Ptilotus Exalt Joey

Ptilotus exaltatus

Ptilotus

Cunoscută și ca

Coadă de pisică, Mulla Mulla, Foxtails

Ptilotus Exalt Joey, fotografia 1

Clasificare Științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Amaranthaceae

Ordin

Caryophyllales

Gen

Ptilotus

Specie

exaltat

Informații principale

Descriere

Plantă ornamentală neobișnuită, plină de viață și capricioasă, compactă și cu portul erect. Prezintă inflorescențe vaporoase în formă de panou pufos, durabile și spectaculoase, care se ridică deasupra frunzișului verde de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii și pot fi folosite și tăiate în aranjamente florale. Ușor de întreținut, este ideală pentru ghivece de exterior sau, în amenajările peisagistice, pentru a împodobi paturi de flori și borduri de vară, chiar și în combinație cu alte specii.

Descrierea varietății

Esteo plantă unică și extravagantă, cu numeroasele sale panule neobișnuite, de culoare gri, cu vârfurile fucsia. Panul se lasă mângâiat, oferindu-ne o senzație de moliciune unică. Îi place căldura și nu suportă excesul de apă. Prin urmare, trebuie amplasată în plin soare, în paturi de flori sau în jardiniere mixte, alături de alte plante cu flori. Efectul brizei care face penele să se unduiască deasupra coroanei este minunat. Înflorește timp de 4-5 luni.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Termenul generic provine din grecescul „ptilon”, adică puf sau pene, referindu-se la aspectul florilor, în timp ce epitetul specific „exaltatus” provine din latină și înseamnă foarte înalt, înalt, ridicat, corelându-se cu poziția inflorescențelor deasupra frunzișului.

Unele studii au demonstrat că P. exaltatus poate prospera într-un mediu cu conținut ridicat de fosfor fără a prezenta semne de stres toxic. De asemenea, specia este utilizată și în naturopatie.

Origine și răspândire

Specia exaltatus se numără printre cele mai cunoscute din genulPtilotus; originară din zonele aride și semi-aride din Australia centrală, a fost descrisă pentru prima dată în secolul al XIX-lea, dar catalogată abia în secolul al XX-lea; astăzi se găsește în arealele europene cu climă caldă și temperată.

Caracteristici generale

Dimensiune floare

Fiecare floare în parte estemică, fiind reunită într-o inflorescență spectaculoasă în formă de panicul, cu o lungime de până la 12/15 cm, care se ridică vertical, dominând vegetația și având un puternic efect decorativ.

Frunză

Frunza are o lamă ovală.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii, pe o perioadă cuprinsă între 120 și 140 de zile.

Inflorescență

Inflorescență tip panicul.

Culoarea frunzei

Nuanțeuni.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,3 și 0,4 m, fiind pusă în valoare vizual de inflorescențele spectaculoase.

Durată de viață

Plantă cultivată ca plantă anuală.

Locuri recomandate pentru plantare

Folosită în principal pentru a crea un punct focal cu un efect scenografic în paturi de flori, jardiniere de exterior și borduri

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are formă de pompon, este de dimensiuni mici, cu corola tubulară și petale în nuanțe degradate. Se prezintă în inflorescențe de tip panicul de dimensiuni medii. Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 120 și 140 de zile. Este atractivă pentru albine și bondari.

Creștere

Soi cu creștere de intensitate medie.

Port

Portul este drept, creând un ansamblu plăcut de inflorescențe ușoare care ies în evidență pe fundalul frunzișului deschis la culoare.

Ramificare

Tendința de ramificare este medie.

Condiții necesare

pH

Condițiile optime de pH ale solului sau substratului sunt subacide, cu valori cuprinse între 5,5 și 5,8.

Pregătirea substratului

Înainte de plantare, la sfârșitul primăverii, în stratul de flori, efectuați o săpare la o adâncime de aproximativ 20 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari. De asemenea, se recomandă să se împrăștie la suprafață un substrat profesional pe o grosime de aproximativ 5/10 cm și să se niveleze cu grijă, pregătind gropile de plantare la o densitate adecvată.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

expunere la soare

Se dezvoltă mai bine și înflorește abundent dacă este expusă la umbră parțială sau la soare plin.

Temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 20 °C; este potrivită pentru climatele temperate.

Utilizare

Apreciată pentru înfloririle sale spectaculoase, este utilizată pe scară largă ca plantă în
domeniul ornamental exterior

Rezistență la frig

Plantă cu rezistență medie la condițiile climatice.

Sol

Preferă un sol de consistență medie sau cu tendință nisipoasă; pentru cultivarea în ghivece și jardiniere, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară pe bază de turbă și perlit.

Întreținere

Este considerată o plantăușor de cultivat și de întreținut, nivelul de efort necesar pentru îngrijirea ei fiind redus, ceea ce îi conferă o valoare adăugată apreciată de cultivatori, grădinari și iubitori ai naturii.

Sfaturi pentru cultivare

Pentru o creștere vegetativă mai bună, se recomandă:

Menținerea substratului uscat la temperaturi scăzute

Combinare cu alte plante

Pentru a crea efecte de perspectivă și peisaje vizuale în stratul de flori, aceasta poate fi combinată cu alte plante ornamentale, precum Begonia semperflorens, Lobularia x hybrida, Pentas lanceolata și Rudbeckia hirta.

Îngrijire și dăunători

Plantare

La fel ca în cazul oricărei specii ornamentale de grădină, plantarea trebuie să se realizeze la o densitate adecvată, menită să asigure o vigoare maximă a creșterii, obținându-se astfel efecte finale proporționate și armonioase din punct de vedere vizual; se recomandă, așadar, o densitate medie de plantare de 20 de plante pe metru pătrat. De asemenea, vă sugerăm să așezați fiecare răsad pe o pată de flori ridicată, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu deteriorați rădăcinile și evitând să îngropați complet bulgărul de pământ, care trebuie să fie bine umezit; în final, udați imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții.

Reproducție

În principal prin butași apicali.

Irigare

Se va folosi apă de ploaie sau, în mod alternativ, apă de la rețeaua de alimentare, respectând cerințele privind pH-ul subacid, prin udare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare.

Aveți grijă să lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, fără a provoca însă uscarea excesivă sau ofilirea plantei. De asemenea, se recomandă evitarea udărilor excesive care duc la stagnarea apei, chiar și în fazele inițiale de după transplantare, pentru a preveni putrezirea la nivelul colțului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În perioada de primăvară-vara, după o așezare corespunzătoare a plantei după transplantare, aplicați regulat pe sol sau pe substrat, la nivelul bazei plantei, un îngrășământ echilibrat indicat pentru plantele ornamentale, care trebuie distribuit sub formă lichidă, adică diluat în apa de irigare, fără a depăși frecvența și dozele recomandate.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Comestibilitate și toxicitate

Sigur pentru animale

Nu se cunosc cazuri de toxicitate în urma ingestiei la animalele de companie; a nu se administra.

Comestibilitate pentru consum

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Nu se cunoaște toxicitatea; a se evita ingestia.

Sfatul expertului

Sfatul 1

În cazul cultivării în seră, evitați cu orice preț ca temperatura să scadă sub 10 °C. Mențineți solul relativ uscat pentru a favoriza înrădăcinarea rapidă, evitând încetinirea creșterii sau, în cele mai grave cazuri, putrezirea la nivelul colierului. Se recomandă tăierea vârfului răsadului la 5-6 noduri pentru a obține o ramificare optimă. În cazul cultivării estivale a Ptilotusului în strat sau în ghiveci, se recomandă să nu-l udați excesiv, nici măcar vara, deoarece colul plantei ar putea putrezi. O ușoară ofilire a frunzelor este bine tolerată și ajută planta să rămână puternică și robustă.

Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.