Ippocastano Fiore Bianco
Castanul comun
Castan amar, Castan indian, Castan de cal, Hippocastanum aesculus, Hippocastanum vulgare, Castan de cal
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Sapindaceae
Ordin
Sapindales
Gen
Aesculus
Specie
castanul de Indii
Informații principale
Descriere
Arbore peren, cu frunze căzătoare, de prim rang, cu o coroană amplă, densă și rotunjită. Datorită măreției și eleganței arhitecturii sale vegetale, este potrivit pentru spații verzi extinse, atât private, cât și publice, unde va reprezenta un punct focal al peisajului, a cărui valoare estetică ridicată va fi accentuată și de inflorescențele sale ample, în formă de panicul, care poartă flori de culoare crem în timpul primăverii. Având o rezistență medie-ridicată, preferă locurile însorite, în soluri fără stagnare de apă, tolerând și frigul iernii.
Descrierea soiului
Copac important atât datorită utilizării pe scară largă în toate țările europene, cât și datorită calității sale botanice. Plantă de dimensiuni mari, care depășește 30 de metri înălțime și are o durată de viață îndelungată dacă este îngrijită corespunzător. Are o coroană amplă, regulată, de formă rotundă-ovală. Ramificațiile sunt robuste și apropiate, dar devin din ce în ce mai distanțate odată cu înaintarea în vârstă. Frunzișul este dens, dar permite pătrunderea unei lumini bune. Frunzele sunt de culoare verde închis, iar toamna capătă o nuanță intensă de galben. Înflorire excelentă primăvara, foarte spectaculoasă, de culoare alb-crem, care durează aproximativ 3–4 săptămâni. Sistemul radicular este puternic și bine distribuit, compus dintr-o rădăcină principală care pătrunde adânc în sol, cu o ramificație secundară bună. Mențineți o suprafață suficientă de sol liber la bază și o distanță de câțiva metri față de pavaje și asfalturi de suprafață. Copac cu durată de viață îndelungată, necesită o expunere însorită și deschisă. Copac multifuncțional, potrivit pentru spații verzi urbane, zone industriale, amenajări peisagistice și renaturalizarea zonelor de câmpie, dealuri și munți de joasă altitudine. Nu este potrivit pentru spații verzi suspendate. Plantă longevivă, care suportă tăierile și este rezistentă la afecțiunile coroanei și rădăcinilor specifice arborilor urbani. Potrivit pentru toate tipurile de sol.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Epitetul specific provine din cuvântul grecesc „híppos”, adică cal, și din „cástanon”, adică castan, referindu-se la fructele care conțin semințe mari, asemănătoare cu castanele. Aceste semințe sunt otrăvitoare dacă sunt ingerate, din cauza conținutului lor de saponozide; din acestea se obținea săpun în perioadele de criză, în special în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Origine și răspândire
Specie originară din aria geografică care cuprinde Peninsula Balcanică Centrală și Turcia; a fost introdusă în Italia de Pietro Andrea Mattioli, medic și botanist umanist din secolul al XVI-lea. Astăzi este răspândită în biotopurile temperate din America, Europa și Rusia.
Caracteristici principale
Frunză
Frunza capătă o valoare ornamentală datorită laminei sale deosebite, palmat-lobate.
Perioada de înflorire
Înflorirea se întinde de la sfârșitul iernii până la mijlocul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 20 și 30 de zile, timp în care se pot admira florile parfumate, de culoare alb-crem, grupate în inflorescențe terminale elegante, în formă de panicul, conice și erecte.
Culoarea frunzei
Nuanță uniformă, care capătă o tentă de galben intens în toamnă.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 4 și 30 m, fiind un copac de dimensiuni impresionante.
Durată de viață
Arbore peren, cu frunze căzătoare.
Unde se plantează
Datorită dimensiunilor pe care le atinge la maturitate, este potrivit pentru cultivarea încâmp liber
Tulpină
Trunchiul este lemnos, foarte ramificat și are scoarța cu pete, de culoare maro în faza de tineret și gri-negricios în faza adultă; această varietate nu are spini.
Creștere
Copac de dimensiuni mari, cu o creșterede intensitate medie.
Port
Silueta dreaptă se îmbină armonios cu coroana densă, rotunjită și ovală.
Ramificare
Ramificație abundentă, cu ramuri robuste și lăstari tineri acoperiți de lenticele.
Condiții necesare
PH
Castanul de cal preferă solurile cu un pH variabil de la ușor acid la neutru, situat în intervalul optim cuprins între 6,0 și 7,0.
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, ținând cont de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele voluminoase. Adăugați substanță organică și îngrășământ organic sau chimic sub formă de granule pentru o fertilizare de fond, necesară asigurării substanțelor nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare.
Expunere la soare
Pentru o creștere vegetativă adecvată, plantați castanul de indian într-un loc expusla soare.
Climă și temperatură ideală
Temperatura ideală este cuprinsă între 10 și 30 °C. Temperatura biologică este cuprinsă între 0,0 și 40 °C. Se adaptează bine la climatele reci de iarnă, rezistând chiar și în soluri înghețate.
Utilizare
Datorită longevității sale și a măreției conferite de arhitectura sa vegetală, acesta este un copac multifuncțional, potrivit pentru diverse domenii de utilizare, precum:
Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului Plante pentru producția de lemn
Rezistență
Plantă cu o rezistență medie-ridicată, care tolerează diverse condiții pedologice și se adaptează la clima de iarnă.
Sol
Castanul de cal se adaptează la diferite condiții de sol; cu toate acestea, solul ideal pentru a favoriza o înrădăcinare mai bună este unul de consistență medie, adică cu o structură echilibrată, precum și bine drenat și îmbogățit.
Nivel de dificultate
Cultivarea este ușoară, necesitând un nivelmediu de efort de gestionare.
Sfaturi de cultivare
Pentru a favoriza dezvoltarea corectă a rădăcinilor și a coroanei, obținând astfel o plantă sănătoasă și bine proporționată, se recomandă efectuarea
Tăieri corecte
Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „tăierea în creastă”, pe lângă faptul că duc la alterarea aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută față de agenții biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de degradare a întregului exemplar.
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 2000 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.
Se recomandă așezarea bulgărului de pământ în groapa de plantare săpată în prealabil, asigurându-vă că acesta este bine compactat în jurul rădăcinii și menținând gâtul plantei deasupra suprafeței solului; de asemenea, udați imediat după plantare, fără a provoca stagnarea apei.
Tăiere
În timpul iernii se recomandă tăierea ramurilor joase pentru a facilita formarea trunchiului, precum și tăierea vârfului pentru a favoriza formarea unui număr mare de ramuri în coroană. Interveniți întotdeauna cu tăieturi curate, folosind lame curate și ascuțite.
Înmulțire
Înmulțirea se poate face prin butași sau prin altoire.
Udare
La transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă, asigurând cantități, frecvențe și doze de irigare adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri. Se recomandă utilizarea unui sistem de irigare cu picurare.
Fertilizare
Se utilizează îngrășământ ternar complet, conținând azot, fosfor și potasiu (NPK), în momentul plantării arborilor sau ca îngrășământ de acoperire deasupra zonei radiculare (50 gr./m²).
Comestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru om
Specie necomestibilă.
Toxicitate pentru om
Frunzele, florile și fructele sunt toxice dacă sunt ingerate.
Fișă îngrijită de Angelo Vavassori.




