Maranta Leuconeura/tricolor

Maranta leuconeura

Planta rugăciunii, Prayer plant

Cunoscută și ca

Maranta

Maranta Leuconeura/tricolor, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Monocotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Marantaceae

Ordin

Zingiberales

Gen

Maranta

Specie

leuconeura

Informații principale

Descriere

Maranta leuconera, cunoscută și sub denumirea de Tricolor, este una dintre puținele specii de Maranta cățărătoare sau sarmentoase.
Plantă perenă rizomatoasă, are un frunziș decorativ persistent, a cărui intensitate variază în funcție de locul în care este amplasată în interior; în condiții de lumină slabă sau insuficientă, variegatura aproape că dispare.
Preferă un climat temperat și, de preferință, umed. Nu se teme de schimbările de mediu, dar nu tolerează curenții de aer.
Poate fi cultivată și sprijinită de tije acoperite cu mușchi, care trebuie menținute umede, sau chiar în apă, ca plantă hidroponică.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Genul botanic Maranta a fost dedicat de Linnaeus medicului și botanistului italian din secolul al XVI-lea, Bartolomeo Maranta.

La fel ca specia Calathea orbifolia, aceasta aparține familiei botanice Marantaceae, cunoscută sub denumirea de „plantele rugăciunii” datorită capacității frunzelor lor de a se mișca în funcție de direcția luminii, deschizându-se ziua și pliatându-se în sus noaptea, ca și cum ar imita gestul de a-și împreuna mâinile în timpul unei rugăciuni; acest fenomen fiind denumit nictinastie.

Origine și răspândire

Specie originară din centrul-estul Braziliei, unde crește sub formă de arbust mic în biomul tropical umed.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele veșnic verzi, cu lamina alungită, sunt cele care conferă valoare ornamentală speciei Maranta leuconeura.

Culoarea frunzei

multicoloră, variind în funcție de soi. Adesea, fața superioară are o culoare verde închis, cu dungi argintii care se întind de la nervura centrală până la margine, în timp ce fața inferioară este de un violet intens sau verde-gri.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,2 și 0,6 m, fiind ideală pentru ghivece și jardiniere de interior.

Durată de viață

Plantă perenă, cu frunze veșnic verzi.

Unde se plantează

Datorită dimensiunilor pe care le atinge și efectului decorativ conferit de frunze, este recomandată ca plantă pentru pereți verticali și ghivece de interior, ținând cont de cerințele sale climatice.

Poate fi cultivată și sprijinită de tije acoperite cu mușchi, care trebuie menținute umede.

Tulpină

Are tulpină erbacee; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corola tubulară și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe de tip spic compus, de dimensiuni mici. Înflorește de la începutul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 40 și 60 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Plantă cu creștere nedeterminată.

Port

Are un port cățărător; de fapt, poate fi cultivată și cu ajutorul unor tije acoperite cu mușchi, cu condiția ca acestea să fie menținute umede.

Condiții necesare

PH

Necesită un pH ușor acid al substratului, cu valori optime cuprinse între 5,0 și 5,8. Trebuie să se acorde atenție și nivelului de aciditate al apei de irigare, care nu trebuie să modifice valorile indicate.

Expunere la soare

Potrivită pentru expuneri în penumbră sau umbră ușoară; în timpul orelor cele mai calde, așezați-o la adăpost de lumina directă a soarelui, care poate duce la ofilirea ireversibilă a frunzelor.

Climă și temperatură ideală

Preferă un climat temperat și umed. Temperatura ideală este cuprinsă între 20 și 28 °C. Temperatura de supraviețuire este cuprinsă între 12 și 38 °C. Se recomandă amplasarea ei departe de curenții de aer.

Utilizare

Foarte apreciată pentru frunzișul său colorat în:
Domeniul decorativ interior

Rezistență

Plantă cu o rezistență la condițiile de mediu medie-ridicată, cu condiția respectării condițiilor corespunzătoare de cultivare.

Sol

Folosiți un substrat de înaltă calitate, special conceput pentru plante verzi de ghiveci, care să favorizeze o drenare corespunzătoare a excesului de apă, pentru a preveni stagnarea dăunătoare a apei.

Nivel de dificultate

Cultivarea plantei Maranta leuconeura este relativ ușoară; trebuie să se acorde atenție asigurării unei expuneri corespunzătoare, precum și a temperaturilor ideale de creștere.

Sfaturi de cultivare

Iată câteva indicații specifice de îngrijire pentru a obține cea mai bună dezvoltare vegetativă a plantei dvs. de Maranta:
Evitați udarea excesivă Evitați expunerea la lumina directă a soarelui în orele cele mai calde Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Preferă apa cu un conținut redus de calcar Aduceți planta în interior la temperaturi sub 12 °C, în condiții de lumină bună

Îngrijire și sănătatea plantei

Înmulțire

Înmulțirea vegetativă se realizează prin butași apicali și butași nodali.

Udare

Se adaugă apă care nu este rece și cu salinitate redusă direct în substrat, menținându-l umed, dar fără a-l satura cu apă.

Preveniți stresul hidric care duce la îngălbenirea frunzelor și la ofilirea acestora.

Se recomandă să nu se utilizeze apă calcaroasă; de asemenea, nu udați din sus partea aeriană a plantei, mai ales în timpul serii, pentru a preveni răspândirea bolilor plantelor.

Fertilizare

Necesită puțin îngrășământ și nu suportă fertilizarea excesivă, mai ales în condiții de stres hidric. În perioada de primăvară-vară, adăugați în substratul umed un îngrășământ echilibrat, specific pentru plante verzi de ghiveci, care trebuie diluat în apa de udare. În cazul temperaturilor scăzute, întrerupeți fertilizarea.

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Sfatul expertului

Sfat

Trebuie evitate cu desăvârșire stresul hidric sau uscarea excesivă, care provoacă ofilirea frunzelor. Nu așezați planta în plin soare și evitați să o expuneți la curenți de aer. Nu fertilizați planta dacă este ținută la temperaturi scăzute; în general, are nevoie de puțin îngrășământ.

Fișă aprobată de Comitetul științific Joyflo.