Imperial Red

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Lamiaceae

Ordin

Lamiales

Gen

Salvia

Specie

splendens

Descriere

Plantă erbacee ornamentală aparținând genuluiSalvia, care cuprinde aproximativ 960 de specii răspândite în Asia, America de Sud și într-o arie vastă din Europa. Cu o creștere compactă și un port erect, este ideală pentru jardiniere și ghivece de exterior, precum și în amenajările peisagistice, pentru a conferi o notă de culoare și eleganță paturilor de flori, inclusiv celor de separare a benzilor de circulație, și borduri expuse, de preferință în plin soare, unde creează puncte focale cu efect spectaculos prin florile sale adunate în inflorescențe în formă de spic care se ridică din frunziș de la mijlocul primăverii până la începutul toamnei și care sunt apreciate de insecte utile precum fluturii și albinele, încadruându-se astfel printre plantele denumite „Insect friendly” și contribuind la conservarea biodiversității locului de plantare, chiar și în cazul utilizării în mediul urban. Prezintă o rezistență ridicată și necesită un nivel relativ scăzut de efort pentru întreținerea curentă, caracteristică care o face și mai apreciată de grădinari și pasionați de grădinărit, indiferent de nivelul lor de experiență.

Descrierea soiului

Compactă și refloritoare pentru ambalaje și ghivece de 8 și 10. Pe vremuri era una dintre cele mai utilizate plante anuale cu flori în paturile de flori. Chiar și acum, roșul aprins al inflorescențelor o face preferată pentru contrastele puternice cu alte specii cu flori, în special cu plantele anuale din semințe precum alisso, begonia angy, lobelia lido, impatiens raffael și tagete endurance galben, zinnie duna.

Curiozități și particularități

Denumirea generică, Salvia, provine din latinescul „salveo”, adică „a salva” sau „a vindeca”, cu referire la proprietățile medicinale atribuite unor plante aparținând acestui gen, în timp ce epitetul specific înseamnă „splendid”, datorită florilor sale impresionante și elegante.

Face parte din familia Labiate sau Lamiaceae, carecuprinde peste 7000 de specii, printre care rozmarinul, cimbru, lavanda și busuiocul.

Origine și răspândire

Originară din America de Sud, în special din sud-estul Braziliei, unde crește în biomi umezi la o altitudine de 2000/3000 de metri; a fost descrisă și introdusă în Europa la începutul secolului al XIX-lea ca plantă ornamentală, cultivată în sere și în grădinile englezești, răspândindu-se apoi peste tot. Astăzi este utilizată în mod obișnuit ca plantă anuală în toate zonele temperate ale lumii pentru a decora grădinile și terasele, existând un număr mare de soiuri.

Mărimea florii

Floarea are dimensiuni medii și este grupată într-o inflorescență impresionantă.

Frunză

Frunza are lamina lanceolată, ovală.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întindede la mijlocul primăverii până la începutul toamnei pe o perioadă cuprinsă între 140 și 160 de zile, un interval de timp îndelungat care ne permite să ne bucurăm de florile sale timp de aproape trei sezoane, chiar și în combinație cu alte plante ornamentale care se pot alterna pe parcursul anului pentru a obține o continuitate cromatică plăcută.

Inflorescență

Inflorescență în formă de spic, cu o mare valoare decorativă.

Culoarea frunzei

Frunză de culoare uniformă, în perfectă armonie cromatică cu nuanța inflorescențelor.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,25 și 0,3 m, efectul fiind accentuat de perspectiva creată de inflorescențele care se ridică deasupra frunzișului. Este ideală și ca plantă de primul sau al doilea nivel în cadrul compozițiilor mixte din straturile de flori.

Durată de viață

Este adesea cultivată ca plantă anuală, în funcție de condițiile climatice locale.

Unde se plantează

Eleganța inflorescențelor și sinuozitatea portului o fac ideală pentru a fi folosită singură sau în combinație cu alte soiuri sau specii ornamentale în paturi de flori, pe balcoane, în ghivece de exterior, în borduri și în paturi de flori de separare a benzilor de circulație.

Tulpină

Tulpina este erbacee, iar această varietate nu are spini.

Floare

Floarea are o formă simplă, de dimensiuni medii, cu corolă labiată și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe în formă de spic, de dimensiuni medii. Înflorește de la mijlocul primăverii până la începutul toamnei, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 140 și 160 de zile. Emana un parfum citric și ușor amar, cu o aromă pătrunzătoare. Atrage albinele și fluturii.

Creștere

Soi cu creștere compactă, ideal pentru a crea grupuri omogene și dense.

Port

Datorită portului său erect, poate fi ușor combinată cu alte plante ornamentale cu habitusuri și nuanțe cromatice diferite ale florilor, creând o alternanță de culori și înălțimi, cu un efect de mișcare plăcut în ansamblu.

Ramificare

Se dezvoltă formând o ramificație abundentă, cu un raport adecvat între frunziș și inflorescențe.

PH

În cazul speciei Salvia splendens, valorile optime ale pH-ului solului sau substratului sunt subacide, cuprinse între 5,5 și 6,2; în general, acestea nu trebuie să depășească 6,5, pentru a nu afecta creșterea plantei din cauza disponibilității reduse de bor.

Pregătirea solului

Înainte de transplantare, la mijlocul primăverii sau la începutul verii, în funcție de soi, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari, apoi îngropați îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și, cu ajutorul unei sape, spargeți bulgării mai mari. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă și a preveni stagnarea apei, continuați cu o ușoară ridicare a solului, realizând astfel un strat ridicat în care vor fi transplantate răsadurile la o distanță adecvată între ele; în final, nivelați cu grijă suprafața.

Expunere la soare

Potrivită pentru expuneri la umbră parțială, soare plin, soare de după-amiază; lumina este un factor de o importanță primordială pentru a obține o înflorire excelentă de la mijlocul primăverii până la începutul toamnei.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 17 și 21 °C. Temperatura biologică este cuprinsă între 6 și 34 °C. Se adaptează bine la climatele cu veri calde.

Utilizare

Apreciată pentru florile care se ridică din frunzișul dens, aceasta reprezintă una dintre principalele plante erbacee utilizate în
amenajarea peisagistică exterioară Amenajarea peisajului

Rezistență

Soi cu o rezistențăridicată la condițiile de mediu.

Sol

Pentru cultivarea în paturi de flori sau borduri, solul ideal este unul de consistență medie sau cu tendință nisipoasă, îmbogățit cu materie organică și bine drenat, în timp ce pentru jardiniere sau ghivece se recomandă utilizarea unui substrat de înaltă calitate pentru plante de primăvară, pe bază de turbă și perlit.

Nivel de dificultate

Cultivarea esterelativ ușoară, necesitând un nivel redus de efort de gestionare, factor care conferă un plus de valoare acestui soi.

Sfaturi de cultivare

Pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea vegetativă și înflorirea, este important să se țină seama de următoarele aspecte legate de cultivare:

Fertilizare echilibrată Menținerea substratului uscat la temperaturi scăzute

Asocieri cu alte plante

Se pune în valoare în aranjamente mixte alături de alte soiuri de Salvia splendens cu flori de diferite nuanțe cromatice, precum și alături de specii ornamentale cu flori sau cu frunziș pestriț sau argintiu. În funcție de soiul ales, poate fi utilizată împreună cu Begonia semperflorens,Cineraria maritima, Cosmos bipinnatus, Helichrysum petiolare, Euphorbia hypericifolia, Ipomea x hybrida, Lobularia x hybrida, Lobularia maritima, Petunia grandiflora, Salvia farinacea, Tagetes patula x erecta, Zinnia marylandica.Înainte de transplantare, esteimportant să se țină cont de înălțimea finală pe care o va atinge o singură plantă.

Plantare

Pentru plantarea în straturi, se recomandă o densitate medie de 26 de plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corectă a fiecărui exemplar în parte, permițându-i să-și exprime la maximum vigoarea vegetativă și obținând astfel compoziții finale proporționate și armonioase. Vă sugerăm să așezați fiecare răsad pe o pată de flori înălțată, cu gâtul răsadului deasupra suprafeței solului, având grijă să nu lezați rădăcinile și evitând să îngropați complet bulgării de pământ, care trebuie să fie bine umezi; în final, udați imediat după plantare, de preferință în timpul dimineții.

Înmulțire

Prin semințe sau butași apicali.

Udare

Se va folosi apă de ploaie sau, în alternativă, apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, cu conținut redus de clor, fie manual, fie cu ajutorul unui sistem de irigare. La transplantare, se va asigura o primă udare abundentă, menținând umiditatea constantă, și se va ajuta răsadul să se înrădăcineze corect în noul loc. Ulterior, udările trebuie să fie regulate, dar moderate, având grijă ca solul sau substratul să se usuce ușor între fiecare udare, evitând însă perioadele de secetă care pot duce la ofilirea frunzelor; de asemenea, nu exagerați cu udarea pentru a preveni stagnarea apei și, prin urmare, putrezirea rădăcinilor. Se recomandă să nu se udă din sus partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie sau seara, pentru a preveni răspândirea bolilor plantelor.

Fertilizare

În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic cu eliberare lentă. Pe parcursul perioadei de primăvară-vară, după o așezare corectă a plantei după transplantare, adăugați regulat în sol sau în substrat, la nivelul bazei plantei, un îngrășământ echilibrat indicat pentru speciile ornamentale, care trebuie distribuit sub formă lichidă, adică diluat în apa de irigare, fără a depăși frecvența și dozele recomandate.

Comestibilitate pentru om

Nu este comestibil.

Sfat

Deficitul de azot se manifestă prin decolorarea generală a vegetației, începând cu frunzele de la baza plantei. Mențineți nivelurile de azot între 100 și 200 ppm. Deficitul de fosfor se manifestă prin colorarea violacee a frunzelor inferioare.