Brugmansia

Brugmansia sanguinea

Trompeta îngerilor

Cunoscută și ca

Trompeta îngerului roșu

Brugmansia, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Solanaceae

Ordin

Solanales

Gen

Brugmansia

Specie

sanguină

Informații principale

Descriere

Brugmansia sanguinea este o plantă arbustivă cu port erect. Înflorirea durează mult timp, pe tot parcursul perioadei de la sfârșitul primăverii până în vară, cu numeroase flori în formă de trompetă alungită, orientate în jos, care justifică denumirea populară sub care este cunoscută.

Specie originară din America de Sud, poate fi cultivată în grădină în climatele mediteraneene, unde temperaturile nu scad sub 5/6 °C. În alte zone, se cultivă în ghiveci pentru a putea fi adăpostită iarna la temperaturi cuprinse între 8 și 10 °C.

Vara, nevoile de apă cresc și trebuie asigurată udarea corespunzătoare, mai ales dacă este amplasată în plin soare, unde crește mai viguros. Se adaptează însă și la semiumbra, necesitând mai puțină apă, dar dezvoltând un număr mai mic de flori.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Genul botanic Brugmansia a fost dedicat în 1805 în onoarea medicului și botanistului olandez S. J. Brugmans.

Separarea de genul înrudit Datura, cu care este adesea confundat și în prezent, a avut loc definitiv în 1973, deoarece este vorba de plante cu caracteristici diferite; de exemplu, speciile din genul Brugmansia sunt plante perene cu flori pendule, în timp ce cele din genul Datura sunt plante erbacee, în principal anuale, cu flori orientate în sus.

Origine și răspândire

Originară din America de Sud, habitatul său natural îl constituie regiunile de la poalele Anzilor, între Columbia și Chile, unde poate crește sub forma unui copac mic.

Introdusă în Europa în secolul al XIX-lea, s-a răspândit apoi pe scară largă ca plantă ornamentală, atât pentru grădinile din zonele de coastă cu climă blândă, cât și ca plantă de ghiveci.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele au lamina lanceolată.

Culoarea frunzei

o culoare uniformă, care să pună în valoare florile cu corola tubulară.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,35 și 2 m.

Durată de viață

Specie perenă, veșnic verde sau semi-veșnic verde, în funcție de condițiile climatice locale.

Unde se plantează

Este adesea cultivată ca plantă de ghiveci datorită cerințelor sale termice; cu toate acestea, în climatele mediteraneene, unde temperaturile nu scad sub 5/6 °C, poate fi cultivată în grădină.

Tulpină

Tulpina este semilemnoasă; planta nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mari, cu corola în formă de pâlnie. Petalele sunt de o singură culoare și prezintă nuanțe. Înflorește de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 90 și 120 de zile. Are note dulci, este parfumată, cu un aromă delicată.

Creștere

Plantă cu o creștere de intensitate medie.

Port

Habitusul dezvoltat este erect, deschis și ramificat.

Ramificare

de înălțime medie, cu ramuri tinere destul de flexibile, care tind ulterior să se lemnoasească.

Condiții necesare

PH

Necesită un pH destul de acid al substratului, cu valori optime cuprinse între 5,0 și 5,5.

Expunere la soare

Potrivită pentru expuneri la umbră parțială sau soare plin.

Dacă este amplasată la soare, are nevoie de multă apă vara, dar crește mai viguros, în timp ce în semiumbra necesită mai puțină apă, dar tinde să dezvolte un număr mai mic de flori.

Climă și temperatură ideală

În zonele cu iarnă rece, este necesar să o adăpostiți în interior, la temperaturi cuprinse între 8 și 10 °C, într-un loc luminos.

Temperatura recomandată în perioada de vegetație variază de la un minim de 16 °C la un maxim de 22 °C.

Utilizare

Apreciată pentru unicitatea și eleganța florilor sale, este utilizată pe scară largă în:
Domeniul ornamental

Rezistență

Plantă cu rezistență medie; trebuie să se acorde atenție nevoilor termice și hidrice pe parcursul diferitelor anotimpuri.

Sol

Folosiți un substrat de calitate, cu o bună drenare și ușor.

Se recomandă un amestec de pământ pentru plante verzi de ghiveci, care să conțină turbă și perlit fin.

Nivel de dificultate

Poate fi destul de dificil de cultivat, dar, dacă se respectă instrucțiunile corespunzătoare, va asigura rezultate excelente în ceea ce privește creșterea și înflorirea.

Sfaturi de cultivare

În continuare sunt prezentate indicații specifice privind cultivarea, referitoare în principal la temperatură și la gestionarea irigării:
Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Preferă un climat cald și uscat Necesită irigații abundente, dar fără stagnarea apei

Îngrijire și sănătatea plantei

Înmulțire

Înmulțirea vegetativă se realizează prin butași apicali și de tulpină.

Schimbarea ghiveciului

Se efectuează replantarea înainte de vară, de preferință la începutul primăverii.

Udare

În perioada cea mai caldă, mai ales dacă este expusă în plin soare, planta necesită udări frecvente, dar fără acumulări de apă, care pot duce la putrezirea rădăcinilor. Lipsa apei duce la căderea bobocilor și la îngălbenirea frunzelor.

Trebuie să aveți grijă să nu exagerați cu udarea, mai ales în perioada de tranziție și iarna, când se recomandă menținerea solului relativ uscat.

Fertilizare

În perioada de vegetație, adăugați în substrat un îngrășământ universal pentru plante cu flori, care trebuie diluat în apa de udare.
Vara, fertilizați la fiecare 10–15 zile pentru a menține vegetația viguroasă și florile mai colorate.

Comestibilitate și toxicitate

Siguranță pentru animale

Toxică

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil

Toxicitate pentru om

Toxică

Sfatul expertului

Sfat

Florile se îndepărtează ușor când se ofilesc, iar planta va crește mai bine. Iarna, așezați-o într-un loc luminos și nu prea rece. Vara, se recomandă fertilizarea la fiecare 10-15 zile pentru a menține frunzișul mai frumos și florile mai colorate.

Fișă îngrijită de Maurizio Arbusti.