Cliper Deep Rose

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Brassicaceae sau Cruciferae

Ordin

Brassicales

Gen

Lobularia

Specie

maritimă

Descriere

Plantă erbacee ornamentală cu creștere compactă, cu înflorire abundentă și prelungită, foarte apreciată și de insectele polenizatoare, precum albinele și fluturii.

Foarte versatilă, este apreciată în amenajările peisagistice pentru că conferă o notă de culoare și parfum spațiilor verzi, precum paturile de flori și terasele, fie în grupuri izolate monocromatice, fie în compoziții cu alte soiuri sau specii. De rezistență medie, preferă solurile cu pH ușor acid, bine drenate și expuse la lumină.

Descrierea soiului

Cliper violet este o varietate compactă și robustă, acoperită cu flori delicate și parfumate, ale cărei coroane rămân compacte și îngrijite mult mai mult timp decât în cazul altor soiuri de alyssum, ceea ce le face, prin urmare, excelente pentru borduri înflorite din primăvară și pe tot parcursul verii, până când temperaturile scad sub 6-7 °C. Este o varietate folosită ca plantă de acoperire în paturi de flori sau pentru aranjamente în jardiniere, ca plantă căzătoare, alături de alte plante anuale erecte, joase sau mai viguroase. Parfumul său atrage insectele utile și îi îmbată pe cei care trec pe lângă ea. Se adaptează la umbră, cu condiția ca aceasta să fie foarte luminoasă, pentru a-și păstra calitatea și compactitatea coroanei.

Curiozități și particularități

Termenul generic, Lobularia, provine din latinescul „lobulus”, adică „lob mic”, cu referire la forma rotunjită a silicvelor (fructelor), în timp ce epitetul specific, „maritima”, provine de la „mare”, deoarece planta crește, de obicei, spontan în apropierea zonelor de coastă. Se presupune că are proprietăți medicinale și este utilizată și în domeniul culinar.

Denumirea comună „alisso” provine din limba greacă și înseamnă „fără furie”, deoarece anticii credeau că planta poate vindeca rabia transmisă prin mușcătura câinilor.

Origine și răspândire

Originară din bazinul mediteranean occidental și din regiunea Macaroneziei (Insulele Canare, Madeira, Capul Verde), s-a naturalizat pe scară largă în zone geografice cu climă temperată, inclusiv în nordul Statelor Unite, unde a fost semnalată ca plantă cultivată la sfârșitul secolului al XIX-lea. A apărut în grădinile italiene începând cu anul 1700; astăzi este o plantă ornamentală cultivată pe scară largă în întreaga lume pentru a conferi o notă de culoare și parfum grădinilor și teraselor.

Mărimea florii

Fiecare floare în parte este mică, dar se adună în inflorescențe mai mari, pufoase și elegante.

Frunză

Frunza are o lamă alungită, lanceolată.

Perioada de înflorire

Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul toamnei, pe o perioadă cuprinsă între 160 și 200 de zile, asigurând o continuitate pe termen lung.

Inflorescență

Inflorescență umbeliformă.

Culoarea frunzei

Foaie de culoare uniformă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,1 și 0,25 m, fiind ideală pentru a crea acoperiri dense monocromatice sau grupuri mixte cu alte plante ornamentale cu ritm de creștere diferit.

Durată de viață

Plantă cultivată în principal ca plantă anuală.

Unde se plantează

Datorită utilizării sale versatile, este foarte apreciată în diverse medii, precum paturi de flori, balcoane, terase, ghivece de exterior, borduri, jardiniere, ghivece mari, jardiniere suspendate și pereți verticali

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar planta nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni mici, cu corola simetrică și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe umbelate de dimensiuni mici. Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul toamnei, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 160 și 200 de zile. Are note dulci, este parfumată, cu un aromă puternică. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Plantele au un port compact, fiind ideale pentru borduri și jardiniere.

Port

Soi cu portglobulos.

Ramificare

Ramificația abundentă permite obținerea unui efect decorativ de o mare valoare ornamentală.

PH

Preferă un pH ușor acid, cu valori optime cuprinse între 5,5 și 6,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantare, la mijlocul primăverii, efectuați o afânare ușoară a solului, îndepărtând eventualele buruieni și pietricelele care împiedică aerisirea, încorporați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și sfărâmați, cu ajutorul unei sape, bulgării mai mari. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, continuați prin realizarea unui strat ridicat prin ușoară modelare a solului; în final, adăugați la suprafață substrat profesional pe o grosime de aproximativ 5/10 cm și nivelați cu atenție.

Expunere la soare

Se dezvoltă bine dacă este expusă la semiumbra, umbră ușoară sau soare plin. Dacă este posibil, expuneți planta în zone însorite pentru a obține o creștere viguroasă.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 13 și 14 °C. Temperatura biologică se situează între 4 și 32 °C; preferă un climat temperat.

Utilizare

Datorită înfloririi abundente și îndelungate, această plantă este apreciată de iubitorii de plante, indiferent de nivelul lor de experiență, în domeniul:

Proiectarea peisajului exterior Amenajarea peisajului

Rezistență

De o rezistență medie, este sensibilă la excesul de apă.

Sol

Pentru lobularia, solul ideal în stratul de flori este unul de consistență medie sau cu tendință nisipoasă, îmbogățit cu materie organică și bine drenat; pentru cultivarea în ghivece și jardiniere, se recomandă un substrat pentru plante de primăvară care să conțină turbă și perlit.

Nivel de dificultate

Cultivarea prezintă un grad mediu de dificultate, cu un nivel de gestionare, în ansamblu, mediu; cu îngrijiri agronomice adecvate, va asigura rezultate excelente în ceea ce privește creșterea și înflorirea.

Sfaturi de cultivare

Câteva măsuri agronomice specifice pentru acest soi, menite să asigure cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea și înflorirea:
Evitați irigarea excesivă Expuneți planta la lumină maximă

Asocieri cu alte plante

Datorită portului său și înălțimii maxime atinse, această plantă este ideală pentru a crea, în stratul de flori, efecte de ansamblu proporționate și echilibrate, atât din punct de vedere formal, cât și cromatic, alături de diferite soiuri de lobularia sau de alte plante ornamentale precum Begonia semperflorens, Begonia x boliviensis, Begonia x hybrida, Impatiens walleriana, Senecio cineraria.

Plantare

Pentru transplantarea în stratul de flori, se recomandă o densitate medie de 22 de plante pe metru pătrat, pentru a obține o compoziție finală echilibrată, care să permită fiecărui exemplar să se dezvolte în mod optim.

De asemenea, se recomandă să scoateți cu grijă răsadul din recipientul respectiv, fără a-i deteriora rădăcinile, așezându-l pe un strat ridicat, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, evitând comprimarea excesivă a bulgărului de pământ și udând imediat după plantare, fără a exagera, de preferință în timpul orelor de dimineață.

Înmulțire

Prin însămânțare.

Udare

Lobularia nu suportă excesul de apă, reacționând prin încetinirea sau oprirea creșterii; se recomandă udarea numai după verificarea solului sau a substratului, care trebuie să fie ușor uscate la atingere. Utilizați apă de ploaie, alternativ apă din canal sau de la rețeaua de alimentare cu apă, manual sau prin intermediul unui sistem de irigare, având grijă să lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între o udare și următoarea, evitând atât uscarea excesivă, cât și stagnarea dăunătoare a apei. La transplantare, îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o adaptare corectă la noul loc, menținând acestuia din urmă o umiditate constantă, dar fără a exagera cu aportul de apă. De asemenea, se recomandă să nu udați planta de sus, în special în după-amiaza târzie sau seara, pentru a nu deteriora florile și a preveni apariția bolilor fungice.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic cu eliberare lentă. Pe parcursul perioadei de primăvară-vară, după o așezare corectă a plantei după transplantare, adăugați regulat în sol sau în substrat, la nivelul bazei plantei, un îngrășământ echilibrat indicat pentru speciile ornamentale, care trebuie distribuit sub formă lichidă, adică diluat în apa de irigare, fără a depăși frecvența și dozele recomandate.

Siguranță pentru animale

Nu se cunoaște toxicitatea pentru animalele de companie; se recomandă analizarea fiecărui caz în parte și consultarea medicului veterinar în caz de ingestie.

Comestibilitate pentru om

Specie ornamentală, necomestibilă.

Toxicitate pentru om

Nu se cunoaște toxicitatea; a se evita ingestia.

Sfat

Solul din stratul de flori în care se plantează alyssumul nu trebuie să fie prea umed sau greu, deoarece planta nu suportă excesul de apă, mai ales la început. Se recomandă adăugarea unui substrat de calitate, care să fie amestecat cu solul din stratul de flori. În ghiveci, are nevoi hidrice medii-ridicate și necesită un substrat de bună calitate, de preferință pe bază de turbă, nemestecat cu pământ din grădină, pentru a evita putrezirea rădăcinilor.