Lauroceraso

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Rosaceae

Ordin

Rosales

Gen

Prunus

Specie

laurocerasus

Descriere

Arbust sau copac viguros, veșnic verde, a cărui coroană, stufoasă și densă, cu frunze lucioase de un verde strălucitor, îl face potrivit pentru crearea de bariere vegetale sau garduri vii atât în grădină, cât și pe terasă. Primăvara, se împodobește cu inflorescențe în raceme de culoare alb-crem, foarte apreciate de insectele utile pentru menținerea biodiversității zonei. Fiind extrem de rezistent, se adaptează la diverse condiții pedoclimatice, inclusiv în mediul urban.

Descrierea soiului

Arbust veșnic verde foarte răspândit datorită adaptabilității și rezistenței sale la factorii de mediu și climatici. Foarte viguros și cu port arbustiv, dar care, pe măsură ce se dezvoltă, poate fi modelat sub formă de copac sau de perete verde de mare înălțime. Frunzișul este dens și de un verde strălucitor; înflorirea este abundentă, cu inflorescențe verticale de culoare alb-crem, care durează aproximativ două-trei săptămâni. Se adaptează la multe tipuri de sol. Utilizată pentru formarea de garduri vii, bariere verzi de atenuare a impactului asupra mediului, borduri și tufișuri izolate pentru parcuri, grădini și jardiniere.

Origine și răspândire

Specie aloctonă originară din Asia Mică și din Europa de Sud-Est, a fost introdusă în restul teritoriului european în secolul al XVI-lea ca plantă ornamentală.

Frunză

Frunzele, veșnic verzi și coriacee, au o lamă alungită, cu marginea ușor curbată în jos.

Perioada de înflorire

Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul primăverii, pe o perioadă cuprinsă între 15 și 20 de zile.

Inflorescență

Prezintă inflorescențe racemice erecte, situate în axilele frunzelor.

Culoarea frunzei

De o singură culoare, lucioase și de un verde închis în partea de jos, în timp ce în partea de sus sunt mai deschise la culoare și mate.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 1 și 4 m, în funcție de condițiile de creștere.

Durată de viață

Plantă perenă, cu frunze veșnic verzi.

Unde se plantează

Datorită versatilității sale ridicate, este potrivit pentru paturi de flori, paturi de flori de separare a benzilor de circulație, grădini și parcuri, paturi de flori de mari dimensiuni și rotonde rutiere, ghivece mari, spații deschise, terase și jardiniere de exterior

Tulpină

Tulpina este semilemnoasă, cu scoarță netedă, de culoare maro-cenușie.

Floare

Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul primăverii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 15 și 20 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Plantă cu o creștere de intensitate medie.

Port

Dezvoltă un port tufos, cu coroană densă și compactă.

Ramificare

Ramificația abundentă permite obținerea unei densități ridicate a frunzișului, cu un efect ornamental armonios și echilibrat.

PH

Necesită un pH al solului sau al substratului cuprins între 6,0 și 7,0.

Pregătirea solului

Pentru transplantarea de la sfârșitul iernii, asigurați-vă că solul nu este înghețat. Se recomandă să afânați ușor solul, îndepărtând eventualele buruieni și pietricelele care împiedică creșterea, și să încorporați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale.

Expunere la soare

Alegeți locuri expuse la umbră ușoară sau în plin soare.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 0,0 și 30 °C; se adaptează bine la clima caldă de vară.

Utilizare

Datorită dimensiunilor și adaptabilității sale, este apreciată ca plantă în:

Amenajări ornamentale exterioare Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului Plante pentru fitoremediere

Rezistență

Plantăextrem de rezistentă, care se adaptează la diverse condiții pedologice, chiar și în mediul urban.

Sol

Pentru o creștere adecvată a rădăcinilor, solul trebuie să fie ușor, proaspăt și bine drenat. Pentru ghivece și jardiniere, utilizați un substrat nou și de înaltă calitate, pe bază de turbă și perlit.

Nivel de dificultate

După o plantare corectă în noul loc de amplasare, cultivarea cireșului de laur necesită un nivel redus de efort de întreținere.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi utile și aspecte legate de cultivare:

Fertilizare echilibrată Pentru o înflorire abundentă și continuă, este necesar să se fertilizeze bine atât toamna, cât și primăvara, la reluarea vegetației, și să se udă regulat Preferă climatul cald și umed

Plantare

Transplantați îngropând complet bulgărul de pământ, dar menținând gâtul plantei deasupra suprafeței solului. Plantați plantele tinere în pământ de grădină sau în sol afânat și ușor, pentru a favoriza dezvoltarea rădăcinilor; compactați solul în jurul gâtului plantei și udați fără a produce bălți de apă.

Tăiere

Cultivarea în grădină sau în parc va necesita o tăiere anuală de formare pentru a limita creșterea excesivă.

Înmulțire

Înmulțirea se face prin semințe, butași sau înmulțire prin butași îngropați.

Udare

Lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între irigațiile succesive, observând totodată turgescența frunzelor pentru a evalua necesarul de apă. Preveniți stagnarea apei, care poate duce la asfixierea rădăcinilor. În cazul cultivării în ghivece sau jardiniere, efectuați udări săptămânale, ținând cont de sezonalitatea căldurii și de evapotranspirație.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului pentru transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic cu eliberare lentă, specific pentru plante ornamentale. După înrădăcinare, în perioada de primăvară-vară, efectuați fertilizări periodice fără a depăși dozele recomandate. Se recomandă observarea culorii frunzelor pentru a detecta o eventuală nevoie de elemente nutritive; în special dacă frunzele tind să se îngălbenească, se va aplica îngrășământ pentru plante ornamentale care conține fier și magneziu.

Siguranță pentru animale

Toxică pentru animale.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Toxicitate pentru om

Toate părțile plantei sunt otrăvitoare, deoarece conțin acid prusic (acid cianhidric).

Sfat

Observați turgescența frunzelor pentru a evalua necesarul de apă. Iar culoarea frunzelor vă indică necesarul de îngrășământ. Dacă frunzele tind să se îngălbenească, fertilizați cu îngrășământ care conține fier și magneziu.