Acer Rubrum

Acer rubrum

Arțar roșu

Acer Rubrum, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Sapindaceae

Ordin

Sapindales

Gen

Acer

Specie

rubrum

Informații principale

Descriere

Arbore peren cu frunze căzătoare, cu port erect și coroană densă, rotunjită sau ovală. Arțarul roșu este foarte apreciat pentru eleganța arhitecturii sale vegetale, precum și pentru frunzișul său verde, care trece treptat la nuanțe calde și intense în culorile toamnei. Potrivit, atât ca exemplar izolat, cât și în grup, pentru spații exterioare de dimensiuni medii sau mari, precum grădini, parcuri, piețe și partere mari.

Descrierea soiului

Arbore de origine americană, care se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare datorită calităților sale estetice și capacității de adaptare. Arbore de dimensiuni medii, cu coroană compactă, de formă ovoidă regulată, foarte ordonată și cu un aspect elegant. Prezintă unele dificultăți de creștere pe soluri calcaroase și prea uscate, mai ales în faza de puiet. Este totuși un arbore rustic și robust, cu o utilizare largă. Frunzișul este de culoare verde deschis, care toamna capătă o nuanță strălucitoare de roșu intens, care la unele soiuri tinde spre portocaliu. Culoarea este influențată de tipul solului și de secetă. Înflorirea este frumoasă, simplă, dar nu spectaculoasă. Sistemul radicular este adânc în sol, dens ramificat și bine distribuit, cu numeroase rădăcini secundare care necesită soluri afânate și fertile. Preferă expunerea la soare, dar suportă și zonele parțial umbrite. Arbore cu numeroase soiuri interesante prin formă, dimensiune și colorit. Potrivit pentru utilizare decorativă și peisagistică în spații verzi urbane, grădini și grădini suspendate. Plantă longevivă, care nu necesită tăieri și este rezistentă la afecțiunile arborilor urbani.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Termenul generic „Acer” provine de la „acer acris”, adică „cu vârful ascuțit”, referindu-se la lobii ascuțiți ai lamelor foliare, în timp ce epitetul specific „rubrum” provine de la nuanța roșiatică a florilor, a pețiolelor și a frunzelor în toamnă.

Origine și răspândire

Specie originară din nord-estul Americii, de la Quebec la Minnesota, până în Florida și în estul Texasului.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele au lamina palmată, cu 3 sau 5 lobi, vârful ascuțit și marginea zimțată.

Perioada de înflorire

Înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 15 și 25 de zile, înainte de apariția frunzelor.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome, verde în partea superioară și gri-verde în partea inferioară, care se transformă în roșu intens sau portocaliu în cadrul unui proces spectaculos de schimbare a culorii frunzelor în toamnă. Culoarea este influențată de tipul solului și de secetă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 4 și 20 m, în funcție de condițiile de creștere și de soi; în general, este un copac de talie medie.

Durată de viață

Plantă perenă cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Datorită valorii sale estetice și capacității de adaptare la diferite condiții pedoclimatice, este potrivit ca arbore pentrupaturi de flori, grădini și parcuri, grădini stâncoase, paturi de flori mari și rotonde rutiere, ghivece mari, precum și în câmp deschis

Tulpină

Trunchiul este lemnos, cu scoarță crăpată; această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are formă de pompon, de dimensiuni medii, cu corola de culoare roz și petale cu nuanțe degradate. Înflorește de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 15 și 25 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Copac cu o durată de viață îndelungată și cu o creșterede intensitate medie.

Port

Habitusul este erect, cu o coroană compactă, de formă ovoidă regulată, foarte ordonată și cu un aspect elegant.

Ramificare

Ramificația abundentă a arțarului roșu permite formarea unei coroane dense și stufoase.

Condiții necesare

PH

La fel ca multe alte specii aparținând genului botanic Acer, aceasta necesită un pH al solului sau al substratului cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, ținând cont de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni proporționale cu rădăcina. Adăugați nisip în sol dacă acesta este prea compact și nu se drenează bine; de asemenea, adăugați substanță organică și nivelați bine solul.

Expunere la soare

Necesită expunere la umbră ușoară sau în plin soare.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 0,0 și 30 °C.

Utilizare

Apreciată pentru portul său și frunzișul său elegant ca arbore în:

Domeniul ornamental Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Plantă cu rezistență la condiții dure medie-scăzută.

Sol

Preferă un sol de consistență medie, structurat, bine drenat și bogat în substanță organică. Poate prezenta probleme de creștere în solurile calcaroase și prea uscate.

Nivel de dificultate

După o plantare corectă în noul loc de plantare, cultivarea arțarului roșu se dovedește relativ ușoară, necesitând un nivel mediu de efort de gestionare.

Sfaturi de cultivare

Câteva măsuri și aspecte specifice de cultivare pentru a obține o creștere vegetativă mai bună a arțarului roșu:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Plantă care se adaptează foarte bine la climatele reci de iarnă și care supraviețuiește chiar și în condiții de sol înghețat. Expunere la lumina directă Tăieri corecte

Îngrijire și sănătatea plantei

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 1500 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”. Așezați bulgărul de pământ în groapa de plantare săpată în prealabil, menținându-l bine compactat în jurul rădăcinii și păstrând gâtul plantei deasupra suprafeței solului; în final, udați planta după plantare, fără a provoca stagnarea apei. Se recomandă utilizarea unor tije de susținere, care să fie fixate cu cleme speciale sau elastice.

Tăiere

Arțarul roșu nu necesită tăiere; se recomandă să i se permită să se dezvolte liber, conform arhitecturii naturale a plantei. Îndepărtați eventualele ramuri deteriorate.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin butașare, butași sau semințe.

Udare

Lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, pentru a preveni atât stagnarea apei, cât și uscarea excesivă. Udați mai des vara, dacă vremea este caldă sau toridă. Observați turgescența frunzelor pentru a înțelege dacă planta are nevoie de apă; dacă frunzele sunt îndoite în jos sau crăpate, înseamnă că există o lipsă de apă.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului, efectuați o fertilizare de fond, aplicând îngrășământ cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale. După ce planta s-a aclimatizat corespunzător în noul loc de plantare, se va interveni în perioada de primăvară cu fertilizări constante și echilibrate; în același timp, se poate efectua o eventuală corectare a solului, dacă acesta se dovedește a fi prea acid sau calcaros.

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru om

Specie necomestibilă.

Sfatul expertului

Sfat

Folosiți un amestec de pământ organic cu sol argilos, amestecat cu nisip sau argilă expandată, pentru a favoriza drenajul rădăcinilor. Planta nu trebuie tăiată niciodată; lăsați-o să se dezvolte liber, în mod natural.

Fișă îngrijită de Angelo Vavassori.