Ciliegio Giapponese

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Rosaceae

Ordin

Rosales sau Rosali

Gen

Prunus

Specie

serrulată

Descriere

Arbore ornamental peren, cu frunze căzătoare, cu coroană densă și întinsă. Înfloririle abundente de primăvară, cu flori grupate în inflorescențe de nuanțe rozalii care variază în funcție de numeroasele soiuri, conferă o valoare peisagistică deosebită spațiilor verzi, atât private, cât și publice.

Descrierea soiului

Arbore de talie medie, originar din Japonia, cu numeroase soiuri, foarte apreciat pentru înflorirea sa abundentă de primăvară. Port ordonat, cu coroană în formă de vas sau de evantai deschis, cu ramuri numeroase și neregulate. Frunze de un verde intens, care se îngălbenesc toamna. Se adaptează foarte bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere, inclusiv la climatul urban. Necesită o expunere la soare, tolerând parțial zonele umbrite. Dezvoltă un sistem radicular atât la suprafață, cât și adânc în sol, cu numeroase rădăcini secundare; preferă solurile argiloase și nisipoase, dar crește bine în toate tipurile de sol. Nu tolerează solul constant umed. Copac rustic și multifuncțional, potrivit pentru parcuri, alei urbane de dimensiuni reduse, grădini și grădini suspendate. Prezintă o bună rezistență la secetă, precum și o adaptabilitate la zonele de coastă. Este rezistent la agenți patogeni și necesită tăieri periodice, care trebuie orientate spre menținerea formei, respectând arhitectura coroanei.

Curiozități și particularități

Florile dePrunus serrulata Sakura, care anunță începutul primăverii și simbolizează viața, fericirea și sănătatea, sunt considerate florile naționale ale Japoniei, unde, conform tradiției „hanami”, au loc numeroase festivaluri („Sakura matsuri”) în cadrul cărora oamenii se adună pentru a admira înflorirea spectaculoasă a acestora.

Origine și răspândire

Arealul de origine al acestei specii se întinde din estul și sudul Chinei până în Coreea; a ajuns în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde a făcut obiectul a numeroase încrucișări în vederea obținerii unor noi soiuri cu scop ornamental.

Frunză

dințată, alungită

Perioada de înflorire

Înflorirea, cu florile sale elegante și numeroase, grupate în inflorescențe de tip racem, se întinde de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 15 și 25 de zile, conferind spațiilor voastre verzi o mare valoare ornamentală și decorativă.

Culoarea frunzei

unicolor Într-un peisaj spectaculos de toamnă, nuanțele frunzișului se transformă în galben-roșu.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 5 și 15 m, în funcție de tipul de cultivare. În general, cireșul japonez este un copac de dimensiuni medii.

Durată de viață

Specie perenă cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Arbore multifuncțional; datorită dimensiunilor pe care le atinge și a portului său, este potrivit pentru cultivarea în câmp liber, pe terase și în ghivece de exterior

Tulpină

Trunchiul este lemnos, cu scoarță netedă, de culoare maro.

Creștere

Plantă cu o creștere de intensitate medie.

Port

Habitusul dezvoltat este erect, cu coroană densă, deschisă în formă de vas.

Ramificare

Prezintă o ramificație principală abundentă, cu ramuri ascendente.

PH

Preferă un pH al solului cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, în funcție de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele voluminoase. Se recomandă îngroparea îngrășământului organic sau chimic granular specific pentru o fertilizare de fond, menită să asigure plantei substanțele nutritive necesare în primele etape după transplantare.

Expunere la soare

Pentru o dezvoltare vegetativă adecvată și o înflorire bogată, expuneți soiul în plin soare.

Utilizare

Datorită înfloririi sale spectaculoase, este potrivită ca plantă pentru:

Amenajări ornamentale exterioare Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

Se caracterizează printr-o rezistență ridicată, prezintă o toleranță moderată la secetă și rezistă la frigul iernii.

Sol

Se adaptează la diferite tipuri de sol, cu condiția ca acestea să fie bine drenate, necompacte și bogate în substanță organică.

Nivel de dificultate

Cultivarea ușoară și nivelul redus de efort administrativ îi conferă o valoare suplimentară.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva aspecte specifice de cultivare pentru a obține o creștere vegetativă mai bună:

Fertilizare echilibrată Plantă care se adaptează foarte bine la climatele reci de iarnă și care supraviețuiește chiar și în condiții de sol înghețat. Tăieri corecte

Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „tăierea în creastă”, pe lângă faptul că duc la alterarea aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută față de agenții biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de prăbușire a întregului exemplar.

Plantare

Se recomandă o densitate medie de 2500 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Locul de plantare trebuie stabilit întotdeauna în prealabil, ținând cont de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Transplantarea reprezintă o etapă importantă și delicată de transfer, pentru care se recomandă tăierea cu o tăietură curată, folosind lame curate și ascuțite, a filamentelor lungi și subțiri ale rădăcinilor mai mici. Se procedează prin așezarea bulgărului de pământ în groapa de plantare, săpată în prealabil și menținută bine umedă, menținându-l bine compactat în jurul rădăcinii și păstrând gâtul plantei deasupra suprafeței solului. Pentru a îmbunătăți controlul buruienilor, a reține umiditatea și a regla temperatura solului, se poate distribui pe sol un strat de mulci în apropierea trunchiului.

Tăiere

Efectuați o tăiere corectă a ramurilor cele mai viguroase, precum și mici intervenții pentru a îndepărta părțile uscate sau rupte.

Înmulțire

Înmulțirea se poate face prin semințe, prin butașare sau prin butași.

Udare

După transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă, asigurând cantități de apă cu frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri. Se recomandă irigarea cu ajutorul unui sistem cu picurare sau cu brazde.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond, aplicând în sol un îngrășământ echilibrat cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale. După o înrădăcinare corespunzătoare, în perioada de primăvară, distribuiți pe sol un îngrășământ granular echilibrat pentru plante ornamentale, fără a depăși dozele și frecvențele recomandate.

Comestibilitate pentru om

Specie ornamentală, necomestibilă.

Sfat

Caracteristicile agronomice ale pepinierei de cultivare trebuie să fie respectate și de locul de plantare final sau de pepiniera de depozitare a plantelor achiziționate de grădinar și pe care acesta nu intenționează să le utilizeze imediat după cumpărare. Udați bine plantele după plantare pentru a face solul să adere la rădăcini.