Ca plante recomandate pentru luna septembrie, alegem două specii apreciate nu atât pentru flori, cât mai ales pentru frunzișul lor deosebit de decorativ, ale cărui culori rămân intense chiar și în zilele călduroase care se prelungesc până la sfârșitul verii. Este vorba despre Coleus blumei și Ipomoea × hybrida.
Coleus blumei
Plantă erbacee ornamentală, cultivată ca anuală, cu o creștere compactă și o formă globulară.
Eleganța cromatică a frunzișului, care reprezintă principalul atu decorativ al plantei, o face potrivită atât pentru amenajarea straturilor de flori și a bordurilor, cât și pentru cultivarea în jardiniere și ghivece, pe balcoane și terase. Majoritatea soiurilor cultivate în prezent sunt hibrizi, având ca trăsătură comună frunzele pătate și pestrițe, ideale pentru realizarea unor combinații decorative.
Soiurile versatile din seria de semințe Virunga se remarcă prin frunzele lor mari și colorate, care formează o coroană densă și rotunjită. Creșterea viguroasă și robustă le face potrivite pentru a aduce culoare în zonele umbrite și semiumbrite, în spații cu lumină filtrată sau expuse la soarele de dimineață. Pot crea contraste cromatice elegante și în combinații cu alte plante erbacee cu flori.
Tolerante la temperaturile ridicate și ușor de întreținut, acestea reprezintă o alegere practică pentru amenajările de sezon. Se recomandă îndepărtarea vârfurilor florale imediat ce apar, prin ciupirea acestora până la prima pereche de frunze, pentru a favoriza menținerea aspectului compact și decorativ al plantei.
Printre soiurile care se remarcă în seria Virunga se numără:
Se remarcă prin frunzișul în nuanțe de verde-lime și somon/burgundy, având o creștere mai compactă decât celelalte variante cromatice din serie. Se dezvoltă cel mai bine în zone umbrite sau semiumbrite, cu expunere la soarele blând al primelor ore ale dimineții.
Are frunziș verde pestriț, cu dungi în nuanțe de maro și violet, fiind tolerant atât la căldură, cât și la umbră.
Soi cu un frunziș catifelat, de un violet intens, cu centrul burgundy și marginile în nuanțe de verde-lime, foarte atractiv din punct de vedere decorativ.
Are frunze în nuanțe de verde și burgundy, este tolerant la căldură și preferă zonele umbrite sau semiumbrite, cu expunere la soarele blând al primelor ore ale dimineții.
Ipomea x hibridă
Hibrid interspecific, obținut prin încrucișarea unor specii diferite din genul Ipomoea, cu o creștere foarte viguroasă și un port târâtor. Frunzișul abundent și decorativ, alături de rezistența bună și ușurința în cultivare, fac din această plantă erbacee ornamentală, cultivată în principal ca anuală, o alegere potrivită pentru decorarea balcoanelor și teraselor, în ghivece și jardiniere de dimensiuni mari, precum și a pervazurilor, în coșuri suspendate.
Este potrivită și pentru realizarea unor masive dense și bogate în frunziș în straturile de flori, fie plantată în grupuri uniforme, fie asociată cu alte specii la fel de viguroase, pentru a crea combinații atractive și contraste cromatice puternice.
Merită menționată seria SUNPUMA, în special soiurile Compact, care au frunze profund lobate, asemănătoare celor de stejar, în nuanțe de la bronz-cupru ( Sunpuma Compact Copper ), violet-purpuriu închis ( Sunpuma Compact Purple ) până la verde lime ( Sunpuma Compact Lime ).
Acestea sunt soiuri foarte decorative, cu o creștere compactă și, în general, o formă rotunjită. Sunt apreciate și pentru rezistența la căldura intensă din timpul verii, care, în condițiile climatice actuale, se poate prelungi adesea până în luna septembrie. Plantele se adaptează bine acestor condiții, fără să-și piardă vigoarea sau să prezinte arsuri ale frunzelor.
Sunt potrivite atât pentru ghivece și coșuri suspendate, pe balcoane și terase, cât și pentru straturi de flori și borduri, unde pot forma covoare dense, monocromatice sau în mai multe culori. Pot fi, de asemenea, integrate în combinații cu specii cu port erect și creștere viguroasă.
Aceste plante preferă soarele direct, dar se dezvoltă și în semiumbră luminoasă. Pentru cultivarea în ghivece, este recomandat un substrat pe bază de turbă și perlit, în timp ce în straturile de flori se adaptează la diferite tipuri de sol, de preferință cu textură mijlocie și fertilitate moderată, cu un pH optim cuprins între 5,2 și 6,2.
