Elicriso Italico (liquirizia)

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Asteraceae sau Compositae

Ordin

Asterales

Gen

Helicrisium

Specie

italicum

Descriere

Plantă erbacee perenă, aromatică, cu port tufos, apreciată în domeniul culinar și fitoterapeutic, precum și ca plantă ornamentală datorită frunzișului său argintiu, cu un aromă intensă și a cărei savoare amintește de cea a lemnului dulce sau a curry-ului, precum și pentru florile sale care, așa cum sugerează chiar epitetul generic derivat din cuvintele grecești „helios” și „chrysos”, sunt strălucitoare, cu reflexe aurii, și grupate în inflorescențe caracteristice sub formă de capete de floare.

Rezistentă, se adaptează bine la climatele cu veri calde și secetoase, tolerând chiar și scăderi semnificative de temperatură.

Datorită utilizării sale versatile, poate fi cultivată în paturi de flori sau în câmp deschis, dar și în ghivece și jardiniere, asigurându-i o expunere în plin soare și irigații fără stagnări de apă.

Descrierea soiului

Este o plantă foarte rezistentă, care se pretează la cultivare chiar și în condiții climatice deosebit de ostile. Prezintă o rezistență excelentă atât la secetă, cât și la scăderi drastice de temperatură. Înflorirea, care are loc în perioada de vară, este deosebit de spectaculoasă datorită prezenței numeroaselor inflorescențe compuse din flori galbene. Datorită și acestui aspect, planta este foarte utilizată și în scopuri strict ornamentale. Domeniile de utilizare sunt multiple, iar în prezent planta este foarte apreciată pentru cantitatea considerabilă de uleiuri esențiale pe care le produce.

Curiozități și particularități

Frunzele sau ramurile înflorite uscate de elicriso sunt folosite în bucătărie pentru a aromatiza preparatele pe bază de carne sau pește, precum și supele și risotto-urile, conferindu-le o notă senzorială care amintește de cea a curry-ului.

Utilizarea plantei în domeniul fitoterapiei datează încă din epoca greco-romană; în special, uleiul esențial obținut din vârfurile înflorite are proprietăți antiinflamatorii, antibacterice și cicatrizante, fiind, de asemenea, recomandat ca expectorant pentru căile respiratorii și utilizat în cosmetică pentru creme și parfumuri.

Origine și răspândire

Specie originară din Europa de Sud și din Africa de Nord-Vest; în Italia, forma sălbatică poate crește spontan în habitatele calde din sud și pe insule, de-a lungul versanților stâncoși însoriți și în zonele de coastă.

Frunză

Frunzele tomentoase au lamina filiformă, liniară.

Fruct

Folia nu conține semințe și are o greutate de G, cu o textură fragedă. Are un miros slab, în timp ce gustul este aromat și ușor dulce, cu o aromă intensă și un gust delicat. Culoarea este uniformă. Perioada de maturare se întinde de la primăvară până în vară. Coaja nu este comestibilă. Soi caracterizat prin proprietăți organoleptice bune.

Perioada de înflorire

Înflorirea abundentă se întinde de la începutul verii până la mijlocul verii, pe o perioadă cuprinsă între 25 și 30 de zile, creând pete dense și bogate de culoare aurie, cu o valoare ornamentală deosebită.

Inflorescență

Inflorescență de tip capul de floare, specifică speciilor aparținând familiei botanice a compozitelor.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,2 și 0,5 m, fiind ideală în scopuri ornamentale ca plantă de prim plan într-o compoziție alături de alte specii.

Durată de viață

Plantă cu ciclu peren.

Unde se plantează

Având o utilizare versatilă, este cultivată ca plantă de grădină, în ghivece, în ghivece mari, în câmp deschis și în jardiniere de exterior

Tulpină

Tulpina este lemnoasă, iar această varietate nu are spini.

Floare

Are inflorescențe de tip capulin de dimensiuni medii. Înflorește de la începutul verii până la mijlocul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 25 și 30 de zile. Atrage albinele.

Creștere

Soiul prezintă o creștere determinată, ajungând la o înălțime specifică.

Port

Portul este tipic tufos, cu frunziș dens.

Ramificare

Ramificația este, în ansamblu, medie.

PH

Pentru elicriso, pH-ul ideal al solului se situează între 6,5 și 7,5, adică variază de la ușor acid la neutru.

Pregătirea solului

Pentru transplantarea de primăvară, se recomandă să se efectueze o săpare ușoară la o adâncime de 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari, apoi să îngroape îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și să lucreze în continuare pământul, sfărâmând bulgării cu ajutorul unei sape; în final, să niveleze cu grijă suprafața; pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă și a preveni stagnarea apei, se va realiza în prealabil o ușoară ridicare a solului, creând astfel un strat ridicat unde vor fi transplantate răsadurile respectând o distanță adecvată între plante.

Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați să îndepărtați buruienile din apropierea plantei pentru a evita ca acestea să împiedice creșterea elicrisiului.

Expunere la soare

A se prefera expuneri în plin soare, la adăpost de vânt.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 18 și 27 °C; se adaptează bine la climatul cald de vară și prezintă o rezistență excelentă atât la secetă, cât și la scăderi semnificative de temperatură, rămânând în viață până la -15 °C.

Utilizare

Apreciată și cultivată de către persoane cu toate nivelurile de experiență, având o gamă largă de utilizări, printre care:

Sectorul agroalimentar Domeniul medicinal / fitoterapeutic Domeniul ornamental Plante aromatice

Rezistență

Soi cu o rezistență medie, se adaptează bine la climatele calde și aride, cu condiția să fie cultivat pe soluri fără stagnări de apă.

Sol

Solul ideal pentru o creștere vegetativă adecvată a plantei de elicriso este unul de consistență medie sau nisipos, bine drenat și fără stagnări de apă; pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, se recomandă utilizarea unui amestec de pământ pentru legume, pe bază de turbă blondă și brună.

Nivel de dificultate

Plantă cu cerințe reduse de cultivare,relativ ușor de cultivat și care necesită un nivelredus de efort în ceea ce privește îngrijirea.

Sfaturi de cultivare

Pentru o creștere vegetativă optimă, cu o densitate ridicată a frunzișului, vă recomandăm câteva măsuri utile de cultivare:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul uscat la temperaturi scăzute

Plantare

Pentru transplantarea în straturi sau în câmp deschis, pentru a asigura un spațiu adecvat care să permită o creștere corespunzătoare, se recomandă o densitate de plantare de 6 plante pe metru pătrat; asigurați-vă că scoateți fiecare exemplar din recipientul său fără a deteriora rădăcinile, transplantându-l astfel încât vârful vegetativ să se afle deasupra suprafeței solului și evitând să îngropați complet bulgărul de pământ.

Tăiere

În perioada de primăvară-vară, efectuați recoltarea prin tăierea curată, cu lame curate și ascuțite, la înălțimea dorită.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin divizarea tufei, prin butași sau prin însămânțare în câmp liber sau în ghiveci.

Schimbarea ghiveciului

La sfârșitul primăverii, efectuați replantarea dacă planta prezintă o creștere anemică și o dezvoltare redusă a rădăcinilor, asigurându-vă că utilizați un ghiveci mai mare și un substrat de cultivare adecvat.

Udare

Nevoile de apă ale plantei sunt reduse, însă este important să se asigure un aport periodic de apă, mai ales în perioada de primăvară-vară. Se va folosi apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH alcalin optim, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare cu picurare sau prin subirigare.

Irigați imediat după transplantare și îngrijiți planta care, în noul loc, poate fi mai expusă la stres hidric, evitând uscarea bulgărului de pământ, dar, în același timp, fără a exagera cu cantitățile de apă, pentru a preveni astfel asfixierea și putrezirea rădăcinilor; ulterior, lăsați solul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, menținându-l ușor umed; se recomandă să nu udați partea aeriană a plantei în timpul după-amiezii/seara și să irigați după recoltarea frunzelor.

Pentru o eventuală însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

Se efectuează o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral în timpul pregătirii solului înainte de transplantare.

Ulterior, se recomandă utilizarea unui îngrășământ solubil în apă, care trebuie diluat și distribuit în apa de irigare, respectând dozele și frecvențele adecvate, în funcție de necesarul plantei și de disponibilitatea elementelor în sol în diferitele faze ale ciclului de producție, mărind frecvența de distribuire în perioada de creștere maximă a plantei.

Pentru un nivel de producție constant în timp, va fi necesar un aport constant de îngrășământ de întreținere, întotdeauna prin fertirigare.

Siguranță pentru animale

Nu se cunoaște toxicitatea în cazul ingestiei de către animalele de companie; se recomandă evitarea administrării.

Comestibilitate pentru om

Frunzele, consumate în cantități adecvate, sunt comestibile.

Toxicitate pentru om

Frunzele nu prezintă toxicitate în cazul ingestiei, dacă sunt consumate în cantități moderate; se recomandă evaluarea fiecărui caz în parte.

Uleiul esențial poate fi toxic și iritant pentru piele în doze mari; se recomandă evaluarea fiecărui caz în parte.

Sfat

Pentru a obține o producție excelentă de ulei esențial, este important să se culeagă întreaga parte aeriană prin cosire în perioada de înflorire maximă; sau să se culeagă doar florile, pentru a obține un produs final de o valoare mai mare.