Vriesea Splendens

Clasă

Monocotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Bromeliaceae

Ordin

Poales

Gen

Vriesea

Specie

splendens

Descriere

Specie erbacee perenă, cu frunze veșnic verzi, aparținând familiei botanice Bromeliaceae. În natură crește atât ca plantă terestră, cât și ca epifită; având în vedere cerințele sale privind temperatura medie și umiditatea ambientală, este considerată o plantă potrivită pentru spații interioare, unde conferă un accent de design unic prin inflorescența sa, cu bractee în nuanțe cromatice vii și vibrante, precum și prin frunzișul său, adesea caracterizat de dungi orizontale foarte decorative.

Curiozități și particularități

Genul Vriesea îl comemorează pe botanistul olandez din secolul al XIX-lea, Willem de Vriese. În prezent, în urma analizelor ADN și morfologice, denumirea botanică se află în curs de revizuire, fiind considerată sinonimă cu Lutheria splendens.

Origine și răspândire

Specie originară din biomul tropical umed al ariei de răspândire care se întinde de la estul Columbiei până la Trinidad și Tobago, unde poate crește atât ca plantă terestră, cât și ca epifită; a fost introdusă în Europa în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Frunză

Lamina frunzei este lată și lanceolată, liniară, ușor curbată și cu marginea netedă. La fel ca alte plante din familia Bromeliaceelor, Vriesea are frunzele dispuse astfel încât să formeze o rozetă centrală în formă de pâlnie, pe care planta o folosește în natură pentru a colecta apă și substanțe nutritive.

Inflorescență

Prezintă o inflorescență lanceolată, cu o mare valoare ornamentală, asemănătoare unui spic.

Culoarea frunzei

Cu nuanțedungate/variegate, de o singură culoare. În general, specia Vriesea se caracterizează prin frunzișul lung și verde, străbătut, la unele soiuri, de benzi transversale de culoare mai închisă și pestrițe.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,4 și 0,6 m, ținând cont de inflorescența dezvoltată și de frunziș.

Durată de viață

Plantă epifită perenă, cu frunze veșnic verzi. Vriesea, la fel ca multe alte bromeliacee, este o plantă monocarpică, adică înflorește o singură dată și apoi moare, producând însă lăstari la baza sau în centrul rozetei, care, dacă sunt îndepărtați cu grijă, pot fi folosiți pentru a obține plante noi.

Locuri recomandate pentru plantare

Având în vedere cerințele sale termice ,este recomandată pentru plantare în ghivece sau jardiniere în interior

Tulpină

Plantă acaule, adică cu o tulpină atât de mică încât pare să lipsească.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii spre mici, cu petale de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe de tip racem sau ciorchine de dimensiuni mari. Înflorește pe tot parcursul anului, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 120 și 150 de zile.

Creștere

Având o creștere compactă, se poate dezvolta atât ca plantă terestră, cât și ca epifită pe suprafața ramurilor sau a scoarței, în condiții adecvate de temperatură și umiditate ambientală.

pH

Necesită un pH al substratului cuprins între 5,5 și 6,5. Trebuie să se acorde atenție și nivelului de aciditate al apei de Irigare, care nu trebuie să modifice valorile ideale indicate.

expunere la soare

Potrivită pentru următoarele condiții de expunere la soare:umbră ușoară, soare puternic, sursă de lumină din interior. Se recomandă evitarea expunerii la lumina directă a soarelui în cele mai calde ore ale zilei.

Temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 20 și 24 °C.

Utilizare

Este una dintre cele mai populare plante din familia Bromeliaceae utilizate ca plante

domeniul decorativ de interior , unde conferă un accent cu o mare valoare decorativă în amenajarea spațiilor verzi interioare.

Rezistență la frig

Plantă cu rezistențămedie la frig.

Sol

Necesită un substrat specific pentru bromeliacee, ușor și cu o bună drenare.

Întreținere

În condiții adecvate de creștere, cu temperatură, expunere la soare și umiditate corespunzătoare, cultivarea plantei Vriesea este relativ ușoară.

Sfaturi pentru cultivare

Câteva indicații utile privind cultivarea, pentru a obține o dezvoltare vegetativă mai bună și o înflorire optimă:

Evitați expunerea directă la soare în orele cele mai calde Preferă apele cu un conținut redus de calcar Preferă climatul cald și umed Fertilizare echilibrată Mențineți substratul mereu umed

Reproducție

Înmulțirea se poate face prin semințe sau, mai frecvent, pe cale vegetativă, prin diviziunea lăstarilor care se dezvoltă la baza sau în centrul plantei și care trebuie desprinși cu grijă atunci când au atins o dimensiune de cel puțin o treime din cea a plantei-mamă.

Irigare

Udați regulat substratul cu apă la temperatura camerei și săracă în săruri, menținându-l întotdeauna ușor umed. Preveniți îmbinarea cu apă pentru a evita îngălbenirea frunzelor și putrezirea rădăcinilor. Vara, se poate turna puțină apă în cavitatea centrală formată de frunze, având grijă să o schimbați frecvent. La temperaturi ridicate și aer uscat, pulverizați ușor cu apă fără calcar. Se recomandă așezarea unui subvas separat de ghiveci pentru a colecta excesul de apă, prevenind astfel stagnările dăunătoare.

Fertilizare

Nu necesită fertilizări frecvente. Se aplică pe substrat un îngrășământ echilibrat, care trebuie diluat în apa de irigare și administrat în doze și cu o frecvență moderate, reducând frecvența aplicărilor în perioada de iarnă. Nu se aplică îngrășământ pe sol uscat.

Comestibilitate pentru consum

Specie necomestibilă.

Sfatul 1

Irigările trebuie să fie regulate, dar echilibrate, pentru a menține substratul ușor umed, deoarece Vriesea nu tolerează îmbinarea cu apă. În condiții de căldură și uscăciune, se recomandă pulverizarea ușoară cu apă la temperatura camerei și fără calcar. Trebuie să existe întotdeauna apă în centrul plantei.