Peonia Arbustiva

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Paeoniaceae

Ordin

Saxifragales

Gen

Paeonia

Specie

sufruticoasă

Descriere

Bujorii sunt plante rizomatoase care prezintă rădăcini tuberculoase mari. Frunzele sunt compuse din foliole de formă ovală, eliptică și alungită, la rândul lor mai mult sau mai puțin adânc lobate și împărțite în segmente, chiar și foarte subțiri. De obicei, suprafața frunzelor este netedă, dar la unele specii partea inferioară a frunzei este acoperită de un puf dens și mătăsos. Florile au un caliciu format din 5 sepale și o corolă cu 5 petale cu marginea mai mult sau mai puțin rotunjită, care se deschid complet, dar există și câteva excepții.
Atât bujorii erbacei, cât și cei arbustivi sunt plante puternice, robuste, foarte rezistente la frig, ușor de cultivat și dotate cu o bună capacitate de adaptare la diverse condiții de mediu. Uneori, chiar și dacă sunt neglijate, cresc viguros și produc înfloriri abundente. În cadrul grupului de bujori arbustivi, soiurile de Paeonia suffruticosa au un port erect, iar ceea ce le diferențiază este lignificarea tulpinilor, care le conferă o dezvoltare arbustivă similară cu cea a rododendrilor sau a hortensiilor. Deși sunt plante cu creștere lentă, mai ales la început, au nevoie de spațiu. După 7-8 ani de la plantare, pot depăși 1 m înălțime și aproape la fel de mult în lățime. Plante potrivite pentru grădină, parcuri, precum și pentru balcoane și terase, în jardiniere și ghivece de dimensiuni mari.

Curiozități și particularități

Bujorul este o plantă importantă în tradiția orientală, mai ales în China, unde este cunoscut sub numele de „Floarea Regelui” sau „Floarea bogăției și a onoarei”.

În cultura chineză, bujorul simbolizează prosperitatea, frumusețea, norocul și statutul nobil.

Este o floare foarte des reprezentată în ceramica chineză, pe farfurii și porțelanuri, fiind depășită doar de trandafir.

Botanicii sunt de acord să dedice genului Paeonia o familie separată, cea a Paeoniaceae; noua clasificare apare deja în multe texte recente și este adoptată în etichetarea grădinilor botanice.

Pentru a asigura o durată lungă de viață a florilor tăiate, se recomandă tăierea ramurilor atunci când bobocii încep să se înmoaie și să lase să se întrevadă culoarea florii. Dacă se taie ramuri cu flori deja complet deschise, durata lor de viață va fi mai limitată.

Origine și răspândire

Hibrid originar din China (Henan), rezultat din încrucișarea dintre P. jishanensis și P. rockii.

Cultivat în China încă din secolul al IV-lea, s-a răspândit ulterior în Japonia și în Bhutan; a ajuns în Europa spre mijlocul secolului al XVII-lea, dar abia în secolul al XIX-lea a început să suscite un interes intens, care a condus la crearea de noi cultivare sau soiuri.

Mitologie

În mitologia greacă, floarea de bujor este adesea asociată cu Artemis, Apollo și Asclepios. O legendă celebră spune că bujorul își trage numele de la Paeon (sau Paean), discipol al zeului medic Asclepios, care a descoperit această plantă. Asclepios, invidios pe acesta, a încercat să-l omoare pe Paeon. Pentru a-l salva, au intervenit câțiva zei, care l-au transformat în floarea de bujor, acordându-i astfel nemurirea. Bujorul a devenit astfel și un simbol al compasiunii zeilor și al nemuririi.

Frunză

Frunza este lobată; mai precis, are o structură bi-ternată, cu foliole întregi, eliptice sau ovate.

Culoarea frunzei

Nuanță omogenă, striată.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,5 și 2 m, în funcție de soi și de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Arbust peren cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Eleganța florilor sale, combinată cu rezistența ridicată, o fac potrivită pentru o utilizare multifuncțională în paturi de flori, paturi de flori de separare a benzilor de circulație, balcoane, jardiniere, grădini și parcuri, paturi de flori mari și rotonde rutiere, în paturi de flori sau borduri în aer liber în zone temperate, terase, acoperișuri verzi.

Tulpină

semilemnos, fără spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mari și medii, cu corola în formă de stea. Petalele sunt de o singură culoare și pestrițe. Înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 10 și 20 de zile. Are note dulci, este parfumată, cu un aromă delicată. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Arbust cu creștere globulară, relativ lentă, dar foarte longeviv.

Port

Dezvoltă un habitus tufos.

Ramificare

Ramificațiaabundentă conferă coroanei un aspect dens și compact.

PH

Necesită un pH subacid al substratului sau al solului, cu valori optime cuprinse între 5,5 și 6,5.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul iernii, efectuați o afânare ușoară a solului, îndepărtând eventualele buruieni și pietricelele care împiedică creșterea. Aplicați o fertilizare de fond cu îngrășământ echilibrat pentru plante ornamentale, evitând contactul direct ulterior cu rădăcinile.

Expunere la soare

Potrivită pentru următoarele tipuri de expunere: în aer liber, pe balcoane sau terase în zone temperate, în penumbră, în plin soare.

În jardiniere sau ghivece, dacă este posibil, protejați-o de soarele cel mai intens pentru a prelungi perioada de înflorire din primăvară.

Utilizare

Apreciată pentru înfloririle sale elegante și spectaculoase în:
Domeniul ornamental Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului Ca floare tăiată, ca frunze tăiate

Rezistență

Se caracterizează printr-o rezistență medie-ridicată.

Sol

Solul pentru cultivarea bujorilor trebuie să fie relativ argilos, bogat în humus, adânc, permeabil și bine drenat.

Este important să se afâneze solul înainte de plantare, să se amestece, dacă este necesar, cu nisip și turbă și să se îmbogățească cu îngrășăminte organice (gunoi de grajd foarte bine maturat, amendament vegetal compus); este însă recomandat să se evite contactul direct al rădăcinilor cu îngrășămintele.

Nivel de dificultate

După o adaptare corespunzătoare la noul loc de plantare, se dovedește a fi destul de ușor de cultivat.

Sfaturi de cultivare

Câteva indicații specifice privind cultivarea:
Pentru o înflorire abundentă și continuă, este necesar să se fertilizeze bine atât toamna, cât și primăvara, la reluarea creșterii, și să se udă regulat Poate fi plantată în strat chiar și în plin soare. Necesită udări abundente, dar fără stagnarea apei Expunere la lumina directă Tăieri corespunzătoare

Plantare

La plantare, săpați o groapă de aproximativ 40 cm lățime și 40 cm adâncime; amestecați bine pământul și turbă acidă cu îngrășământul organic, așezați planta în groapă astfel încât gâtul rădăcinii să fie la nivelul solului, acoperiți-o având grijă să nu rupeți eventualele rădăcini secundare. Așezați un strat de mulci pe suprafața solului, la o mică distanță de baza plantei, pentru a menține solul mai răcoros și a reduce pierderile de apă prin evaporare în timpul sezonului cald.
Se recomandă protejarea plantei cu trei bețe înfipte în formă de piramidă pentru a evita călcarea acesteia.

Tăiere

Tundeți la sfârșitul toamnei, pentru a menține forma de tufiș și înălțimea dorită.

Pentru a proteja bujorii de agenții patogeni fungici, este important să tăiați florile ofilite (deadheading) și să nu efectuați o tăiere drastică; poate fi necesară o tăiere a ramurilor mai viguroase, dacă planta crește prea mult în înălțime, pentru a favoriza dezvoltarea mugurilor de la baza tulpinii. Se recomandă, de asemenea, tăierea lemnului mort.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează în principal prin divizarea tufei în perioada de repaus vegetativ.

Udare

În primul an de la plantare, atât în pământ, cât și în ghiveci, udați regulat, prevenind uscarea excesivă, dar evitând acumularea apei.

Odată ce s-au format rădăcini puternice și lungi, bujorul arbustiv nu are nevoie de multă apă; se recomandă udarea direct a substratului sau a solului în caz de căldură și secetă prelungite.

Nu udați planta de sus, mai ales în după-amiaza târzie sau seara, pentru a preveni răspândirea bolilor plantelor.

Evitați acumularea de apă, care poate duce la putrezirea rădăcinilor; în acest scop, în solurile deosebit de umede, este util să așezați pe fundul gropii de plantare un strat de 5 cm de pietriș.

Fertilizare

Pentru o înflorire abundentă, fertilizați planta o dată sau de două ori: cu puțin înainte de apariția mugurilor, între martie și aprilie, și a doua oară după încheierea perioadei de înflorire.

Cu un îngrășământ sărac în azot veți favoriza înflorirea, având în vedere că azotul favorizează în special creșterea în înălțime și formarea frunzișului plantei. Dacă, totuși, doriți o plantă perenă impunătoare, cu flori splendide, atunci când cumpărați îngrășământul, asigurați-vă că alegeți unul cu un conținut ridicat de potasiu și fosfor.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil

Toxicitate pentru om

Provoacă intoxicație în caz de înghițire.

Sfat

Pentru o înflorire abundentă, vă recomandăm să fertilizați planta o dată sau de două ori pe sezon: cu puțin înainte de apariția mugurilor, între martie și aprilie, și a doua oară după încheierea perioadei de înflorire. Folosind un îngrășământ cu conținut redus de azot, veți favoriza înflorirea, având în vedere că azotul stimulează în special creșterea în înălțime și formarea frunzișului plantei. Dacă, totuși, doriți o plantă perenă impunătoare, cu flori splendide, atunci când cumpărați îngrășământul, asigurați-vă că alegeți unul cu un conținut ridicat de potasiu și fosfor.