Monviso

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Apiaceae sau Umbelliferae

Ordin

Apiales

Gen

Foeniculum

Specie

vulgar

Descriere

Plantă erbacee horticolă aparținând familiei Umbeliferelor, la fel ca mărarul, morcovul și țelina. Apreciată în domeniul gastronomic pentru gustul aromat și delicat al părții comestibile, și anume al bulgărului albicios format din teci foliare, recoltat în perioada de toamnă. Se cultivă în câmp deschis sau în straturi, preferând expunerea la soare direct, dar necesitând irigații bine proporționate în funcție de necesitățile sale, în soluri cu pH sub 7,0. Potrivită pentru climele temperate, este ușor de cultivat.

Descrierea soiului

Este o plantă ușor de cultivat, care se pretează foarte bine la recoltare în perioada de toamnă târzie. Cultivarea nu este dificilă, iar planta are un port erect. Fiind un soi de fenicul mediu-timpuriu, ajunge la dimensiuni mari și capătă o culoare alb-crem. Frunzele care formează bulbul, adică partea comestibilă, sunt cărnoase și puțin fibroase. Această varietate este de preferat față de celelalte datorită maturității timpurii și, mai ales, datorită dimensiunilor mai mari. În timpul cultivării, este esențial să se mențină un conținut ridicat de umiditate în solul de cultivare și să se efectueze, atunci când este necesar, fertilizările corespunzătoare. Acest tip de cultură se adaptează bine climatului mediteranean și are o piață restrânsă din cauza suprafețelor reduse alocate acestei culturi.

Curiozități și particularități

Caracteristic bucătăriei mediteraneene, bulbul de fenicul, crud sau gătit, este folosit într-un număr mare de rețete, precum salate, risotto, fenicul gratinat, supe cremoase și supe.

La unele soiuri, inflorescența particulară în formă de umbrelă conferă o anumită valoare ornamentală, ceea ce permite utilizarea sa chiar și în grădini ornamentale, unde oferă un accent decorativ deosebit și neobișnuit.

Origine și răspândire

Specie originară din biomul temperat al bazinului mediteranean, utilizată încă din epoca egipteană și romană în scopuri medicinale și culinare; începând cu secolul al XVI-lea, s-a răspândit în toată Europa ca cultură horticolă.

Frunză

Frunzele au lamina penat-sectată, cu miros de anason la unele soiuri.

Fruct

Folia are o formă globuloasă și nu conține semințe, având o consistență solidă și o greutate cuprinsă între 500 și 600 g. Coaja nu este comestibilă, iar culoarea este omogenă. Maturarea are loc de la mijlocul toamnei până la sfârșitul toamnei. Din punct de vedere senzorial, gustul este caracteristic, aromat și delicat, în timp ce parfumul este slab. Această varietate se distinge prin caracteristicile organoleptice excelente și prin multiplele utilizări culinare, reprezentând una dintre principalele varietăți cultivate din punct de vedere calitativ.

Culoarea frunzei

Nuanță cromatică omogenă.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,45 și 0,75 m, în funcție de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Plantă bienală cu ciclu de cultură anual.

Unde se plantează

Cultivată în mod obișnuit în paturi de flori, în câmp deschis

Tulpină

Tulpina este erbacee și robustă;această varietate nu are spini.

Floare

Nu este deosebit de atractiv pentru insectele polenizatoare.

Creștere

Soiul prezintă o creștere determinată, ajungând la o anumită dimensiune finală.

Port

Plantă cu port erect.

Ramificare

Soi cu ramificație abundentă.

PH

pH-ul, indicator al nivelului de aciditate al solului, are o importanță deosebită pentru o dezvoltare corectă în ansamblu; în special, valorile cuprinse între 5,5 și 6,8 reprezintă intervalul optim pentru planta de fenicul; se recomandă să nu se depășească nivelul de neutralitate de 7,0, pentru a nu compromite creșterea vegetativă, precum și calitatea și cantitatea finală a producției.

Pregătirea solului

Înainte de transplantarea în câmp deschis sau în straturi, la sfârșitul verii, efectuați o săpare adâncă de aproximativ 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni, pietrele voluminoase și resturile de la culturile anterioare, apoi îngropați îngrășământ organic sau chimic și, prin săpare, asigurați-vă că spargeți bulgării mai compacti și mai mari pentru a îmbunătăți distribuția îngrășământului. Pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnările dăunătoare ale apei, continuați prin realizarea unui strat ridicat prin modelarea solului, iar la final nivelați cu atenție suprafața.

Pe parcursul ciclului de cultivare, răscoliți primii centimetri de sol cu sapa pentru a îndepărta eventualele buruieni din interiorul rândului de plantare, deoarece feniculul este deosebit de sensibil la concurența cu buruienile aflate în apropierea sa; se recomandă, de asemenea, să se efectueze o mușuroire a solului, adăugând o cantitate de pământ în jurul plantei, pentru a permite atât rădăcinii să se protejeze, în special de eventualele scăderi de temperatură care i-ar altera calitatea finală, făcând-o mai dură, cât și pentru a favoriza procesul de albire.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Potrivită pentru expuneri ferite de vânt , în penumbră sau în plin soare.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 25 °C pentru o creștere vegetativă corespunzătoare.

Utilizare

Soi cultivat în mod obișnuit în sectorul
agroalimentar

Rezistență

Soiul prezintă o rezistență medie-ridicată, nefiind tolerant la temperaturi prea ridicate și preferând expunerea la soare direct, în soluri cu un pH care nu depășește 7,0.

Sol

Pentru planta de fenicul, solul ideal de cultivare este unul de consistență medie, adânc și bine drenat, precum și bogat în substanță organică.

Nivel de dificultate

Este o plantă ușor de cultivat, care necesită, în ansamblu, un nivelmediu de îngrijire, asigurându-i irigații și fertilizări adecvate.

Sfaturi de cultivare

Câteva sfaturi utile și aspecte legate de cultivare specifice acestui soi, pentru a obține cele mai bune rezultate în ceea ce privește producția:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Mențineți substratul mereu umed

Asociere

Se recomandă cultivarea în asocieri cu usturoi, salată verde și praz.

Plantare

Se recomandă o densitate medie de 8 plante pe metru pătrat, pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare a fiecărui exemplar în parte, urmată de o producție finală adecvată. Se recomandă așezarea fiecărui răsad pe un strat ridicat, cu vârful vegetativ deasupra suprafeței solului, asigurându-vă că bulgării de pământ sunt umezi și udând imediat după transplantare, de preferință în timpul dimineții.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

Recoltarea se efectuează de la mijlocul până la sfârșitul toamnei, smulgând planta și tăind-o atât la nivelul rădăcinii, cât și la 15 cm deasupra tecii, îndepărtând astfel partea vegetativă și păstrând partea comestibilă.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin însămânțare în ghivece.

Udare

Nevoile de apă ale plantei de fenicul sunt relativ mari, mai ales în primele etape de creștere; se recomandă utilizarea apei de ploaie sau, în alternativă, a apei din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim subacid, fie manual, fie prin intermediul unui sistem de irigare. Pentru o germinare corectă, se recomandă umezirea semințelor înainte de a le îngropa complet în sol, menținând apoi solul umed până la apariția lăstarului; de asemenea, acoperiți suprafața cu un strat de substrat sau material inert. Pentru transplantare, în scopul obținerii unei înrădăcinări rapide și omogene a răsadurilor, cu o dezvoltare vegetativă adecvată, mențineți solul la o umiditate constantă, dar fără a-l satura, apoi lăsați-l să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l mereu umed, dar prevenind stagnarea apei care poate duce la putrezirea rădăcinilor. De asemenea, se recomandă să nu udați partea aeriană a plantei după-amiaza/seara, pentru a evita răspândirea bolilor plantelor.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza premergătoare transplantării, se efectuează o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organo-mineral cu eliberare lentă. Pe parcursul ciclului de cultură, se aplică în sol doze echilibrate de îngrășământ hidrosolubil specific pentru plante legumicole, care trebuie diluat în apa de irigare. Fertilizarea cu azot este importantă, deoarece va permite bulbului, adică partea comestibilă finală, să crească mai mult; de asemenea, necesarul de potasiu este relativ ridicat, deoarece planta tinde să dezvolte multe frunze și rădăcini.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Siguranță pentru animale

Luați în considerare cazul specific și consultați-vă medicul veterinar de încredere în cazul înghițirii.

Comestibilitate pentru om

Bulgărele este comestibil.

Toxicitate pentru om

Partea comestibilă, dacă este consumată în cantități moderate, nu este toxică pentru om; se va lua în considerare fiecare caz în parte.

Sfat

Se recomandă monitorizarea stării de sănătate a plantei, evitând eventualele situații de stres, dar și prezența bolilor sau a insectelor. În ceea ce privește bolile, trebuie să se acorde atenție fitoptoarei, cercosporiozei și sclerotiniei; în ceea ce privește insectele, trebuie să se verifice eventuala prezență a afidelor și a nematodilor în cultură.