Ciliegio Comune Nostrano

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Rosaceae

Ordin

Rosales

Gen

Prunus

Specie

avium

Descriere

Arbore peren, cu frunze căzătoare, de dimensiuni medii, cu creștere rapidă, cu port erect și coroană extinsă, bine ramificată. Având o mare valoare ornamentală, devine punctul central al atenției atât primăvara, când o multitudine de flori albe, elegante și delicate, sau ușor rozalii, apar înainte de apariția frunzișului, cât și în perioada de toamnă, într-un proces de schimbare a culorii frunzelor, în care acestea trec de la un verde intens la nuanțe cromatice cu reflexe galbene sau roșii. Datorită versatilității sale excelente, este potrivit pentru spații verzi urbane și extraurbane, precum aliniamentele stradale și grădinile private.

Descrierea soiului

Arbore de talie medie, foarte răspândit atât în natură, cât și în parcuri și grădini. Ramificație densă și abundentă, cu o înflorire prelungită de culoare albă în perioada de primăvară. Port ordonat, cu coroană ovală extinsă, frunze de un verde intens care se colorează în galben și roșu toamna. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la climatul urban. Necesită o expunere la soare, dar tolerează zonele parțial umbrite. Dezvoltă un sistem radicular adânc în sol, cu numeroase rădăcini secundare; preferă solurile argiloase și nisipoase, dar crește bine în toate tipurile de sol. Copac de înălțime medie (max. 18 metri), dar multifuncțional, potrivit pentru parcuri, alei urbane de dimensiuni reduse, grădini și terase verzi. Prezintă o bună rezistență la secetă, precum și o adaptabilitate la zonele de coastă. Este rezistent la agenți patogeni și nu necesită tăieri frecvente, acestea trebuind să vizeze menținerea formei, respectând arhitectura coroanei.

Curiozități și particularități

Epitetul specific, „avium”, înseamnă „avis”, adică „pasăre”, referindu-se tocmai la păsările care sunt pofticioase la fructele cireșului sălbatic, jucând astfel un rol important în propagarea acestuia prin împrăștierea semințelor.

Lemnul de cireș este foarte apreciat de ebanisti datorită rezistenței sale și este utilizat încă din antichitate pentru producția de mobilier de lux, pardoseli și instrumente muzicale.

Origine și răspândire

Specie originară din Europa Centrală și de Nord-Vest, Afganistan și Africa de Nord, cultivată încă din Grecia antică pentru fructele sale comestibile.

Aparține genului botanic Prunus, care include, de asemenea, caisul, migdalul, piersicul și prunul, precum și cireșul amar și cireșul japonez ornamental (P. serratula).

Din cireșul sălbatic a fost selectat cireșul dulce, cultivat pentru fructele sale sau drupe și prezent astăzi într-o gamă largă de soiuri.

Frunză

Frunzele au lamina ovală, cu marginea zimțată și vârful ascuțit, și se disting, de asemenea, prin pețiolele roșii, fiecare având două glande roșiatice.

Fruct

Fructul este o boabă de formă sferică, cu consistență medie și coajă netedă. Are o culoare uniformă și se coace de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii. La gust este amar și dulce, cu o savoare delicată, iar aroma este fructată.

Perioada de înflorire

Înflorirea elegantă și bogată se întindede la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, prezentându-ne flori hermafrodite pe pedunculi, cu corola formată din cinci petale de culoare albă sau ușor roz, înclinate spre peduncul. Cireșul sălbatic este o specie autoincompatibilă; prin urmare, pentru a produce fructe, are nevoie de polen provenit de la exemplare aparținând aceleiași specii, avium.

Culoarea frunzei

O nuanță intensă, uniformă, care se transformă treptat în galben auriu sau roșu închis pe parcursul toamnei, conferind plantei o valoare ornamentală suplimentară.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 6 și 20 m, fiind un copac de dimensiuni medii.

Durată de viață

Arbore peren, cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Datorită dimensiunilor pe care le atinge, este un copac potrivit pentru cultivarea în câmp liber

Multifuncțional, este potrivit pentru a conferi eleganță prin înflorirea sa spectaculoasă, precum și pentru a oferi protecție împotriva soarelui intens de vară, datorită coroanei sale umbroase, în spații urbane și extraurbane, precum bulevarde, parcuri, grădini private și rezidențiale.

Tulpină

Trunchiul este lemnos, cu scoarță lucioasă de culoare gri-roșiatică la exemplarele tinere, devenind apoi de culoare roșu-maroniu închis, cu riduri dispuse în benzi orizontale.

Creștere

Plantă cu o creștere de intensitate medie, cu dezvoltare rapidă.

Port

Copac cu port erect și coroană ovală, întinsă.

Ramificare

Ramificația este densă șiabundentă.

PH

Preferă un pH al solului cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul iernii, alegeți locul cel mai potrivit, în funcție de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele voluminoase. Adăugați substanță organică și aplicați îngrășământ organic sau chimic sub formă de granule pentru o fertilizare de fond, necesară asigurării substanțelor nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare.

Expunere la soare

Specie heliophilă; pentru o creștere vegetativă mai bună și o înflorire abundentă , expuneți planta la umbră luminoasă sau în plin soare.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 0,0 și 30 °C. Temperatura biologică este cuprinsă între -10 și 35 °C. Se adaptează bine la climatele cu veri calde.

Utilizare

Datorită eleganței și sinuozității arhitecturii sale vegetale, precum și efectului spectaculos creat de înflorirea sa albă de primăvară, această plantă se pretează, atât în faza de proiectare, cât și în cea de execuție, la diverse contexte de utilizare a spațiilor verzi exterioare, precum:

Domeniul ornamental exterior Proiectare peisagistică exterioară Amenajarea peisajului

Rezistență

Soi cu o rezistențăridicată, care se dovedește rezistent la temperaturile scăzute din timpul iernii și tolerează căldura verii. Prezintă o adaptabilitate excelentă la diferite condiții pedologice și medii de creștere.

Sol

Cireșul comun se adaptează la diferite tipuri de sol, de la argilos la nisipos, cu condiția ca acesta să fie adânc, bine drenat și să aibă un conținut adecvat de substanță organică.

Nivel de dificultate

Cultivarea cireșului obișnuit este ușoară și necesită un nivel redus de efort de gestionare.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva măsuri și aspecte specifice de cultivare pentru a obține o creștere vegetativă mai bună:
Evitați irigarea excesivă Preferă climatul răcoros Tăieri corecte

Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „capitozare”, pe lângă faptul că duc la alterarea aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută la factorii biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de prăbușire a întregului exemplar.

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 2000 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Tundeți cu o tăietură curată, folosind lame curate și ascuțite, filamentele lungi și subțiri ale rădăcinilor mai mici, apoi așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare, săpată în prealabil și menținută bine umedă, asigurându-vă că este bine compactat în jurul rădăcinii și că gâtul plantei rămâne deasupra suprafeței solului; de asemenea, udați imediat după plantare, fără a provoca stagnarea apei. Se recomandă legarea corectă a tulpinii de tija de susținere.

Pentru a îmbunătăți combaterea buruienilor, a reține umiditatea și a regla temperatura solului, se poate distribui pe sol un strat de mulci în apropierea trunchiului.

Tăiere

Tunderea ramurilor pentru a ridica coroana și a elimina dominanța apicală prin formarea de lăstari laterali.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin semințe sau prin butași apicali.

Udare

După transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă, asigurând cantități de apă cu frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri. Se recomandă utilizarea unui sistem de irigare cu picurare.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, se aplică îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, pentru o fertilizare de fond adecvată, menită să crească conținutul de elemente minerale din sol. După o aclimatizare corectă în noul loc de plantare, în perioada de primăvară-vară se va distribui pe sol un îngrășământ echilibrat cu eliberare lentă pentru plante ornamentale, fără a depăși dozele și frecvențele recomandate.

Comestibilitate pentru om

Fructul (drupa) cireșului comun este comestibil.

Toxicitate pentru om

Toate părțile cireșului sălbatic, cu excepția fructului, sunt potențial toxice pentru om, deoarece conțin glicozide cianogene.

Sfat

Este un copac care apreciază întotdeauna un conținut ridicat de substanță organică în sol, de preferință îmbogățit cu gunoi de grajd natural. Tăierile trebuie limitate la formarea regulată a coroanei sau la cele menite să stimuleze producția de fructe.