Preciosa

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Solanaceae

Ordin

Solanales

Gen

Physalis

Specie

pruinosa

Descriere

Cireșul de pământ este o plantă erbacee anuală care aparține, alături de roșie, vinetă și cartof, familiei Solanaceelor. Având un port tufos, are adesea nevoie de tije de susținere, deoarece poate atinge înălțimi de până la 70 cm; în plus, poate fi cultivată atât în paturi de flori, cât și în ghivece mari, preferând expunerea la lumină și locurile ferite de vânt. Este apreciată în domeniul culinar pentru fructele sale, boabe cu un gust dulce-acrișor și aromat, care se coc de la sfârșitul verii până în toamnă în interiorul caliciului fructifer, care are o formă particulară de lanternă. De asemenea, planta prezintă în timpul verii o înflorire spectaculoasă, care îi conferă o valoare ornamentală suplimentară.

Descrierea soiului

Specia și soiul sunt foarte deosebite și nu sunt foarte răspândite la nivel mondial. Este un soi care se adaptează la diferite tipuri de sol, dar este esențial să i se asigure o expunere la soare. Ciclul de cultivare este relativ rapid. Înflorirea are loc în perioada de vară. Floarea prezintă un caliciu pergamenos în formă de „lanternă”, foarte caracteristic. Fructul este o boabă de mărimea unei cireșe, cu semințe mici de culoare galben-portocaliu. Are un gust curios și deosebit, dar dulce, fiind utilizat în principal în patiserie, acoperit cu ciocolată. Pe lângă utilizarea agroalimentară, planta poate fi cultivată și în scop ornamental.

Curiozități și particularități

Termenul generic „physalis” provine din cuvântul grecesc „physa”, adică „bulă”, „plină de aer”, referindu-se la caliciul caracteristic care formează o capsulă asemănătoare unui balon; planta este denumită în mod obișnuit „cireșă de pământ”, deoarece fructele, asemănătoare cu cireșele sau cu roșiile mici și rotunde, tind să cadă pe pământ odată ce se coc.

Un interes deosebit este acordat utilizării culinare a boabelor, care, odată coapte, devin comestibile; bogate în vitamina C și potasiu, acestea pot fi consumate crude sau gătite, conferind o notă senzorială deosebită și unică conservelor, jeleurilor, salatelor de fructe, gemurilor, deserturilor și prăjiturilor.

Origine și răspândire

Specie originară din aria geografică a Americii de Sud, care se întinde de la Mexic până în vestul Venezuelei, în habitate tropicale cu perioade de secetă sezonieră.

Mărimea florii

Floarea are o dimensi une medie, conferind eleganță înfloririi spectaculoase.

Frunză

Frunza are lamina lanceolată, ovală și este, de asemenea, tomentoasă, adică acoperită cu un puf mătăsos la atingere.

Fruct

Fructul este o boabă de formă rotundă, fără semințe, cu o consistență fermă și o greutate cuprinsă între 20 și 40 g. Culoarea este bicoloră și omogenă, iar coaja este netedă. Din punct de vedere senzorial, fructul nu este picant (0-100 SHU) și are un gust caracteristic, dulce-acrișor și dulce, cu o notă delicată și plăcută. Aroma este delicată și fructată, în timp ce parfumul este slab. Maturarea are loc în perioada cuprinsă între vară și toamnă. Conform evaluării tehnice, este vorba de un soi caracterizat prin proprietăți organoleptice bune, cu un fruct de calitate excelentă și, în ansamblu, de bună calitate.

Perioada de înflorire

Înflorirea, deosebită și spectaculoasă, se întinde de la începutul verii până la sfârșitul verii, pe o perioadă cuprinsă între 80 și 90 de zile.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,8 și 1 m, în funcție de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Plantă anuală.

Unde se plantează

Având o utilizare versatilă, este cultivată ca plantă de grădină, în ghivece, în ghivece mari, în câmp deschis și pe terase

Tulpină

Tulpina este erbacee, iaraceastă varietate nu are spini.

Floare

Floarea are dimensiuni medii. Înflorește de la începutul verii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 80 și 90 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Cu o îngrijire adecvată, planta dezvoltă o creștere de intensitate medie spre viguroasă.

Port

Soi cu port ramificat, pentru care se recomandă utilizarea unor suporturi sau tije de sprijin.

Ramificare

Ramificația este medie.

PH

pH-ul, indicator al nivelului de aciditate al solului, are o importanță deosebită pentru dezvoltarea corectă și armonioasă a plantei; în special, valorile cuprinse între 6,0 și 7,0 reprezintă intervalul optim pentru această varietate de cireșe de sol.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de primăvară, pregătirea corectă a solului este de o importanță deosebită; în acest scop, se recomandă să se efectueze o săpare ușoară, eliminând eventualele buruieni, apoi să se continue prin îngroparea îngrășământului chimic sau organic și, cu ajutorul unei sape, să se mărunțească bulgării de pământ. Se continuă prin realizarea unui strat ridicat de 15-20 cm prin modelarea solului, pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnarea dăunătoare a apei, în final, nivelați cu atenție suprafața cu o greblă, pregătind brazdele de plantare la o densitate adecvată. După transplantare, introduceți tija de susținere aleasă la aproximativ 10 cm de plantă, evitând să deteriorați rădăcinile, și legați-o de tulpină cu rafie, plastic sau răchită, fără a strânge prea tare pentru a nu-l deteriora; se recomandă, de asemenea, dispunerea tijei de susținere astfel încât să formeze o structură în formă de T sau V, pentru a asigura o protecție mai bună împotriva eventualelor daune cauzate de vânt. Pe parcursul cultivării, continuați să îndepărtați cu o sapă buruienile prezente în apropierea culturii, astfel încât acestea să nu reprezinte un obstacol în calea creșterii răsadului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Preferă locurile expuse la soare, ferite de vânt.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 18 și 28 °C; planta este adaptată climatului temperat și nu suportă înghețul. Temperatura biologică se situează între 10 și 35 °C.

Utilizare

Datorită fructelor pe care le produce și înfloririi sale spectaculoase, această plantă este cultivată, indiferent de nivelul de experiență, pentru următoarele domenii de utilizare:

Agroalimentar Domeniul ornamental Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Soi cu o rezistență medie, care preferă expunerile luminoase și climatul temperat-cald.

Sol

Se adaptează la diferite condiții pedologice, însă condițiile optime sunt reprezentate de un sol de consistență medie, structurat, bine drenat și bogat în substanță organică; pentru o eventuală cultivare în ghivece, se recomandă un substrat specific pentru legume.

Nivel de dificultate

Cultivarea cireșelor de câmp este relativ ușoară, necesitând un nivel mediu de efort de gestionare, cu fertilizări și irigații proporționale cu nevoile plantei.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi utile privind cultivarea, pentru o creștere vegetativă optimă și un nivel final de producție adecvat:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul mereu umed Așezați planta în aer liber când nu mai există riscul de îngheț Expuneți planta la lumină maximă Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute

Asociere

În domeniul horticulturii, se recomandă cultivarea în asocieră cu ridichea.

Plantare

Pentru cultivarea în straturi sau în câmp deschis, având în vedere portul și ritmul de creștere al soiului, se recomandă o densitate medie de plantare de 3 plante pe metru pătrat, pentru a permite o dezvoltare vegetativă corespunzătoare a fiecărui exemplar.

În faza de transplantare, utilizați răsaduri tinere cu sistemul radicular intact, așezându-le pe o grădină înălțată, cu vârful vegetativ deasupra suprafeței solului, evitând să îngropați complet bulgării de pământ și udând imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Recolta se efectuează atunci când boabele sunt coapte, în perioada de vară-toamnă; este important să se culeagă prompt fructele coapte rămase pe sol lângă plantă.

Înmulțire

Înmulțirea se poate face prin butași sau prin însămânțare în ghivece.

Schimbarea ghiveciului

Dacă planta prezintă o creștere anemică, efectuați replantarea în primăvară într-un ghiveci mai mare, cu un substrat adecvat.

Udare

Nevoile de apă ale acestei specii nu sunt ridicate; cu toate acestea, este necesar să se mărească frecvența irigării în perioada de creștere maximă și pe timpul verii, când temperaturile sunt mai ridicate.

Se va folosi apă de ploaie sau, în alternativă, apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, cu un pH optim neutru, irigând manual sau prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare sau prin sub-irigare.

În faza de transplantare, îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o adaptare corectă la noul loc, garantând o umiditate constantă, dar evitând aporturile excesive de apă care pot provoca putrezirea rădăcinilor.

Ulterior, aveți grijă să lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l mereu umed, dar fără bălți; de asemenea, nu udați partea aeriană a plantei după-amiaza sau seara.

În cazul însămânțării, se recomandă, după ce ați îngropat complet sămânța și ați acoperit-o cu substrat și țesătură nețesută, să mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza de pregătire a solului înainte de transplantare, utilizați un îngrășământ organo-mineral pentru o fertilizare de fond, menită să asigure substanțele nutritive de care are nevoie răsadul în primele etape de creștere. Ulterior, aplicați, în doze și frecvențe corespunzătoare, îngrășământ specific pentru legume, solubil în apă, care trebuie diluat prin fertirigare în apă, în funcție de necesitățile plantei în diferitele etape de dezvoltare; mai precis, în perioada imediat următoare transplantului, utilizați un îngrășământ complet, dar cu un conținut predominant de fosfor pentru o creștere mai bună a rădăcinilor; în faza de creștere, aplicați un îngrășământ complet cu un conținut mai ridicat de azot, iar în faza de maturare, unul cu un conținut mai ridicat de potasiu.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc cazuri de toxicitate cauzate de ingestia boabelor coapte; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte și consultarea medicului veterinar de încredere.

Comestibilitate pentru om

Boabele coapte, crude sau fierte, reprezintă singura parte comestibilă a plantei.

Toxicitate pentru om

Boabele coapte, dacă sunt consumate în cantități adecvate, nu sunt toxice; totuși, trebuie să se țină cont de fiecare caz în parte.

Se recomandă evitarea consumului de fructe necoapte, flori, frunze, tulpini și rădăcini.

Sfat

Transplantarea se efectuează numai atunci când temperatura minimă se stabilizează peste pragul biologic minim al speciei/soiului, deoarece planta este sensibilă la îngheț. O atenție deosebită trebuie acordată identificării și combaterii agenților patogeni și a dăunătorilor; în cazul bolilor fungice, aceștia trebuie combătuți preventiv, în timp ce în cazul dăunătorilor, intervenția se face numai atunci când se depășește pragul de daune. Pentru a favoriza o dezvoltare bună a plantei și a obține fructe atractive și sănătoase, este necesar să se utilizeze suporturi sau tuteuri.