Ostrya Carpinifolia
Hain, Carpinella, Ostria, hop-hornbeam european
Carpinus ostrya L., Ostrya italica
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Betulacee
Ordin
Fagales
Gen
Ostrya
Specie
carpinifolia
Informații principale
Descriere
Arbore peren, cu frunze căzătoare, de dimensiuni medii, cu port erect și coroană de formă rotundă la maturitate. Datorită utilizării sale versatile, este apreciat de peisagiști și de pasionații de plante pentru eleganța pe care o conferă spațiilor verzi extinse, atât private, cât și publice, unde, în perioada cea mai caldă a verii, oferă adăpost împotriva razelor directe ale soarelui cu frunzișul său de culoare verde deschis, care capătă nuanțe luminoase de galben-auriu în timpul toamnei, dobândind astfel o valoare ornamentală suplimentară. Sunt rafinate și inflorescențele de primăvară sub formă de amenturi, urmate de infructescențe în ciorchini mici, asemănătoare conurilor de hamei.
Datorită adaptabilității ecologice ridicate, tolerează bine seceta, precum și frigul de iarnă, preferând expunerile în plin soare, în soluri fără stagnări de apă.
Descrierea soiului
Arbore de talie medie, cu ramuri regulate care formează o coroană deschisă și luminoasă. Are un port elegant și frunze de culoare verde deschis, care devin de un galben auriu strălucitor toamna. Înflorire frumoasă, de culoare albă, dar nu excesivă, cu fructe atârnătoare. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la mediul urban. Necesită o expunere însorită și tolerează zonele parțial umbrite. Dezvoltă un sistem radicular adânc în sol, cu numeroase rădăcini secundare; preferă solurile argiloase și nisipoase, dar crește bine în toate tipurile de sol. Copac multifuncțional, potrivit pentru parcuri, bulevarde urbane, grădini și terase verzi. Prezintă o bună rezistență la secetă și la sarea de dezgheț, precum și o adaptabilitate la zonele de coastă. Este rezistent la agenți patogeni și nu necesită tăieri frecvente, acestea trebuind să vizeze menținerea formei, respectând arhitectura coroanei. Este un tip de copac potrivit pentru amenajarea pădurilor și a zonelor naturale.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Termenul generic „Ostrya” provine din cuvântul grecesc „ostreion”, adică „stridie”, referindu-se la fructele cu capsule aglomerate asemănătoare cu cochiliile, în timp ce epitetul specific „carpinifolia” estelegat de tipul frunzei. În trecut, carpenul negru era cultivat în tufărișuri cu ciclu scurt pentru producția de lemne de foc, profitând de capacitatea sa de a produce lăstari abundenți la nivelul colțului, în timp ce scoarța era folosită pentru vopsirea țesăturilor, iar frunzele serveau drept furaj pentru animale; o utilizare particulară a lemnului său elastic și fibros consta în fabricarea nasturilor și a bobinelor pentru țesut.
Origine și răspândire
Arealul de origine al carpenului negru cuprinde biotopurile temperate din sud-estul Europei, Turcia și Caucaz.
Caracteristici principale
Frunză
Frunza are laminadentată, de formă ovală, cu marginea dublu zimțată.
Perioada de înflorire
Înflorirea are loc de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, prezentând inflorescențe elegante și sinuoase formate din amenturi.
Culoarea frunzei
O nuanță monocromă care capătă nuanțe de galben-auriu strălucitor pe parcursul toamnei.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 10 și 20 m, fiind un arbore de dimensiuni medii.
Durată de viață
Arbore peren, cu frunze căzătoare.
Unde se plantează
Datorită eleganței conferite de arhitectura coroanei sale, regulată și amplă, care creează jocuri spectaculoase de lumină, este apreciat de peisagiști și iubitori ai naturii ca arbore potrivit pentrupaturi de flori mari și rotonde rutiere, câmp deschis și acoperișuri verzi
Tulpină
Trunchiul este lemnos și regulat, cu scoarță netedă de culoare roșu-maroniu la copacii tineri și maro-cenușiu la exemplarele adulte; această varietate nu are spini.
Creștere
Arbore cu o creștere de intensitate medie.
Port
Dezvoltă un port erect, cu coroana strânsă, de formă subconică în faza de tinerețe, iar la exemplarele adulte are o formă globulară și mai rotunjită.
Ramificare
Ramificația abundentă creează o arhitectură vegetală elegantă și, în același timp, sinuoasă și spectaculoasă.
Condiții necesare
PH
Preferă soluri cu un pH variabil de la ușor acid la neutru, situat în intervalul optim cuprins între 6,0 și 7,0.
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei până la sfârșitul iernii, alegeți locul cel mai potrivit, în funcție de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele care ar putea constitui un obstacol. Adăugați substanță organică și aplicați îngrășământ organic sau chimic granular specific pentru plante ornamentale, pentru o fertilizare de fond menită să asigure substanțele nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare. În final, distribuiți la suprafață substrat profesional pe o înălțime de aproximativ 5/10 cm.
Expunere la soare
Pentru a asigura condiții de lumină adecvate pentru o creștere vegetativă echilibrată , plantați carpenul negru în locuri expuse la umbră parțială sau la soare plin.
Climă și temperatură ideală
Temperatura ideală se situează între 0,0 și 35 °C pentru o creștere vegetativă adecvată.
Utilizare
Copac multifuncțional, datorită rezistenței sale bune la secetă și la agenți patogeni, precum și datorită habitusului său dezvoltat, este utilizat pe scară largă în proiectarea spațiilor verzi din diverse sectoare, precum:
Aménagement paysager extérieur Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului
Rezistență
Specie arborescentăextrem de rezistentă, care prezintă o bună rezistență la secetă și la sarea de dezgheț, fiind alegerea optimă chiar și în mediul urban; de asemenea, se adaptează bine atât la climatul cald de vară, cât și la cel rece de iarnă, chiar și în condiții de sol înghețat.
Sol
Hainul negru se adaptează la diferite condiții pedologice, cu condiția ca acestea să fie bine drenate și să nu prezinte saturație hidrică.
Nivel de dificultate
Cultivarea carpenului negru este, în ansamblu, ușoară, necesitând un nivel redus de efort, ceea ce conferă o valoare adăugată acestei specii, inclusiv din perspectiva optimizării intervențiilor de întreținere.
Sfaturi de cultivare
Pentru a favoriza dezvoltarea corectă a rădăcinilor și a coroanei, obținând astfel o plantă sănătoasă și bine proporționată, sunt prezentate mai jos câteva condiții și tehnici de cultivare specifice pentru carpenul negru:
Fertilizare echilibrată Expuneți planta la lumină maximă Plantă care se adaptează foarte bine la climatele reci de iarnă și care supraviețuiește chiar și în condiții de sol înghețat. Necesită puțin îngrășământ, dar aplicat regulat Tăieri corecte
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 1500 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.
Se recomandă efectuarea unei tăieri de susținere fiziologică, îndepărtând, prin tăiere curată cu lame curate și ascuțite, filamentele lungi și subțiri ale rădăcinilor, precum și ramurile subțiri și filiforme ale coroanei; apoi așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare săpată anterior, menținând gâtul plantei deasupra suprafeței solului și udând imediat după plantare.
Tăiere
Se efectuează tăieri de formare care permit modelarea formei coroanei și stabilirea structurii acesteia, precum și reglarea scheletului ramurilor. Se recomandă tăierea ramurilor joase atunci când sunt mici, pentru a evita rănirea trunchiului și formarea cicatricilor; în schimb, în cazul gardurilor vii dense și fonoabsorbante, plantele de carpen negru nu trebuie niciodată tăiate, ci doar ciopârțite la vârf, pentru a stimula dezvoltarea ramurilor laterale și a celor joase.
Înmulțire
Înmulțirea se poate realiza prin semințe, butași sau altoire.
Udare
La transplantare, îngrijiți planta, efectuând o primă udare abundentă pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând acest din urmă la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă și asigurați cantități de apă cu frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri.
Fertilizare
În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond, adăugând în sol îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale. După ce plantele s-au aclimatizat în noul loc de plantare, în primăvară și toamnă efectuați fertilizări echilibrate, fără a exagera nici în sensul excesului, nici al deficitului.
Comestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru om
Specie necomestibilă.
Toxicitate pentru om
Nu se cunoaște toxicitatea; a se evita înghițirea.
Sfatul expertului
Sfat
Tundeți ramurile joase atunci când sunt încă mici, pentru a evita rănirea trunchiului și formarea de cicatrici. Pentru a forma garduri vii dense și fonoabsorbante, plantele de carpen negru nu trebuie niciodată tăiate, ci doar ciupite la vârf, pentru a stimula dezvoltarea ramurilor laterale și a celor joase.
Fișă îngrijită de Angelo Vavassori.




