Oleandro

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Apocynaceae

Ordin

Gentianales

Gen

Nerium

Specie

oleandru

Descriere

Arbust sau copac mic, veșnic verde, cu port erect și coroană globulară. Valoarea peisagistică și ornamentală, conferită de înfloririle abundente de vară, cu inflorescențe în nuanțe elegante și vibrante, îl fac potrivit pentru cultivare atât în grădină, ca exemplar izolat, în grupuri omogene sau în compoziții cu alte specii înflorite, cât și pentru balcoane și terase, în ghivece mari și jardiniere. Este interesantă utilizarea sa pentru crearea de bariere vegetale sau în paturi de flori și rotonde rutiere în mediul urban. Rezistent la condiții climatice aspre, preferă expunerea la soare deplin și udări regulate.

Descrierea soiului

Plantă arbustivă care poate fi cultivată și sub formă de arbust cu trunchi central și ramificație apicală deschisă și rotunjită. Specie foarte rezistentă, care suportă atât temperaturile scăzute, cât și căldura verii. Frunze veșnic verzi, alungite, cu înflorire persistentă și recurentă pe parcursul verii. Specie cu numeroase varietăți, cu flori într-o gamă largă de culori. Potrivită pentru numeroase utilizări în grădinărit, în ghivece pe terasă, pentru spații verzi urbane și peisajul mediteranean. Nu prezintă boli specifice, prin urmare este utilizată pe scară largă. Necesită puține îngrijiri după plantare.

Curiozități și particularități

Termenul generic „Nerium”, atribuit de Linteu în secolul al XVIII-lea, provine din cuvântul grecesc „naros”, adică „umed” sau „proaspăt”, referindu-se la habitatul natural al plantei, precum albia râurilor și a pârâurilor, în timp ce epitetul specific provine din latinescul „olea”, adică „măslin”, referindu-se la forma lamelor foliare, asemănătoare cu cele ale măslinului.

Oleandrul este una dintre plantele care au supraviețuit bombardamentului atomic asupra Japoniei, devenind astfel floarea oficială a orașului Hiroshima.

Origine și răspândire

Specie originară din zona mediteraneană și din Myanmar; astăzi este disponibilă pe piață, grație unei intense activități de îmbunătățire genetică desfășurată și în Italia, cu o gamă largă de soiuri care diferă prin rezistența la frig și vigoarea plantei, precum și prin tipul de floare și nuanța petalelor.

Frunză

Frunzele, coriacee și cu o nervură centrală evidentă, au o lamă alungită.

Perioada de înflorire

Înflorirea, abundentă și de lungă durată, se întinde de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verii, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile.

Inflorescență

Prezintă inflorescențe elegante, de tip corimb terminal.

Culoarea frunzei

Frunza are o culoare uniformă, punând în valoare nuanțele cromatice ale inflorescențelor.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 1 și 4 m, în funcție de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Arbust sau copac mic,peren și cu frunze veșnic verzi.

Unde se plantează

Datorită utilizării sale versatile, este potrivită ca plantă pentru straturi de flori care separă benzile de circulație, balcoane, borduri, jardiniere, grădini și parcuri, straturi de flori mari și rotonde rutiere, ghivece mari, în straturi de flori sau borduri în aer liber în zonele temperate, în câmp deschis, garduri vii, terase

Tulpină

Planta are un tulpină semilemnoasă, ramificată de la bază și cu scoarță netedă, de culoare gri-verzui.

Floare

Înflorește de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 30 și 60 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Are un port globulos, ideal pentru a crea grupuri omogene.

Port

Habitusul erect este accentuat de ramurile drepte și flexibile care poartă inflorescențele terminale.

Ramificare

Ramificația abundentă permite obținerea unei densități ridicate a frunzișului și a florilor, cu un rezultat de mare valoare ornamentală.

PH

Preferă un pH al solului sau al substratului ușor acid, cu valori optime cuprinse între 6,0 și 6,5.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de la sfârșitul toamnei, pregătiți solul îndepărtând eventualele buruieni și pietricelele mari; de asemenea, adăugați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, destinat plantelor ornamentale cu flori.

Expunere la soare

Este o specie heliophilă; pentru a obține o creștere compactă și o înflorire abundentă, sunt necesare expuneri la umbră ușoară sau la soare plin.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 0,0 și 30 °C; plantei îi place căldura verii. Există, de asemenea, soiuri care prezintă o rezistență mai mare la frigul de iarnă. În general, oleandrul, datorită adaptabilității sale, este ideal pentru a fi folosit ca plantă de grădină într-o zonă climatică extinsă, chiar dacă condițiile optime sunt reprezentate de un climat mediteranean temperat. Dacă este cultivat în ghivece, în cazul iernilor aspre, se recomandă protejarea cu material nețesut sau adăpostirea într-un spațiu luminos.

Utilizare

Oleandrul este foarte apreciat de profesioniști și iubitori ai naturii în:

Domeniul ornamental Domeniul ornamental exterior Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului Plante pentru consolidarea mediului

Rezistență

Oleandrul se caracterizează printr-o rezistențăridicată, adaptându-se la diferite condiții pedoclimatice și la o secetă temporară.

Sol

Pentru o dezvoltare corectă a rădăcinilor, solul trebuie să fie ușor și bine drenat, proaspăt și umed în profunzime. În ghivece și jardiniere, utilizați un substrat nou și de înaltă calitate pe bază de turbă sau perlit; alternativ, puteți folosi turbă amestecată cu argilă granulată, fibră de lemn și lapil.

Nivel de dificultate

După o plantare corectă în noul loc de plantare, necesită puține îngrijiri agronomice după plantare.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva aspecte și condiții de cultivare pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește vigoarea vegetativă și înflorirea:

Poate fi plantat în strat chiar și în plin soare. Necesită puțin îngrășământ, dar aplicat regulat Expunere la lumina directă

Asocieri cu alte plante

Oleandrul este potrivit atât ca exemplar izolat, cultivat sub formă de copac mic, cât și în grupuri omogene, pentru a crea, de exemplu, garduri vii sau bariere vegetale. Dacă este cultivat în grădină, este interesantă și combinarea lui cu alte plante ornamentale, precum lavanda și rozmarinul.

Plantare

La transplantare, aveți grijă să nu deteriorați rădăcinile și așezați planta astfel încât gâtul rădăcinii să rămână deasupra suprafeței solului. Plantați plantele tinere în pământ de grădină sau în sol afânat și ușor pentru a favoriza dezvoltarea rădăcinilor; compactați bine solul pentru a evita formarea de zone cu aer și udați fără a produce bălți de apă.

Tăiere

Se taie la sfârșitul verii, după încheierea înfloririi, în funcție de necesitatea de a limita creșterea atât în lățime, cât și în înălțime. Deși tolerează tăierile drastice, se recomandă efectuarea unor tăieturi adecvate, respectând aspectul natural al plantei.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin altoire, micropropagare sau butași.

Schimbarea ghiveciului

Dacă este cultivată în ghiveci sau jardiniere, este necesar să se înlocuiască pământul la fiecare doi ani sau, cel puțin, să se adauge pământ proaspăt și îngrășăminte organice.

Udare

Deși este o plantă rezistentă la secetă, se recomandă o irigare constantă și echilibrată, chiar și de mai multe ori pe săptămână dacă sezonul este foarte cald. Trebuie evitate atât perioadele prelungite de secetă, cât și stagnarea apei. Se toarnă apa direct pe sol sau pe substrat, fără a uda direct partea aeriană a plantei.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond. Ulterior, primăvara și la începutul verii, efectuați fertilizări periodice, fără a depăși dozele recomandate, adăugând în sol sau în substrat îngrășământ granular cu eliberare lentă, specific pentru plantele ornamentale cu flori. O carență de elemente nutritive poate duce la îngălbenirea și căderea frunzelor bazale.

Siguranță pentru animale

Specie toxică.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Toate părțile plantei sunt toxice în cazul ingerării, deoarece conțin oleandrina, un glicozid cardiotoxic care provoacă intoxicație. Arderea lemnului degajă un fum, de asemenea, toxic. De asemenea, seva provoacă iritații cutanate, prin urmare este recomandat să se poarte mănuși în timpul manipulării.

Sfat

Oleandrii sunt plante care au nevoie de o irigare constantă, dar echilibrată; chiar și de mai multe ori pe săptămână dacă sezonul este foarte cald. Le place soarele direct și tolerează chiar și perioade limitate de secetă, dar trebuie irigați imediat ce este posibil. Trebuie tăiate în funcție de necesitatea de a limita creșterea, atât în lățime, cât și în înălțime. Tolerează tăierea drastică. Pot fi cultivate și plantate și sub formă de arbori, cu un singur trunchi central și coroană rotundă.