Femena
Salată verde
Lattuca, Latuga, Salată, Salada
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Asteraceae sau Compositae
Ordin
Asterales
Gen
Lactuca
Specie
sativa
Informații principale
Descriere
Plantă erbacee anuală cultivată în principal pentru frunzele sale sau pentru frunzele-coaste, a căror culoare, dimensiune și gust variază în funcție de soi, fiind utilizate pe scară largă în domeniul culinar. Preferă climatele temperate, precum și solurile bine drenate.
Descrierea soiului
Soiul „Femena” este o salată din categoria „cappuccina”, cu un cap de salată format din frunze groase și înfășurate, foarte fragede, cu marginea netedă sau ușor ondulată. Capul de salată este rotund și destul de compact, cu o greutate medie de 400-500 g. Soiul este potrivit pentru cultivarea de primăvară-vară și toamnă în câmp liber. Planta este foarte rezistentă și viguroasă, cu un cap compact sau semi-deschis. Frunza are o frumoasă culoare verde-blond strălucitor. Capul are baza plată și o secțiune transversală cu diametru mic. Toleranță ridicată la însămânțare în perioada indicată de cultivare. Ca majoritatea salatelor, are un ciclu de dezvoltare deosebit de rapid, de 27-30 de zile în perioada de vară, și, prin urmare, este foarte sensibilă la promptitudinea gestionării diferitelor operațiuni de cultivare, care, atunci când sunt aplicate corespunzător, îi permit să-și manifeste potențialul maxim.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Salata verde are un conținut caloric redus și este bogată în apă, fibre și săruri minerale; consumată crudă, mai rar gătită, este utilizată pe scară largă în bucătăria mediteraneană pentru prepararea salatelor, pentru a da un plus de savoare supelor și ciorbelor sau pentru a însoți preparatele pe bază de carne sau pește.
Origine și răspândire
Originea sa este încă incertă; potrivit unor studii, specia ar fi originară din Asia de Vest. Folosită încă de către vechii egipteni, atât pentru uleiul din semințe, cât și pentru frunze, a fost cultivată și de romani și greci, care îi atribuiau proprietăți terapeutice. Astăzi există o gamă largă de soiuri, dintre care unele au fost selectate încă din perioada Renașterii, fiind cultivate în scop alimentar în toate zonele cu climă temperată.
Caracteristici principale
Mărimea florii
Fiecare floare în parte este de dimensiuni medii spre mici.
Frunză
Pe parcursul dezvoltării vegetative a plantei, frunzele prezintă o lamă alungită, obovată sau ovală.
Fruct
Frunza-coadă are o formă alungită și nu conține semințe, având o greutate cuprinsă între 400 și 500 g și un diametru de la 25 la 35 cm. Grosimea este de 0 mm, iar consistența se caracterizează printr-o frunză fragedă și o coadă crocantă. Culoarea este uniformă, iar coaja nu este comestibilă. Perioada de maturare se întinde de la mijlocul primăverii până la mijlocul toamnei. Gustul este proaspăt și delicat, cu o aromă caracteristică, dulce-acrișoară și intensă, fără a fi parfumată. Planta este destul de viguroasă, cu frunze întotdeauna bine întinse, caracterizându-se prin bune proprietăți organoleptice.
Perioada de înflorire
Înflorește de la sfârșitul primăverii până la începutul verii, pe o perioadă cuprinsă între 25 și 35 de zile.
Inflorescență
Inflorescență tip panicul.
Culoarea frunzei
Nuanțe monocrome.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,2 și 0,3 m.
Durată de viață
Plantă cu ciclu anual.
Unde se plantează
Soi versatil, potrivit pentru cultivarea în paturi de flori, ghivece mari, câmp deschis, jardiniere de exterior și borduri
Tulpină
Tulpina este ierboasă, iar această varietate nu are spini.
Floare
Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii spre mici, cu corolă gamopetală și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe de tip panicul de dimensiuni medii. Înflorește de la sfârșitul primăverii până la începutul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 25 și 35 de zile. Este atractivă pentru albine, fluturi și bondari.
Creștere
Soi cu creștere compactă.
Port
Habitusul final al plantei este tufos.
Condiții necesare
PH
pH-ul ideal al solului sau al substratului de cultivare variază de la ușor acid la neutru, valorile optime situându-se între 6,0 și 7,0.
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea de primăvară-vară în câmp deschis, pentru o pregătire corectă a solului, se recomandă să se efectueze o săpare la o adâncime de 20-30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele mari și resturile de la culturile anterioare, să se procedeze la îngroparea îngrășământului organic sau chimic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele etape de dezvoltare a plantei și, cu ajutorul unei sape, să se spargă bulgării mai compacti și mai mari pentru a favoriza, de asemenea, o mai bună distribuție a îngrășământului. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind astfel stagnările dăunătoare ale apei, continuați prin realizarea unui strat ridicat prin ușoara ridicare a solului; în final, nivelați cu grijă suprafața, pregătind gropile de plantare conform unei densități adecvate de plantare.
Pe parcursul cultivării, continuați să lucrați solul prin săpare până la o adâncime de 2-3 cm, având grijă să îndepărtați buruienile din jurul plantei și, în același timp, să spargeți eventuala crustă de suprafață.
/pregătirea-solului-pentru-grădină/
Expunere la soare
Potrivită pentru expuneri la umbră parțială, soare puternic, soare de după-amiază, ferită de vântul puternic.
Climă și temperatură ideală
Se adaptează bine la climatul cald și umed al verii. Temperatura ideală se situează între 12 și 25 °C. Temperatura biologică se situează între 4 și 35 °C.
Utilizare
Utilizată pe scară largă în domeniul:
Agroalimentar
Rezistență
Soi cu o rezistență la condiții dificilemedie-ridicată, care tolerează bine căldura umedă.
Sol
Preferă un sol de consistență medie sau cu tendință nisipoasă, proaspăt, bine drenat și bogat în substanță organică; pentru cultivarea în ghivece, se recomandă utilizarea unui substrat specific pentru plante legumicole, care să conțină turbă blondă și brună.
Nivel de dificultate
Cultivarea este extrem de ușoară, ceea ce conferă o valoare adăugată acestei culturi. Cu un nivelredus de efort de gestionare, se pot obține rezultate excelente în ceea ce privește producția. Se recomandă efectuarea la momentul potrivit a tuturor intervențiilor agronomice, în special în perioada de vară.
Sfaturi de cultivare
Câteva sfaturi utile și aspecte specifice de cultivare pentru acest soi de salată:
Fertilizare echilibrată Preferă climatul cald și umed
Asociere
Poate fi cultivată în asociație cu usturoi, sparanghel, sfeclă de frunze, anghinare, cardon, morcov, varză, castravete, cicoare, ceapă, fasole verde, fasole, vinete, ardei gras, roșii, praz și dovlecel.
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
În faza de transplantare, se recomandă o densitate medie de 10 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar. Solul trebuie să fie, după prelucrare, afânat și la temperatura optimă.
Plantați răsaduri tinere, cu rădăcini intacte și albe, așezându-le pe un strat ridicat de 15-20 cm, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, evitând să îngropați complet bulgărul de pământ și udând imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții.
Citește mai mult pe blogul JoyfloTăiere
Tăierea se limitează la recoltarea și curățarea părții comestibile a plantei.
Înmulțire
Reproducerea se realizează prin semințe.
Udare
Utilizați apă de ploaie sau de la rețeaua de apă, manual sau prin intermediul unui sistem de irigare. La transplantare, îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o dezvoltare corectă în noul loc, menținând umiditatea constantă a acestuia, fără a exagera cu cantitatea de apă furnizată. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între două udări, evitând stagnarea apei. Cantitatea de apă trebuie să fie proporțională cu capacitatea de reținere a solului, acordând o atenție deosebită în a doua jumătate a fazei de dezvoltare vegetativă.
/irigarea-grădinii/
Fertilizare
În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organo-mineral cu eliberare lentă. Ulterior, se va aplica îngrășământ lichid specific pentru legume, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor proporționale cu necesitățile plantei. În cazul soiurilor cu ciclu de producție scurt, este important să se acorde atenție respectării momentelor corecte de fertilizare, pentru a evita o scădere a calității și cantității produsului final recoltat.
/fertilizarea-grădinii-de-legume/
Comestibilitate și toxicitate
Siguranță pentru animale
Nu se cunosc cazuri de toxicitate prin ingestie la animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte și consultarea medicului veterinar de încredere înainte de o eventuală administrare.
Comestibilitate pentru om
Soi comestibil.
Toxicitate pentru om
Partea comestibilă, dacă este recoltată la stadiul corect de maturare, bine conservată și consumată în cantități adecvate, nu provoacă intoxicații alimentare; totuși, trebuie luat în considerare fiecare caz în parte.
Sfatul expertului
Sfat
Având în vedere ciclul scurt de dezvoltare al acestei salate, este important să se respecte toate indicațiile de cultivare. Dacă se respectă aceste indicații, rezultatul va fi unul optim, fără defecte. De fapt, este suficient ca planta să sufere chiar și o singură zi pentru a compromite o parte din calitatea și cantitatea produsului.
Fișă îngrijită de Giancarlo Babbo.




