Bright Lights

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Amaranthaceae

Ordin

Caryophyllales

Gen

Beta

Specie

vulgaris

Descriere

Plantă erbacee de grădină, utilizată în sectorul agroalimentar pentru frunzele sale fragede, cu nervura crocantă, cu gust delicat și bogate în carotenoizi, fibre și minerale, precum și, în cazul anumitor soiuri, pentru rădăcinile cu gust ușor dulce. De asemenea, este o plantă rezistentă, care se adaptează la diferite condiții pedologice și este ușor de cultivat.

Descrierea soiului

Amestec de soiuri care include exemplare cu pețioli bine dezvoltați și de culori diferite. Pețiolele frunzelor sunt colorate individual în galben, roșu, alb și verde. În timp ce suprafața frunzelor, mai mult sau mai puțin bombată, prezintă diferite nuanțe de verde. Plantă ușor de cultivat și cu o mare adaptabilitate la soluri. Se pretează la un număr mare de tăieri, deoarece prezintă o bună toleranță la însămânțare. Verificați cu atenție atacurile de Cercospora beticola (dăunător fungic capabil să compromită în mod semnificativ producția) și interveniți preventiv cu produse pe bază de cupru.

Curiozități și particularități

Diferitele soiuri de Beta vulgaris sunt utilizate pe scară largă în bucătăria tradițională italiană, fiind gătite la abur, la cuptor sau în tigaie, consumate ca atare sau ca ingredient pentru plăcinte sărate sau alte umpluturi; bogate în apă și fibre, precum și în calciu și vitamina K, sunt recomandate în dietele cu aport caloric redus, îndeplinind totodată o importantă funcție diuretică.

Origine și răspândire

Speciile cultivate în prezent, atât pentru frunze, cât și pentru rădăcini, provin din forme sălbatice originare de pe coastele Mediteranei, care s-au răspândit de la Babilon până în Orientul Îndepărtat și care, în epoca romană, au fost utilizate pe scară largă pentru frunzele lor fragede, folosite ca sursă de hrană și în scopuri medicale, precum și în Evul Mediu, când în mănăstiri se cultivau soiuri cu frunze și cu rădăcini. Este cunoscută și sfecla de zahăr, a cărei utilizare s-a răspândit începând cu secolul al XIX-lea.

Frunză

Frunzele au lamina lanceolată, spatulată.

Fruct

Frunza-coadă are formă ovală, cu coada lărgită, nu conține semințe și ajunge la o greutate cuprinsă între 350 și 1000 de grame. Frunza este fragedă, în timp ce coada este crocantă, oferind o combinație plăcută de texturi. Culoarea este multicoloră, iar coaja nu este comestibilă. Din punct de vedere senzorial, gustul se caracterizează prin note pronunțate, proaspete și delicate, cu o savoare caracteristică și dulce; nu este parfumată, dar prezintă o aromă delicată și pătrunzătoare. Perioada de maturare se întinde de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei. Frunza este întinsă, dar ușor curbată în jos, prezentând, în ansamblu, o calitate bună. Este vorba de un soi caracterizat prin caracteristici organoleptice bune.

Perioada de înflorire

Înflorirea are loc în anul următor celui al transplantării, de la sfârșitul primăverii până în vară, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 40 de zile; aceasta reprezintă un aspect negativ din punct de vedere productiv și organoleptic, dar poate fi utilă pentru obținerea semințelor.

Inflorescență

Inflorescență tip panicul.

Culoarea frunzei

Foaia are o culoare pestriță.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,4 și 0,7 m.

Durată de viață

Plantă cultivată ca plantă anuală.

Unde se plantează

Foarte versatilă, este cultivată ca plantă de grădină, în câmp deschis, în ghivece mari, în jardiniere de exterior și în ghivece

Floare

Are inflorescențe tip panicul de dimensiuni mari. Înflorește de la sfârșitul primăverii până în vară, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 30 și 40 de zile. Nu este deosebit de atractivă pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soiul prezintă o creștere determinată.

Port

Postură dreaptă.

Ramificare

Ramificația este medie, asigurând un nivel bun de producție.

PH

pH-ul ideal al solului sau al substratului de cultivare variază de la ușor acid la subalcalin, cu valori optime cuprinse între 6,0 și 8,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea de primăvară în câmp deschis, efectuați o săpare la o adâncime de 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele voluminoase și resturile de la culturile anterioare, apoi continuați cu îngroparea îngrășământului organic sau chimic, care va furniza substanțele nutritive necesare în primele etape de dezvoltare a plantei și, cu ajutorul unei sape, spargeți bulgării mai compacți și mai mari. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă, prevenind astfel stagnările hidrice dăunătoare, continuați prin realizarea unui strat de pământ ridicat cu 15/20 cm prin ușoara ridicare a solului, iar la final nivelați cu grijă suprafața.

Pe parcursul cultivării, continuați să lucrați solul prin săpare până la o adâncime de 2-3 cm, având grijă să îndepărtați buruienile din jurul plantei și, în același timp, să spargeți eventuala crustă de suprafață.

Expunere la soare

Așezați planta în plin soare, în lumina soarelui de după-amiază.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 24 °C pentru a asigura plantei o creștere vegetativă corespunzătoare.Temperatura de supraviețuire se situează între -3 și 35 °C

Utilizare

Soi utilizat în mod obișnuit în sectorul

agroalimentar Domeniul amenajării peisagistice exterioare Amenajarea peisajului

Rezistență

Soiul prezintă o rezistență medie-ridicată, adaptându-se la diferite tipuri de sol.

Sol

Planta prezintă o bună capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol; cu toate acestea, condițiile pedologice optime sunt reprezentate de un sol de consistență medie, bine drenat și îmbogățit; pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, se recomandă un amestec de pământ pentru legume care să conțină turbă blondă și brună.

Nivel de dificultate

Cultivarea esteușoară, iar nivelul de efort necesar pentru îngrijirea culturii este, în ansamblu, redus.

Sfaturi de cultivare

Câteva măsuri menite să asigure o creștere vegetativă bună, urmată de un nivel de producție excelent:

Fertilizare echilibrată Preferă climatul răcoros Evitați irigarea excesivă Necesită fertilizare regulată și abundentă

Asociere

Se poate cultiva în asociație cu crescione și ridiche.

Plantare

În timpul transplantării, se recomandă o densitate medie de 12 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar.

Plantați răsaduri tinere, cu rădăcini intacte și bine dezvoltate, așezându-le pe un strat ridicat, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, evitând să îngropați complet bulgărul de pământ și udând imediat după plantare.

Tăiere

Recoltați frunzele printr-o tăietură curată, de obicei la 3-5 cm deasupra colțului, de preferință dimineața, pentru a permite cicatrizarea rănii de pe pețiol fără prezența umidității.

Dacă se optează pentru tăierea doar a frunzelor și nu se procedează la tăierea completă a plantei la bază, este necesar să se efectueze un tratament fitosanitar pe bază de cupru pentru a dezinfecta rana de tăiere.

În cazul soiurilor utilizate și pentru rădăcină, acestea trebuie extrase cu grijă din sol la stadiul corect de maturare, având în vedere că, dacă recoltarea este întârziată, poate apărea o creștere a fibrozității și o scădere a conținutului de zahăr.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin însămânțare.

Schimbarea ghiveciului

Se recomandă replantarea în primăvară într-un ghiveci mai mare, cu un substrat adecvat, în cazul în care planta prezintă o creștere lentă și o dezvoltare redusă a rădăcinilor.

Udare

Acordați o atenție deosebită irigării, deoarece planta are nevoi mari de apă și, prin urmare, solul în care crește trebuie menținut suficient de umed, dar fără acumulări de apă. Se va folosi apă de ploaie sau, în alternativă, apă de la rețeaua de alimentare sau din canal, cu un pH optim neutru, irigând manual sau prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare, prin aspersie sau prin sub-irigare. În faza de transplantare, îngrijiți răsadul pentru a-i asigura o adaptare corectă la noul loc, menținând solul la o umiditate constantă, fără a exagera cu frecvența și cantitatea de apă, pentru a evita eventuala putrezire a rădăcinilor. Ulterior, aveți grijă să lăsați solul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l mereu umed, dar fără a ajunge la saturație; intervențiile trebuie să fie proporționale cu temperaturile și condițiile de mediu existente. Se recomandă să nu se ude partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie sau seara, pentru a preveni răspândirea bolilor plantelor; de asemenea, se va iriga după recoltare.

În cazul însămânțării, umeziți semințele, îngropându-le apoi complet și acoperindu-le cu un strat de pământ pentru legume și material inert; în final, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

În faza de pregătire a solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organo-mineral.

În perioada vegetativă, utilizați un îngrășământ specific pentru legume prin fertirigare, adică diluându-l în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor proporționale cu necesitățile plantei. Nevoile nutriționale ale sfeclei de frunze sunt destul de ridicate, mai ales în perioada de vară; prin urmare, este esențial să se satisfacă în timp util diversele necesități nutriționale ale culturii, mărind frecvența fertilizării în această perioadă. Mai exact, în faza de creștere, se va utiliza un îngrășământ complet, dar cu un conținut predominant de azot, pentru a favoriza dezvoltarea vegetativă a plantei.

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc cazuri de toxicitate prin ingestie la animalele de companie; se va analiza fiecare caz în parte.

Comestibilitate pentru om

Frunzele și, la unele soiuri, rădăcinile sunt comestibile.

Toxicitate pentru om

Părțile comestibile nu sunt toxice pentru om dacă sunt bine conservate și consumate în cantități adecvate; se va ține cont de fiecare caz în parte.

Sfat

Transplantați răsaduri tinere cu cel mult 4-6 frunze adevărate. La momentul transplantării, rădăcinile trebuie să fie de culoare deschisă, albe și fără semne de necroză și trebuie să fi colonizat complet bulgărul de pământ. Transplantarea se efectuează lăsând bulgărul de pământ să iasă din sol cu cel puțin 3-5 mm, pe un pat de flori bombat și ridicat cu cel puțin 15-20 cm. Este esențial să se controleze în mod adecvat Cercospora beticola, cu tratamente pe bază de cupru sau de alt tip, deoarece această boală poate compromite în mare măsură randamentul productiv al soiului.