Magnolia Dai Fiori Grandi
Magnolia
Magnolia veșnic verde
Clasificare științifică
Clasă
Dicotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familie
Magnoliaceae
Ordin
Magnoliales
Gen
Magnolia
Specie
grandiflora
Informații principale
Descriere
Arbore de dimensiuni mari, peren și veșnic verde. Apreciat pentru portul său, cu o coroană largă, conico-piramidală, potrivită pentru a oferi umbră în timpul sezonului cel mai cald, precum și pentru înflorirea sa elegantă și spectaculoasă din primăvară, cu flori în formă de cupă, care se disting prin petalele mari de culoare alb-crem și prin parfumul dulce și intens. Magnolia veșnic verde este utilizată ca specie ornamentală pentru grădini și parcuri, inclusiv în mediul urban, unde prezintă o rezistență excelentă la căldură și la poluarea atmosferică.
Descrierea soiului
Arbore cu frunze perene, cu un port regulat și formal. Cultivat atât cu ramuri înalte, sub formă de arbust, cât și cu coroană care se dezvoltă de la bază. De dimensiuni medii spre mari, are o coroană compactă și zveltă, cu ramuri regulate și apropiate între ele. Frunze coriacee, de culoare verde închis și lucioase. Înflorire spectaculoasă, cu flori mari de culoare crem. Se adaptează bine la diverse tipuri de soluri și medii de creștere; se adaptează la climatul urban, demonstrând o rezistență excelentă la stresul termic. Necesită o expunere însorită și tolerează semiumbra. Arbore care dezvoltă rădăcini atât la suprafață, cât și în adâncime, crește bine în toate tipurile de sol, preferând solurile fertile și organice. Arbore tipic ornamental, potrivit pentru parcuri, grădini, aliniamente sau grupuri mici. Potrivit și pentru grădini suspendate și zone rezidențiale. Rezistent la agenți patogeni și nu necesită tăiere.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
Florile speciei Magnolia grandiflora sunt utilizate în industria cosmetică, datorită parfumului lor deosebit, la formularea parfumurilor, uleiurilor și tămâiei.
Genul a fost dedicat de Linneu botanistului francez P. Magnol, director al grădinii botanice din Montpellier în secolul al XVII-lea, în timp ce epitetul specific se referă la dimensiunile remarcabile ale florilor.
Origine și răspândire
Originară din zona care se întinde de la sud-estul Statelor Unite până în Texas, a fost introdusă în Europa la începutul secolului al XVIII-lea ca specie ornamentală.
Caracteristici principale
Frunză
Frunzele coriacee, veșnic verzi, au lamina ovală, cu vârful ascuțit.
Perioada de înflorire
Înflorirea elegantă se întinde de la începutul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 10 și 20 de zile, dezvăluind flori hermafrodite mari și foarte parfumate, cu petale de culoare alb-crem.
Culoarea frunzei
Nuanță monocromă, verde închis și lucios pe fața superioară, de culoare ruginie-cupru și ușor pubescentă pe cea inferioară.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 2 și 30 m, în funcție de tipul de cultivare; în general, este considerată o plantă de prim rang.
Durată de viață
Arbore peren, cu frunze veșnic verzi.
Unde se plantează
Utilizată în principal pentru cultivarea în câmp deschis, Magnolia grandiflora este potrivită pentru a conferi o valoare ornamentală ridicată spațiilor verzi, precum grădini, parcuri și alei urbane.
Tulpină
Trunchiul este lemnos, cu scoarță groasă și omogenă, de culoare gri sau maro deschis; această varietate nu are spini.
Creștere
Plantă cu o creștere de intensitate medie.
Port
Habitusul dezvoltat este erect, cu coroană compactă, de formă conico-piramidală.
Ramificare
Ramificația este, în ansamblu, abundentă, cu ramuri regulate și apropiate între ele.
Condiții necesare
PH
Preferă solurile cu un pH cuprins între 6,0 și 7,0.
Pregătirea solului
Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, alegeți locul cel mai potrivit, ținând cont de nevoile plantei, și săpați cu o lopată o groapă de plantare cu un volum mai mare cu cel puțin o treime față de volumul rădăcinilor sau al bulgărului de pământ care urmează să fie transplantat. Solul de plantare trebuie să fie, de preferință, de consistență medie, fără buruieni și pietre mari; se recomandă îngroparea îngrășământului organic sau chimic pentru o fertilizare de fond care să asigure substanțele nutritive de care planta are nevoie în primele etape după transplantare; în plus, adăugați la suprafață un substrat de calitate profesională pe o înălțime de aproximativ 5/10 cm.
Expunere la soare
Pentru o înflorire optimă, alegeți, în momentul transplantării, un locexpus la soare.
Climă și temperatură ideală
Temperatura ideală se situează între 5 și 30 °C; este un copac care se cultivă bine atât în zona mediteraneană, cât și în mediul continental.
Utilizare
Datorită portului său și a înfloririi spectaculoase, este foarte apreciată în diverse domenii ale amenajării spațiilor verzi, precum:
Amenajări ornamentale exterioare Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului
Rezistență
Soi cu o rezistență medie-ridicată, se adaptează bine la diverse medii de creștere, inclusiv la cele urbane, unde dă dovadă de o rezistență excelentă la căldură.
Sol
Se adaptează la diferite condiții pedologice, însă creșterea optimă se obține într-un sol mixt, organic-argilos, îmbogățit și bine drenat.
Nivel de dificultate
Cultivarea necesită, în ansamblu, un nivel redus de efort de gestionare odată ce planta s-a acomodat în noul loc de plantare.
Sfaturi de cultivare
În continuare, câteva sfaturi și aspecte specifice de cultivare pentru a obține cele mai bune performanțe în ceea ce privește creșterea vegetativă și înflorirea:
Fertilizare echilibrată Pentru o înflorire abundentă și continuă, este necesar să se fertilizeze corespunzător atât toamna, cât și primăvara, la reluarea creșterii vegetative, și să se irige regulat Expunere la lumina directă
Îngrijire și sănătatea plantei
Plantare
Pentru transplantare, se recomandă o densitate medie de 1500 de plante/ha, alegând exemplare sănătoase, fără semne de stres abiotic sau biotic. Se va identifica întotdeauna în prealabil locul de plantare în funcție de condițiile de creștere necesare speciei, conform principiului „Planta potrivită la locul potrivit”.
Se recomandă tăierea rădăcinilor prea lungi la plantare și reducerea ramificațiilor dacă acestea sunt foarte dense; de asemenea, înainte de plantare, udați rădăcinile cu apă și un amestec de ciuperci simbiotice sau micorize.
Tăiere
Specie care nu necesită tăieri, decât în cazuri de extremă necesitate.
Înmulțire
Înmulțirea se poate face prin semințe sau butași.
Udare
După transplantare, îngrijiți planta udând-o abundent pentru prima dată, pentru a-i permite să-și dezvolte cât mai bine sistemul radicular în noul loc, menținând solul la un nivel constant de umiditate, fără stagnări de apă și fără perioade de uscăciune. Ulterior, preveniți condițiile de saturare cu apă și asigurați cantități de apă cu frecvențe și doze adaptate și la evoluția climatică din diferitele anotimpuri.
Fertilizare
În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic sub formă de granule, specific pentru plante ornamentale. După ce planta s-a aclimatizat în noul loc de plantare, fertilizați-o primăvara și toamna, fără a exagera cu dozele și frecvența aplicării.
Comestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru om
Specie ornamentală, necomestibilă.
Toxicitate pentru om
Nu se cunosc cazuri de toxicitate la om în urma ingestiei; cu toate acestea, nu se recomandă ingerarea niciunei părți a plantei.
Sfatul expertului
Sfat
Este un arbore apreciat atât cu ramificație joasă, cât și tăiat cu coroană înaltă, în formă de arbust. Nu necesită tăieri, decât în cazuri de extremă necesitate. Are o înflorire excelentă, care se intensifică odată cu vârsta și în absența tăierilor.
Fișă îngrijită de Angelo Vavassori.




