Tiglio Comune Europeo

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Malvaceae

Ordin

Malvales

Gen

Tilia

Specie

cordată

Descriere

Arbore de dimensiuni mari, cu coroană amplă și port erect. Apreciat pentru valoarea sa ornamentală conferită de înflorirea elegantă și parfumată, care atrage insecte utile pentru polenizare și pentru protejarea biodiversității, precum și de frunzișul verde care, în timpul toamnei, capătă treptat nuanțe aurii. Teiul sălbatic capătă importanță și datorită beneficiilor ecologice pe care le poate aduce în zonele în care este plantat, atât urbane, cât și extraurbane, deoarece este capabil să ofere umbră în anotimpurile mai calde și să absoarbă poluanții atmosferici, îmbunătățind astfel calitatea aerului. Datorită rezistenței sale ridicate, se adaptează la diferite condiții pedologice și tolerează atât căldura verii, cât și frigul iernii.

Descrierea soiului

Plantă autohtonă și endemică în aproape toate regiunile europene, foarte utilizată și răspândită pentru multiple utilizări, atât peisagistice, cât și ornamentale. Copac de dimensiuni mari, cu coroană extinsă și rotunjită, care tinde să aibă un port regulat. Ramificație densă, frunze de un verde intens care se îngălbenesc toamna. Înflorirea, bună dar nu excesivă, are loc în lunile iunie–iulie, fiind parfumată și meliferă. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la climatul urban și la zonele de coastă. Necesită o expunere la soare, dar tolerează zonele parțial umbrite. Dezvoltă un sistem radicular de adâncime medie în sol, cu rădăcini secundare răspândite. Crește bine în toate tipurile de sol, însă preferă solurile argiloase și nisipoase, bine drenate. Copac multifuncțional, potrivit pentru parcuri, bulevarde urbane și rurale, grădini, spații verzi industriale și rezidențiale. Prezintă o rezistență excelentă la secetă, precum și o adaptabilitate la zonele de coastă. Este rezistent la agenți patogeni și tolerează tăierile, care trebuie orientate spre menținerea formei, respectând arhitectura coroanei. Cuprinde numeroase selecții varietale, diferite prin port și colorit, dar toate potrivite pentru spațiile verzi urbane și peisagistice. Specie care nu produce lăstari la baza trunchiului.

Curiozități și particularități

Termenul generic „Tilia” provine de la „ptilon”, adică „aripă”, referindu-se la bractea care poartă fructele pedunculate, prin intermediul căreia are loc diseminarea facilitată de vânt (anemocorie), în timp ce epitetul specific „cordata” este legat de forma frunzelor cu lamina în formă de inimă.

Din încrucișarea T. cordata xT. platyphyllos provine hibridul Tilia x europea L., care prezintă caracteristici intermediare între cele două specii sălbatice.

Inflorescențele teiului, care conțin flavonoide, mucilagii, uleiuri esențiale și tanini, sunt utilizate în fitoterapie și în medicina pe bază de plante pentru proprietățile lor diaforetice, hipotensive și sedative; alburnul, prezent în scoarță, favorizează în schimb procesele digestive. Consumul acestor componente trebuie întotdeauna precedat de o evaluare atentă, în funcție de starea specifică a fiecărei persoane.

Extractul de tei este apreciat și în cosmetică ca antiinflamator, emolient și calmant.

Origine și răspândire

Specie autohtonă, originară din aria de răspândire europeană. Folosită, datorită parfumului florilor sale, în spațiile verzi publice și private ale civilizației romane, precum și în grădinile regale din Franța și Anglia secolului al XVII-lea, pentru a deveni apoi larg utilizată de-a lungul bulevardelor înverzite ale orașelor din secolul al XIX-lea.

Frunză

Frunzele prezintă lamina caracteristică în formă de inimă, dințată, de la care provine epitetul specific „cordata”; fața inferioară este inițial de culoare verde deschis, devenind apoi glaucă și prezentând smocuri de peri de culoare maro-roșiatică la axila nervurilor.

Perioada de înflorire

Înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, prezentând inflorescențe susținute de o bractee lungă și purtând mai multe flori de culoare galben-albicioasă, parfumate și foarte apreciate de insectele polenizatoare, precum albinele.

Culoarea frunzei

O nuanță omogenă care, pe parcursul toamnei, se transformă în nuanțe de galben auriu cu nuanțe maronii și verzui.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 10 și 30 m, fiind un copac de primă mărime.

Durată de viață

Arbore peren, cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Datorită versatilității sale ridicate de utilizare, a habitusului dezvoltat și a dimensiunilor atinse, este potrivit pentru a conferi valoare ornamentală și peisagistică în paturi de flori mari, în rotonde rutiere și în câmp deschis

Tulpină

Trunchiul este lemnos, cu scoarță netedă și gri la exemplarele tinere, iar ulterior brăzdată longitudinal și mai închisă la culoare;această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, cu corola în formă de coroană și petale de o singură culoare. Înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 10 și 20 de zile. Are note de miere, este foarte parfumată, cu un aromă delicată. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Soi cu o creșterede intensitate medie.

Port

Habitus erect, cu coroană rotunjită și regulată.

Ramificare

Ramificație densă și abundentă.

PH

Teiul sălbatic preferă solurile cu un pH variabil de la ușor acid la neutru, cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, în funcție de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele voluminoase. Adăugați substanță organică și aplicați îngrășământ organic sau chimic granular specific pentru o fertilizare de fond, utilă pentru a asigura substanțele nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare.

Expunere la soare

Specie mezofilă; la transplantare, alegeți locuri expuse laumbră parțială sau la soare plin, pentru a asigura o dezvoltare vegetativă corespunzătoare ulterior.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 30 °C. Temperatura biologică se situează între -10 și 40 °C. Teiul sălbatic prezintă o rezistență excelentă la secetă, precum și la frigul de iarnă.

Utilizare

Importanța estetică este exprimată prin eleganța arhitecturii vegetale, precum și prin efectul frunzișului în perioada de toamnă, ceea ce face ca teiul sălbatic să fie apreciat de peisagiști și de pasionații de verdeață din diverse domenii, precum:

Domeniul ornamental exterior Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Copac cu o rezistență ridicată la condiții dure, se caracterizează printr-o adaptabilitate excelentă la diferite condiții pedologice și medii de creștere, precum și printr-o capacitate ridicată de a absorbi poluanții atmosferici, fiind astfel potrivit pentru utilizarea chiar și în mediul urban.

Sol

Teiul sălbatic se adaptează la diferite condiții pedologice, cu condiția ca acestea să fie bine drenate și să aibă un conținut adecvat de substanță organică, aceasta din urmă fiind importantă pentru menținerea fertilității biologice, chimice și fizice a solului.

Nivel de dificultate

Cultivarea teiului sălbatic este ușoară și necesită un efort de întreținere relativ redus, odată ce planta s-a aclimatizat bine în noul loc de plantare.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva aspecte specifice de cultivare pentru o creștere vegetativă optimă:

Planta se adaptează foarte bine la climatele reci de iarnă și supraviețuiește chiar și în condiții de sol înghețat. Tăieri corecte

Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „tăierea în creastă”, pe lângă faptul că duc la alterarea aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută la factorii biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de prăbușire a întregului exemplar.

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 200 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Se recomandă tăierea cu o tăietură curată, folosind lame curate și ascuțite, a filamentelor lungi și subțiri ale rădăcinilor mai mici; apoi, așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare săpată anterior, așezând gâtul plantei deasupra suprafeței solului. De asemenea, mențineți bulgărul umed și compact pentru a evita sfărâmarea rădăcinilor.

Pentru a îmbunătăți combaterea buruienilor, a reține umiditatea și a regla temperatura solului, se poate distribui pe sol un strat de mulci în apropierea trunchiului.

Tăiere

Plantă care nu necesită tăiere în parcuri și grădini spațioase, ci doar în cazul în care este necesară limitarea volumului coroanei din cauza interferenței cu locuințele sau cu fațada stradală.
Tunderea periodică se efectuează la fiecare 4/5 ani, pe ramurile cu diametrul mai mic de 7/8 cm, în cazul rândurilor de copaci de-a lungul străzii. Se va evita tăierea la nivelul solului a trunchiului, deoarece aceasta duce la uscarea trunchiului și a ramurilor.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin semințe, butași sau altoire.

Udare

După transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă, asigurând cantități, frecvențe și doze de udare adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri. În perioada de vară, udați abundent până la saturarea solului, iar în sezonul de tranziție, fără acumulări de apă la suprafață.

Fertilizare

Se utilizează un îngrășământ ternar complet, conținând azot, fosfor și potasiu (NPK), în momentul plantării arborilor sau ca îngrășământ de acoperire peste zona radiculară (50 gr/m²).

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc efecte toxice în cazul ingestiei de către animalele de companie. Se va analiza fiecare caz în parte.

Toxicitate pentru om

Nu se cunosc cazuri de toxicitate la om în urma ingestiei. Se va analiza fiecare caz în parte.

Sfat

O specie deosebit de apreciată, deoarece, dintre toate speciile de tei, este singura care nu produce lăstari la baza trunchiului. În ciuda tăierilor și a intervențiilor de formare, nu produce lăstari. Această specie reduce costurile de întreținere și de îndepărtare a lăstarilor la copacii din grădini și de pe bulevardele urbane.