Gestionarea bolilor fungice de pe gazon, peluze ornamentale, peluze private, peluze sportive și peluze urbane este esențială pentru obținerea succesului estetic și funcțional.

Temperaturile ridicate din perioada primăvară–vară, umiditatea crescută cauzată de udările frecvente și fertilizarea necesară gazonului îngreunează identificarea timpurie a cauzei petelor, îngălbenirii, necrozelor sau arsurilor apărute pe gazon. De aceea, este important ca administratorul sau proprietarul să poată stabili corect originea problemei și să intervină în consecință, acordând totodată o atenție deosebită protecției mediului, precum și sănătății persoanelor care utilizează gazonul și a propriei persoane.

Importanța factorilor de mediu

Așa cum am menționat și în articolul dedicat bolilor din perioada toamnă–iarnă, factorii de mediu reprezintă un element important în identificarea corectă a problemei. Multe boli ale plantelor, la fel ca și ciclul biologic al insectelor, sunt influențate puternic de condițiile specifice fiecărui sezon.

Schimbările climatice din ultimii ani, caracterizate prin temperaturi ușor mai ridicate decât mediile înregistrate în trecut, pot determina apariția mai timpurie a anumitor probleme. Astfel, unele boli care erau specifice verii pot apărea încă de la sfârșitul primăverii sau la începutul verii.

Având în vedere că ne aflăm în perioada de vară, care din punct de vedere al temperaturilor a început practic încă din primăvară, vom prezenta două dintre cele mai frecvente boli fungice specifice acestui sezon.

Dollar spot

Primul agent patogen care poate apărea în timpul sezonului, începând cu sfârșitul primăverii, este Sclerotinia homeocarpa, recent reclasificată drept Clarireedia homeocarpa, cunoscută și sub numele de „pată de dolar” datorită dimensiunii simptomului inițial tipic, o pată circulară de mărimea unei monede de un dolar. (Fotografiile 1 și 2)

Favorizată de temperaturile moderate, umiditatea relativă ridicată și roua abundentă, ciuperca pătrunde în plantă direct prin epidermă, stomate sau prin mici leziuni. Spre deosebire de multe alte boli fungice, favorizate de fertilizarea excesivă cu azot, care slăbește țesuturile frunzelor și le face mai vulnerabile, în cazul Sclerotiniei una dintre metodele de prevenire este fertilizarea regulată și echilibrată cu azot.

Alături de aceasta, aplicarea regulată a îngrășămintelor care conțin fier, irigarea sau udarea în primele ore ale dimineții și aerarea solului contribuie la limitarea dezvoltării infecției fungice.

Combaterea poate fi realizată și prin utilizarea unor ciuperci antagoniste, în special Trichoderma gamsii, Trichoderma asperellum și Trichoderma harzianum, care reprezintă substanțele active din unele produse comerciale ce pot fi utilizate inclusiv pe gazoane ornamentale și terenuri sportive. Acestea au în principal un rol preventiv, motiv pentru care se recomandă aplicarea produselor prin udare înainte de apariția condițiilor favorabile dezvoltării bolii, respectiv primăvara.

Colonizarea solului cu tulpini ale acestor ciuperci antagoniste are multiple beneficii: limitează dezvoltarea agenților patogeni prin competiția pentru spațiu și nutrienți și stimulează, în același timp, înrădăcinarea și dezvoltarea vegetativă a plantelor.

Rizoctonia

Cealaltă ciupercă patogenă de vară, cea mai frecventă, care prosperă la temperaturi mai ridicate decât Sclerotinia h., este Rhizoctonia solani, cauza așa-numitei „pete maro”. Simptomul este reprezentat de pete circulare care cresc rapid până la o dimensiune semnificativă, de până la 50-60 cm în diametru și chiar mai mari, în funcție de specia erbacee. Acestea sunt de culoare maro-brună, adesea cu un halou albicios sau gălbui. (Fotografiile 3 și 4)

Printre măsurile eficiente de prevenire se numără udarea în primele ore ale dimineții, asigurarea unui drenaj corespunzător și o fertilizare echilibrată, cu o atenție deosebită acordată aportului de potasiu. Speciile de Trichoderma pot fi utilizate și pentru combaterea Rhizoctoniei. Totuși, trebuie avut în vedere că, fiind o ciupercă – deci un organism viu –, și aceasta are nevoie de condiții optime pentru a se dezvolta. La temperaturi foarte ridicate, creșterea și activitatea sa pot fi reduse.

Odată cu revenirea temperaturilor mai scăzute din toamnă și, ulterior, a condițiilor favorabile din primăvara următoare, Trichoderma își reia dezvoltarea. Prin urmare, un tratament corect aplicat contribuie la creșterea populației de ciuperci antagoniste din sol, îmbunătățește starea acestuia și reduce riscul dezvoltării agenților patogeni în viitor.

Avantajele acestor metode biologice, tot mai utilizate în prezent, nu constau doar în faptul că se bazează pe organisme prezente în mod natural în sol, și nu pe substanțe chimice, ci și în posibilitatea de a folosi un singur produs pentru combaterea mai multor boli. Astfel, chiar dacă nu putem identifica cu exactitate boala fungică prezentă, putem utiliza aceste ciuperci antagoniste, considerate cu spectru larg de acțiune.