Aesculus X Carnea

Aesculus x carnea

Castanul hibrid roșu

Cunoscută și ca

Castanul roșu, Red horse chestnut

Aesculus X Carnea, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Sapindaceae

Ordin

Sapindales

Gen

Aesculus

Specie

A. x carne

Informații principale

Descriere

Este vorba despre un hibrid între Aesculus pavia și Aesculus hippocastanum. Se deosebește de acesta din urmă mai ales prin culoarea roșie a florilor, foarte decorative. Se deosebește de castanul de hipocastan cu flori albe prin sensibilitatea redusă la Cameraria sau minatoarea frunzelor de hipocastan.
Arbore de dimensiuni medii spre mari, dar nu la fel de impunător ca hipocastanul clasic. Are o coroană regulată, compactă și densă, dar lasă să pătrundă o lumină bună. Frunzișul este de culoare verde închis, care toamna capătă o nuanță galben intens. Înflorire excelentă, de culoare roșu-roz, foarte spectaculoasă primăvara. Sistemul radicular este puternic și bine distribuit, format dintr-o rădăcină principală cu numeroase ramificații secundare adânci. Se recomandă menținerea unei suprafețe suficiente de sol liber la bază și o distanță de câțiva metri față de pavaje și suprafețe asfaltate.
Copac cu durată de viață îndelungată, necesită o expunere însorită și deschisă. Multifuncțional, potrivit pentru spații verzi urbane, zone industriale, amenajări peisagistice și renaturalizarea zonelor de câmpie, dealuri și munte de joasă altitudine. Nu este potrivit pentru spații verzi suspendate. Plantă longevivă, care suportă tăierile și este rezistentă la afecțiunile coroanei și rădăcinilor specifice arborilor urbani. Potrivit pentru toate tipurile de sol.

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Aesculus × carnea 'Briotii' este un soi selectat în 1858 de către pepinieristul francez Pierre Louis Briot, de la care își ia numele.

Epithetul specific „carnea” înseamnă „ ” de carne sau „carnicino”, referindu-se la culoarea roz intensă a inflorescențelor.

Origine și răspândire

Hibrid obținut în 1812 prin încrucișarea dintreAesculus hippocastanum și Aesculus pavia, prima specie fiind originară din aria de răspândire care se întinde de la Peninsula Balcanică centrală până în Turcia, iar a doua din centrul și sud-estul Statelor Unite.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele au lamina palmat-lobată, compusă în formă de deget și cu marginea dințată.

Perioada de înflorire

de la sfârșitul iernii până la mijlocul primăverii pe o perioadă cuprinsă între 20 și 30 de zile.

Inflorescență

Inflorescență tip panicul, erectă, terminală și impunătoare, de dimensiuni mari, cu flori de nuanță roșu-rozaliu care încep să înflorească de la bază.

Culoarea frunzei

Nuanță uniformă, de verde închis, care toamna se transformă într-un galben intens, conferind speciei o valoare ornamentală suplimentară înainte de perioada de repaus vegetativ.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 4 și 30 m. În general, este considerat un copac de talie mare, dar nu este la fel de impunător ca castanul de cal clasic.

Durată de viață

Arbore peren, cu frunze căzătoare.

Unde se plantează

Datorită arhitecturii sale vegetale dezvoltate, este recomandat pentru cultivarea în câmp liber. Este un copac multifuncțional, potrivit pentru spații verzi urbane, zone industriale, amenajări peisagistice și renaturalizarea zonelor de câmpie, dealuri și munți de altitudine redusă. Nu este potrivit pentru grădini suspendate.

Tulpină

Are un trunchi lemnos cu scoarță gri, formată din plăci plate.

Creștere

Plantă longevivă, cu o creștere de intensitate medie.

Port

Dezvoltă un port erect, cu coroană regulată, compactă și densă, care permite totuși pătrunderea unei lumini bune.

Ramificare

Dezvoltă o ramificațieabundentă, cu ramuri regulate.

Condiții necesare

PH

Are nevoie de soluri cu un pH variabil, de la ușor acid la neutru, situat în intervalul optim cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, ținând cont de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu dimensiuni cu cel puțin o treime mai mari decât volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ, îndepărtând eventualele buruieni și pietricele care ar putea constitui un obstacol. De asemenea, efectuați o fertilizare de fond, distribuind uniform un îngrășământ echilibrat cu eliberare lentă, destinat plantelor ornamentale.

Expunere la soare

Are nevoie de o expunere în plin soare pentru a se dezvolta cât mai bine din punct de vedere vegetativ și pentru a înflori abundent.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 10 și 30 °C în timpul fazei vegetative. Este un copac ideal chiar și în climatele cu ierni reci.

Utilizare

Eleganța portului său, precum și înflorirea spectaculoasă, fac ca castanul roșu să fie apreciat în următoarele domenii de utilizare:

Amenajarea peisajului exterior Amenajarea peisajului Plante pentru producția de lemn

Rezistență

Copac cu o rezistență la condiții duremedie-ridicată, suportă tăierile și este rezistent la afecțiunile coroanei și rădăcinilor copacilor urbani.

Sol

Potrivit pentru toate tipurile de sol, cu condiția ca acestea să fie bine drenate și fertile.

Nivel de dificultate

După o plantare corectă în noul loc de cultivare, cultivarea se dovedeșteușoară, cu un nivel mediu de întreținere.

Sfaturi de cultivare

Pentru a favoriza dezvoltarea corectă a rădăcinilor și a coroanei, obținând astfel o plantă sănătoasă și bine proporționată, se recomandă efectuarea

Tăieri corecte

Tăierile indiscriminate ale trunchiului și ramurilor prin „tăierea în creastă”, pe lângă faptul că duc la alterarea aspectului natural al plantei, determină o rezistență mai scăzută față de agenții biotici și abiotici, precum și un risc mai mare de degradare a întregului exemplar.

Îngrijire și sănătatea plantei

Plantare

Pentru plantare, se recomandă o densitate medie de 2000 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.

Se recomandă așezarea bulgărului de pământ în groapa de plantare săpată în prealabil, menținându-l bine compactat în jurul rădăcinii și păstrând gâtul plantei deasupra suprafeței solului; de asemenea, udați imediat după plantare, fără a provoca stagnări de apă.

Tăiere

Plantă care necesită tăiere la maturitate pentru a limita volumul coroanei, în cazul în care aceasta interferează cu locuințele sau cu fațada stradală. În parcuri sau grădini, se taie doar pentru a îndepărta ramurile uscate sau afectate de boli care provoacă uscarea.

Înmulțire

Înmulțirea se poate face prin altoire și prin butași.

Udare

La transplantare, îngrijiți planta pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, se vor aplica cantități de apă cu frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri; în special în timpul verii, se va uda abundent până la saturarea solului, la temperatura mediului, fără acumulări de apă la suprafață. Se recomandă utilizarea unui sistem de irigare cu picurare.

Fertilizare

Se utilizează îngrășământ ternar complet, conținând azot, fosfor și potasiu (NPK), în momentul plantării arborilor sau ca îngrășământ de acoperire deasupra zonei radiculare (50 gr./m²).

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Inflorescența, frunzele și fructul sunt toxice în cazul ingestiei.

Sfatul expertului

Sfat

Caracteristicile agronomice ale pepinierei de cultivare trebuie să fie respectate și în cazul pepinierei de depozitare a plantelor achiziționate de grădinar și pe care acesta nu intenționează să le utilizeze imediat după cumpărare. În cazul în care arborii și arbuștii rămân o perioadă îndelungată la sediul grădinarului, aceștia trebuie îngrijiți ca și cum s-ar afla într-o pepinieră de cultivare.. Pentru parcuri și grădini, alegeți întotdeauna arbori cu o circumferință minimă a trunchiului de 18/20 cm sau 20/25 cm și cu cel puțin trei rădăcini.

Fișă îngrijită de Angelo Vavassori.