Pinus Thumbergii

Pinus thunbergii

Pinul negru japonez

Cunoscută și ca

Pin negru japonez

Pinus Thumbergii, fotografia 1

Clasificare științifică

Clasă

Conifere

Diviziune

Pinophyta

Familie

Pinacee sau Pinaceae

Ordin

Pinales

Gen

Pinus

Specie

thunbergii

Informații principale

Descriere

Coniferă veșnic verde aparținând familiei botanice Pinaceae, foarte apreciată în lumea bonsai-urilor, unde joacă un rol principal datorită arhitecturii sale vegetale elegante, cu coroana întinsă, acoperită de frunze în formă de ace de un verde intens, și cu trunchiul lemnos brăzdat de scoarța sa întunecată, cu aspect deosebit. Este o specie longevivă, care tolerează vântul și seceta temporară, necesitând expuneri luminoase și un substrat specific, bine drenat.

Descrierea soiului

Pinus thumbergii este o coniferă veșnic verde originară din Japonia și Coreea. Este una dintre cele mai apreciate specii de pin în arta bonsaiului, datorită robusteții sale, scoarței decorative și portului maiestuos. Coroana este amplă, neregulată, cu ramuri orizontale și puternic ramificate. Trunchiul este noduros, cu scoarță groasă, adânc brăzdată, de culoare gri închis-negru, de unde provine și denumirea comună de „pin negru”. Ace sunt dispuse în perechi (fascicule de câte 2), rigide și ascuțite, cu lungimea de 7-12 cm, de culoare verde închis strălucitor. Rădăcina principală se dezvoltă în profunzime

Origine și istorie

Curiozități și particularități

Epitetul specific„thunbergii” a fost atribuit în onoarea botanistului și entomologului suedez C. P. Thunberg.

Arta bonsaiului, adică tehnica cultivării copacilor în miniatură, are origini foarte vechi. Apărută în China și răspândită în Japonia, aceasta capătă semnificații profunde care îmbină principii filosofice și spirituale, în căutarea unei simbioze între om și natură. Astăzi, datorită și schimburilor culturale și evenimentelor internaționale din acest domeniu, cultivarea bonsai-ului s-a dezvoltat în întreaga lume occidentală.

Origine și răspândire

Specie originară din Coreea, Japonia centrală și de sud.

Caracteristici principale

Frunză

Frunzele au formă de ace, sunt rigide și ascuțite. Acele sunt dispuse în perechi (grupuri de câte 2).

Culoarea frunzei

Culoare uniformă, verde închis strălucitor.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,25 și 1,5 m, în funcție de condițiile de cultivare și de mediul de creștere.

Durată de viață

Specie perenă, cu frunze veșnic verzi.

Unde se plantează

Potrivită ca plantă pentru ghivece mari sau mici, în funcție de vârsta exemplarului.

Tulpină

Trunchiul este lemnos și noduros, cu scoarță groasă și crăpată, brăzdată adânc, de culoare gri-închis spre negru, de unde provine și denumirea populară de „pin negru”.

Creștere

Plantă cu creștere compactă.

Port

Postură dreaptă, cu coroană de frunze largă.

Ramificare

Dezvoltă o ramificație medie, cu ramuri orizontale.

Condiții necesare

PH

Necesită un pH al substratului de creștere și cultivare cuprins între 4,5 și 5,5.

Expunere la soare

Alegeți locuri cu umbră parțială sau în plin soare. Planta trebuie orientată regulat spre lumină pentru a se dezvolta uniform. Vara, asigurați-i umbră dacă temperaturile cresc prea mult, peste 30 °C. Asigurați-vă că și ramurile inferioare primesc lumină, rotind din când în când planta dacă sursa de lumină provine dintr-o singură direcție.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 5 și 20 °C. Temperatura de supraviețuire este cuprinsă între -20 și 40 °C. Are o bună rezistență la îngheț, dar rădăcinile trebuie protejate.

Utilizare

Specie apreciată pentru structura sa vegetală în:

Domeniul ornamental exterior

Cultivată pe scară largă ca bonsai.

Rezistență

Se caracterizează printr-o rezistențăridicată, fiind tolerant la sare, la vânt și, într-o oarecare măsură, la secetă.

Sol

Alegeți un substrat special pentru bonsai, nou și de înaltă calitate. Preferă solurile bine drenate.

Nivel de dificultate

Cultivarea pinului negru japonez prezintăun grad mediu de dificultate, necesitând un efort mediu de gestionare. Prin aplicarea unor practici agronomice corespunzătoare în ceea ce privește fertilizarea, irigarea și tăierea, se vor obține rezultate excelente în ceea ce privește creșterea vegetativă.

Sfaturi de cultivare

Câteva recomandări specifice privind cultivarea, pentru o dezvoltare vegetativă mai bună:

Evitați irigarea excesivă Vara, planta preferă locurile umbrite pentru a evita seceta și temperaturile ridicate din după-amiaza Preferă apa cu un conținut redus de calcar Expunere la lumina directă

Îngrijire și sănătatea plantei

Tăiere

Se efectuează tăieri de ramificare sau de formare, precum și tăieri de curățare a părții vegetative. Se recomandă să se lase lăstarii anului să crească până la jumătatea lunii august, apoi să se scurteze la 3-4 mm.

Înmulțire

Înmulțirea se face prin butașare sau prin butași.

Schimbarea ghiveciului

Schimbați ghiveciul la fiecare 2-5 ani, în funcție de vârsta plantei.

Udare

Când planta este în perioada de creștere, de la începutul primăverii, udați-o regulat, menținând solul întotdeauna destul de umed, dar evitând cu atenție acumularea apei. De la sfârșitul toamnei și pe durata iernii, reduceți cantitatea de apă, lăsând solul să se usuce ușor între două udări, pentru a nu deteriora rădăcinile delicate, care trebuie protejate de îngheț. Turnați în ghiveci, sub coroană, apă cu conținut redus de calcar, cu un pH acid optim și salinitate scăzută.

Fertilizare

Fertilizați atunci când lăstarii încep să se miște, folosind îngrășământ organic japonez specific sub formă de granule; întrerupeți fertilizarea de la începutul lunii octombrie. Aplicarea trebuie făcută direct în ghiveci, sub coroană, încorporând ușor granulele în sol.

Comestibilitate și toxicitate

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Sfatul expertului

Sfat

Așezați planta într-un loc cu lumină puternică. Vara, asigurați-i umbră dacă temperaturile cresc prea mult, peste 30 °C. Asigurați-vă că și ramurile inferioare primesc lumină, rotind din când în când planta dacă sursa de lumină provine dintr-o singură direcție. În perioada de vegetație, de la începutul primăverii, udați regulat, menținând solul întotdeauna destul de umed. De la sfârșitul toamnei și pe timpul iernii, reduceți cantitatea de apă, lăsând solul să se usuce între udări, pentru a nu deteriora rădăcinile delicate, care trebuie protejate de îngheț. Fertilizați atunci când lăstarii încep să se miște, folosind îngrășământ organic japonez specific sub formă de granule. Suspendați fertilizarea începând cu începutul lunii octombrie.

Fișă îngrijită de Alessandro Ventura.