Cordyline Australis

Clasă

Monocotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Asparagaceae

Ordin

Asparagales

Gen

Cordyline

Specie

australis

Descriere

Plantă ornamentală veșnic verde, cu frunze alungite și liniare, dispuse astfel încât să formeze un smoc deosebit, și cu nuanțe cromatice diferite în funcție de soi, de la verde striat la roșu striat și până la bronz.
Se adaptează foarte bine atât spațiilor interioare, precum locuințele și birourile, cât și teraselor din zonele temperate și ferite de îngheț. Poate fi utilizată în ghivece împreună cu alte plante verzi cu cerințe de cultivare similare.

De asemenea, în funcție de condițiile climatice locale, poate fi plantată direct în pământ, la soare sau în semiumbra, putând fi folosită și pentru crearea unor garduri vii nu foarte dense, dar pline de culoare.

Nu tolerează stresul hidric puternic, care provoacă căderea frunzelor bazale.

Curiozități și particularități

Exemplarele adulte, în condițiile climatice și de cultivare adecvate cerute de specie, pot înflori, prezentând inflorescențe în formă de spic cu flori mici, de culoare alb-crem, parfumate.

Origine și răspândire

Specie botanică originară din Noua Zeelandă, unde crește sub formă de copac în biomul subtropical; a fost descoperită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către naturalistul și botanistul englez Joseph Banks.

Cordiline a stârnit un interes deosebit în domeniul amenajărilor verzi de exterior și interior, ceea ce a condus la o activitate intensă de hibridizare, care a dat naștere unei game largi de soiuri care se diferențiază în principal prin nuanța frunzișului.

Frunză

Frunzele au o lamăalungită, de la lanceolată la liniară, formând un „buchet” mare și întins.

Culoarea frunzei

Frunza striată conferă plantei Cordiline o mare valoare ornamentală, aceasta devenind un element central atât în spațiile de locuit sau în birouri, cât și în grădini și pe terase, în măsura în care se respectă cerințele termice ale speciei.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,8 și 1,5 m.

Durată de viață

Plantă perenă, cu frunze veșnic verzi.

Tulpină

Tulpina este erbacee, semi-lemnoasă; planta nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corola în formă de clopoțel și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe în formă de spic, de dimensiuni medii. Înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 60 și 90 de zile. Are note citrice, este puțin parfumată, cu un aromă delicată.

Port

Dezvoltă un port erect, accentuat vizual de frunzele lungi.

Ramificare

nu se ramifică

PH

Necesită un pH al substratului ușor acid, cu valori optime cuprinse între 5,8 și 6,5.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 18 și 26 °C. Temperatura de supraviețuire este cuprinsă între 5 și 38 °C. Cordilina poate fi plantată în aer liber, direct în pământ, dacă clima este temperată și blândă, având grijă, în cazul în care temperaturile de iarnă sunt relativ scăzute, să o protejați cu un material nețesut; dacă este utilizată ca plantă de interior, poate fi așezată în aer liber după ce a trecut riscul de îngheț, chiar și cel târziu.

Sol

Folosiți un amestec de pământ care să conțină turbă, argilă granulată, lapil și fibră de lemn extrudată, astfel încât să asigure un drenaj corespunzător al excesului de apă, prevenind astfel stagnarea apei și, implicit, putrezirea rădăcinilor.

Sfaturi de cultivare

Câteva indicații specifice de îngrijire pentru a obține o dezvoltare vegetativă mai bună a exemplarului dumneavoastră de Cordyline australis:
Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute Așezați-l în aer liber când nu mai există riscul de îngheț Poate fi plantat în strat chiar și în plin soare. Necesită puțin îngrășământ, dar în mod regulat

Asocieri cu alte plante

În bazinele de mari dimensiuni se pot crea compoziții mixte cu alte specii care au cerințe de cultivare similare cu cele ale Cordilinei, precum Agave și Yucca, obținându-se astfel efecte vizuale în perspectivă cu un puternic efect ornamental.

Înmulțire

Înmulțirea vegetativă se realizează, în cazul unor soiuri, prin butași de vârf, iar în cazul altora, prin butași de rizomi. Înmulțirea prin meristem sau micropropagarea este o metodă foarte răspândită.

Udare

Se va aduce apă cu salinitate redusă direct în substrat, menținându-l umed, dar nu saturat, pentru a preveni stagnările dăunătoare de apă care duc la putrezirea rădăcinilor. Frecvența udării depinde și de evoluția climatică pe parcursul diferitelor anotimpuri: mai frecventă vara și mai rar iarna.

Evitați stresul hidric, care provoacă infestări cu acarieni și pierderea frunzelor bazale prin îngălbenire.

În timpul sezonului cel mai cald și uscat, se pot efectua pulverizări ușoare pe frunze, asigurându-vă că utilizați apă care nu este rece și fără calcar; de asemenea, frunzele trebuie să fie uscate înainte de căderea nopții pentru a evita răspândirea bolilor plantelor.

Se recomandă utilizarea unui substrat de înaltă calitate care să asigure un drenaj corespunzător al excesului de apă.

Fertilizare

Nu suportă fertilizarea excesivă, mai ales în condiții de stres hidric. Din primăvară până la începutul toamnei, adăugați în substratul umed un îngrășământ specific pentru plante verzi, care trebuie diluat în apa de irigare.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Sfat

Dacă este expusă în zone cu foarte puțină lumină, frunzele se închid și planta nu crește. Se poate adapta bine în zonele reci, unde temperatura nu scade cu mult sub 0 grade, de preferință în zone ferite de ploi puternice sau în soluri cu drenaj slab, dacă este plantată în pământ. Nu o replantați în soluri prea sărace în oxigen și cu drenaj slab.