Pilea Peperomioides

Pilea peperomioides

Planta monedelor, Planta misionarului

Cunoscută și ca

Planta misionară, Planta monedelor chinezești, Planta OZN

Pilea Peperomioides, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Eudicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Urticaceae

Ordin

Rosales

Gen

Pilea

Specie

peperomioide

Informații principale

Descriere

Plantă perenă, cu frunze veșnic verzi, a cărei valoare ornamentală este dată de frunzele purtate de pețioluri lungi, cărnoase, rotunde și simetrice, de un verde intens și cu un diametru care poate ajunge la 10/15 cm.

Este utilizată ca plantă de interior, asigurându-i o expunere luminoasă, dar ferită de lumina directă a soarelui în timpul orelor cele mai calde. Poate înflori după unul sau mai mulți ani.
Rezistă bine chiar și la temperaturi scăzute (5/6 °C), dar în acest caz udările trebuie reduse sau suspendate.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Denumirea populară „Planta misionarului” provine de la misionarul norvegian Agnar Espegren, care a adus din Asia în Scandinavia, în 1946 , câteva exemplare de Pilea peperomioides, răspândind-o apoi în toată Europa.

Adesea este denumită „planta monedelor”, datorită formei rotunjite deosebite a lamelor foliare.

Origine și răspândire

Specie botanică originară din China, a fost colectată pentru prima dată în 1906 de botanistul scoțian G. Forrest în munții Cangshan din provincia Yunnan, fiind descrisă și clasificată în 1912 de botanistul german F. Diels și introdusă în Europa în 1946 de către misionarul norvegian A. Espegren.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele sale deosebite, veșnic verzi și purtate de pețioluri lungi, au lamina ovală sau circulară.

Culoarea frunzei

Nuanță uniformă de verde, mai închisă și mai strălucitoare pe partea superioară a frunzei, în timp ce pe partea inferioară este mai mată. Există, de asemenea, o varietate cu frunze verzi cu pete sau variegate în nuanțe de alb-crem.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,15 și 0,25 m, fiind ideală pentru ghivece.

Durată de viață

Plantă perenă, cu frunze veșnic verzi.

Unde se plantează

Având în vedere dimensiunile pe care le atinge, este recomandată ca plantă de ghiveci sau de verandă, în funcție de condițiile climatice locale.

Tulpină

Tulpinile sunt de tip erbaceu, semi-lemnoase; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corola în formă de stea și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe umbelate de dimensiuni mici. Înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 60 și 90 de zile. Are note dulci, este puțin parfumată, cu o aromă fructată.

Creștere

Cu o creștere rotunjită și proporționată.

Port

Forma pe care a căpătat-o este rotunjită și ordonată, perfectă pentru spații interioare precum locuințe și birouri.

Condiții necesare

PH

pH-ul substratului ideal pentru Pilea peperomioides se situează între 6,0 și 6,5.

Expunere la soare

Așezați planta în aer liber, pe balcoane sau terase, în zone temperate, la umbră parțială. În interior, asigurați-i o lumină bună, dar ferită de lumina directă a soarelui, în special în timpul celor mai calde ore ale zilei. Evitați, de asemenea, curenții de aer rece, precum și amplasarea ghiveciului lângă radiatoare sau alte surse de încălzire pe timp de iarnă.

Climă și temperatură ideală

Potrivită pentru un climat cald și umed.Temperatura ideală se situează între 20 și 26 °C. Temperatura de supraviețuire se situează între 10 și 38 °C.

Utilizare

Cultivată pe scară largă ca plantă de ghiveci în:
Domeniul ornamental de interior

Rezistență

De o rezistență medie spre ridicată, se adaptează bine la climatele cu veri călduroși.

Sol

Folosiți un substrat nou și de înaltă calitate, special conceput pentru plante verzi de ghiveci.

Alegerea unui substrat adecvat este de o importanță fundamentală pentru a asigura o dezvoltare adecvată a rădăcinilor și, prin urmare, o creștere vegetativă optimă.

Nivel de dificultate

Dacă se asigură condițiile adecvate de lumină și temperatură, cultivarea plantei Pilea este relativ ușoară.

Sfaturi de cultivare

Câteva indicații specifice privind cultivarea, pentru a obține o dezvoltare vegetativă optimă:
Evitați irigarea excesivă Evitați expunerea directă la soare în orele cele mai calde Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Preferă climatul cald și umed

Îngrijire și sănătatea plantei

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin desprinderea unei frunze împreună cu pețiolul și plantarea acesteia chiar în același vas, asigurându-se condițiile adecvate de temperatură și umiditate.

Schimbarea ghiveciului

Pilea poate fi replantată la fiecare doi sau trei ani, înlocuind substratul vechi.

Udare

Deși este o plantă care preferă un climat cald și umed, este necesar să se evite stagnarea apei, chiar și în vasul de sub ghiveci. Substratul trebuie menținut umed, dar nu saturat. Excesul de apă provoacă îngălbenirea frunzelor și putrezirea rădăcinilor, care sunt foarte subțiri și sensibile la o stare de saturație hidrică a substratului. În timpul iernii, dacă temperaturile sunt scăzute, reduceți frecvența udărilor.

Fertilizare

Nu suportă fertilizarea excesivă, mai ales în condiții de stres hidric. În perioada de primăvară-vară, se aplică în substrat un îngrășământ echilibrat, specific pentru plante verzi, care trebuie diluat în apa de irigare, fără a se depăși doza și frecvența recomandate.

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Sfatul expertului

Sfat

Trebuie evitată cu desăvârșire acumularea de apă în farfuria de sub ghiveci; totuși, planta preferă un climat cald și umed, deși se dezvoltă foarte bine și în zone uscate, unde însă dimensiunile frunzelor sunt mai mici. Nu îndepărtați lăstarii care ies din ghiveci, astfel veți obține o plantă cu o coroană foarte frumoasă.

Fișă îngrijită de Walter Zoccarato.