Salice di Babilonia

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Salicaceae sau Salicacee

Ordin

Malpighiales

Gen

Salix

Specie

babylonică

Descriere

Arbore cu frunze căzătoare de dimensiuni medii, cu un port caracteristic căzut, care conferă eleganță și lejeritate spațiilor exterioare precum grădinile, parcurile și malurile cursurilor de apă, unde devine un punct focal cu o mare valoare peisagistică. Ușor de cultivat, rezistă la frigul iernii, necesitând soluri proaspete și tăieri corespunzătoare ale ramurilor.

Descrierea soiului

Arbore de talie medie, cu ramuri răsucite și neregulate, atârnând în cascadă, care formează o coroană largă în formă de clopot, caracteristică speciei. Aspect elegant, cu frunze de culoare verde deschis, care devin galbene toamna. Înflorire modestă. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la mediul urban. Necesită o expunere însorită și tolerează zonele parțial umbrite. Dezvoltă un sistem radicular superficial, cu numeroase rădăcini secundare; preferă solurile argiloase și nisipoase, cu umiditate bună, dar crește bine în toate tipurile de sol care nu sunt excesiv de uscate și compacte. Arbore tipic ornamental, potrivit pentru parcuri, grădini și malurile cursurilor de apă. Rezistent la agenți patogeni și necesită tăieri de menținere, care trebuie să respecte forma caracteristică a coroanei.

Curiozități și particularități

Denumirea comună, „salcie plângătoare”, se referă la aspectul caracteristic al ramurilor subțiri și atârnătoare, care tind să se întindă spre sol ca o cascadă.

Origine și răspândire

Specie originară din aria climatică temperată care se întinde din nordul și estul Chinei până în Coreea; începând cu secolul al XVIII-lea, a fost răspândită în toată Europa ca plantă ornamentală.

Frunză

Frunzele au lamina alungită și lanceolată, cu marginea fin zimțată.

Perioada de înflorire

Înflorește devreme, de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, prezentând flori grupate în inflorescențe numite amenturi; salcia plângătoare este o specie dioică, adică amenturile femele și masculine se găsesc pe exemplare distincte.

Culoarea frunzei

Nuanță cu model de tigru, care capătă o tentă de galben auriu toamna.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 5 și 20 m, în funcție de condițiile de cultivare. Salcia plângătoare este, în general, considerată un copac de a doua categorie.

Durată de viață

Plantă perenă cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Având în vedere dimensiunile atinse și portul dezvoltat, este recomandat ca arbore de cultivat înghivece mari sau în câmp liber

Tulpină

Trunchiul este lemnos, cu scoarță prezentând riduri sub formă de dungi longitudinale.

Creștere

Soi cu o creștere de intensitate medie.

Port

Habitusul dezvoltat este căzut, cu coroana largă și atârnată.

Ramificare

Ramificația dezvoltată este abundentă, cu ramuri secundare lungi, atârnătoare și subțiri.

PH

pH-ul ideal al solului pentru salcie se situează între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, ținând cont de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni mai mari cu cel puțin o treime față de volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ. Se recomandă îndepărtarea buruienilor și a pietrelor mari, precum și adăugarea de materie organică în sol.

Expunere la soare

Pentru o creștere corespunzătoare, în momentul transplantării alegeți locuri expuse la soare, asigurând un aport adecvat de apă în timpul verilor cele mai calde și sufocante.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 0,0 și 30 °C.

Utilizare

Datorită eleganței unice conferite de ținuta sa, este apreciat în:

Domeniul amenajărilor ornamentale exterioare Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Soi cu o rezistențăridicată, care suportă bine climatul rece al iernii.

Sol

Salcia plângătoare se adaptează la diferite condiții pedologice; cu toate acestea, solul ideal pentru o dezvoltare corespunzătoare a rădăcinilor și a vegetației este unul de consistență medie, proaspăt, adânc și bogat în substanță organică.

Nivel de dificultate

Cultivarea salciei este ușoară, necesitând un nivel de efort de întreținere, în ansamblu, mediu, odată ce planta s-a aclimatizat bine în noul loc de plantare.

Sfaturi de cultivare

Câteva recomandări specifice privind cultivarea, pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea:

Fertilizare echilibrată Plantă care se adaptează foarte bine la climatele reci de iarnă și care supraviețuiește chiar și în condiții de sol înghețat. Tăieri corecte

Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „tăierea în cap” nu numai că alterează aspectul natural al plantei, dar duc și la o rezistență mai scăzută față de factorii biotici și abiotici, precum și la un risc mai mare de prăbușire a întregului exemplar.

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 2000 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Se recomandă tăierea rădăcinilor prea lungi la plantare și reducerea ramificațiilor dacă acestea sunt foarte dense; apoi, așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare săpată anterior, menținând gâtul plantei deasupra suprafeței solului, de asemenea, udați rădăcinile cu apă și un amestec de ciuperci simbiotice sau micorize.

Tăiere

Asigurați-vă că ramurile și frunzele, care cresc viguros, sunt tăiate corespunzător; tăierile de menținere trebuie să respecte forma caracteristică a coroanei. De asemenea, efectuați mici intervenții de tăiere pentru a elimina părțile uscate sau deteriorate.

Înmulțire

Înmulțirea salciei se poate face prin semințe, butași și altoire.

Udare

După plantare, udați bine solul și îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți uscarea excesivă și condițiile de saturare cu apă, asigurând cantități, frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică pe parcursul diferitelor anotimpuri.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond cu îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale; ulterior, adăugați în sol, în medie o dată pe lună în perioada primăvară-vară, un îngrășământ echilibrat pentru plante ornamentale, pentru a favoriza o dezvoltare vegetativă corectă.

Comestibilitate pentru om

Specie ornamentală, necomestibilă.

Sfat

Succesul înrădăcinării plantelor depinde în mare măsură de gradul de similitudine dintre caracteristicile agronomice ale pepinierei de cultivare și cele ale pepinierei de depozitare a plantelor achiziționate de grădinar (pe care acesta nu intenționează să le utilizeze imediat după achiziție) și ale grădinii clientului, unde va avea loc plantarea finală. Permanența prelungită a arborilor și arbuștilor în ghivece sau în exploatația grădinarului necesită îngrijiri de cultivare, formare și, eventual, transplantări sau replantări pentru a menține creșterea normală. La sfârșitul perioadei de cultivare, înainte de momentul dezrădăcinării și plantării, solul din bulgărul radicular trebuie să fie aflat la temperatura optimă și niciodată prea umed, pentru a păstra un bulgăr cu rădăcini compacte; legați bine ramurile pentru a evita ruperea și a reduce volumul ocupat în timpul transportului și al plantării. Udați bine imediat după plantarea definitivă.