi necesar un aport constant de îngrășământ de întreținere, întotdeauna prin fertirigare.

Siguranță pentru animale

Nu se cunoaște toxicitatea pentru animalele de companie; cu toate acestea, înainte de o eventuală administrare, trebuie să se ia în considerare fiecare caz în parte.

Comestibilitate pentru om

Specii cu frunze comestibile.

Toxicitate pentru om

Frunzele, proaspete sau uscate, nu sunt toxice dacă sunt ingerate în cantități mici; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte pentru a identifica eventualele contraindicații ale consumului.

Sfat

Trebuie avut în vedere faptul că, în principiu, melisa, dacă este gestionată corect, nu necesită intervenții de combatere de natură chimică în vederea unei posibile apărări împotriva atacurilor parazitare.