Parrozia

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Hamamelidaceae sau Amamelidacee

Ordin

Saxifragales

Gen

Parrotia

Specie

piersică

Descriere

Arbore peren cu frunze căzătoare, de dimensiuni medii, cu port erect. Apreciat în anotimpurile mai calde pentru coroana sa densă și umbroasă, care devine un punct focal de mare valoare peisagistică atunci când, în timpul toamnei, frunzele capătă nuanțe dintr-o gamă cromatică largă, care se întinde de la galben-roșu la stacojiu și până la violaceu. De asemenea, este deosebită înflorirea de la începutul primăverii pe ramurile goale, cu mici flori de culoare roșu-crimson. Potrivit pentru diverse condiții pedologice, cu condiția ca solul să fie bine drenat, prezintă o bună rezistență ecologică chiar și în mediul urban.

Descrierea soiului

Copac foarte apreciat de botanici și peisagiști experți. Plantă de talie medie (până la 15 m), cu un port foarte elegant și rafinat, coroană compactă și o înflorire primăvăratică discretă și timpurie, de culoare roșie. Frunzele sunt de un verde intens primăvara, trecând la galben și apoi la roșu-portocaliu toamna. Eleganța sa se datorează formei și culorii frunzișului, care poate fi chiar tricolor. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la mediul urban. Necesită o expunere însorită; dezvoltă un sistem radicular de adâncime medie, cu numeroase rădăcini secundare; preferă solurile argiloase și nisipoase, dar crește bine în toate tipurile de sol. Copac cu valoare ornamentală și peisagistică, în special plantat izolat; potrivit pentru parcuri, bulevarde urbane și grădini. Potrivit pentru grădini suspendate. Rezistent la agenți patogeni și puțin pretențios în ceea ce privește tăierea, care trebuie orientată spre menținerea formei, respectând arhitectura coroanei. Prezintă varietăți c

Curiozități și particularități

Denumirea „Parrotia” a fost atribuită în onoarea botanistului F. W. Parrott, care a fost primul care a descoperit-o, în timp ce epitetul specific, „persica”, se referă la originea sa geografică.

Este cunoscută și sub denumirea de „lemn de fier persan”, datorită lemnului său de consistență dură, asemănătoare cu cea a fierului.

Origine și răspândire

Specie autohtonă originară din sudul Azerbaidjanului și din nordul Iranului; a fost descoperită de botanistul german F. W. Parrott în timpul unei expediții științifice pe Muntele Ararat, în 1829.

Frunză

Frunzele au lamina ovală, cu marginea ondulată.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, plantele înflorind cu mici flori hermafrodite de culoare roșu-crimson.

Culoarea frunzei

O nuanță monocromă care se transformă treptat pe parcursul toamnei, căpătând nuanțe de galben, portocaliu și roșu-violet.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 5 și 15 m, fiind un copac de dimensiuni medii.

Durată de viață

Arbore peren cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Datorită eleganței arhitecturii sale vegetale, este recomandat pentru cultivarea încâmp liber

Tulpină

Trunchiul este lemnos și ramificat la bază, cu scoarță pestriță care tinde să formeze solzi la exemplarele adulte.

Creștere

Parozia prezintă o creștere compactă, cu o coroană densă și de formă rotunjită.

Port

Copac cu port erect.

Ramificare

Gradul de ramificare este mediu, ramurile pornind adesea chiar de la baza tulpinii, conferind eleganță arhitecturii întregii plante; soiul nu prezintă spini.

PH

pH-ul optim al solului pentru Parrozia variază de la ușor acid la neutru, situându-se în intervalul optim cuprins între 6,0 și 7,0. Trebuie să se acorde atenție și apei de irigare, care ar trebui să fie subacidă pentru a nu altera nivelul optim de aciditate al solului.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, în funcție de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele voluminoase. Adăugați substanță organică și aplicați îngrășământ organic sau chimic sub formă de granule pentru o fertilizare de fond, necesară pentru a asigura substanțele nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare.

Expunere la soare

Pentru o creștere vegetativă mai bună, importantă și pentru a asigura o rezistență sporită la agenți patogeni și la condițiile climatice nefavorabile, alegeți, în momentul transplantării, locuri expuse la umbră parțială sau la soare plin, asigurând o irigare adecvată, fără stagnări de apă și proporționată în funcție de condițiile climatice.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 5 și 35 °C.

Utilizare

Datorită sinuozității și eleganței portului său, precum și nuanțelor cromatice pe care le capătă frunzișul de-a lungul anotimpurilor, acesta este un copac apreciat în diferite domenii ale amenajării spațiilor verzi, precum:

Amenajări ornamentale exterioare Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Rezistența la condiții dificile este ridicată, ceea ce conferă acestei specii o valoare adăugată.

Sol

Se adaptează la diferite condiții pedologice, însă solul ideal pentru cultivare este unul de consistență medie, bine drenat și bogat în substanță organică.

Nivel de dificultate

Cultivarea plantei Parrozia este ușoară, iar efortul de întreținere necesar este, în ansamblu, mediu.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi și aspecte specifice de cultivare pentru a asigura o creștere echilibrată și obținerea unei plante sănătoase:

Preferă climatul răcoros Necesită fertilizare regulată și abundentă Necesită irigații abundente, dar fără stagnarea apei Tăieri corecte

În ceea ce privește tăierile, rețineți că tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „capitozare”, pe lângă faptul că duc la o alterare a aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută față de agenții biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de degradare a întregului exemplar.

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 250 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Se recomandă tăierea, printr-o tăietură curată cu lame curate și ascuțite, a filamentelor lungi și subțiri ale rădăcinilor pentru a stimula formarea unor rădăcini noi, obținându-se astfel un aparat radicular bine dezvoltat, cu rădăcini capilare noi foarte eficiente și un echilibru morfologic vegetativ al plantei; limitați tăierea coroanei la ramificațiile joase, pentru a ridica nivelul ramurilor și a forma un copac cu coroană medie-înaltă. Apoi, așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare săpată anterior, menținând gâtul plantei deasupra suprafeței solului și udând imediat după plantare.

Tăiere

În perioada de iarnă, efectuați tăieri de formare care să permită modelarea formei coroanei și stabilirea structurii acesteia, precum și reglarea scheletului ramurilor.

Înmulțire

Înmulțirea se poate realiza prin semințe, butași sau altoire.

Udare

La transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, trebuie prevenite condițiile de saturare cu apă și trebuie asigurată o cantitate de apă cu frecvențe și doze adaptate, de asemenea, la evoluția climatică din diferitele anotimpuri.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond adecvată, aplicând îngrășământ organic sau chimic echilibrat, cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale. Pentru o dezvoltare corectă a sistemului radicular și, prin urmare, pentru o bună înrădăcinare a plantei, trebuie reținut faptul că, în general, rădăcinile se vor dezvolta dincolo de proiecția coroanei, informație foarte utilă pentru planificarea irigațiilor și fertilizărilor ulterioare.

Comestibilitate pentru om

Specie necomestibilă.

Sfat

Se recomandă să nu se fertilizeze în timpul și după vară și să se limiteze udările pentru a obține o schimbare a culorii frunzelor în roșu-portocaliu.