Atal Bianco
Praz
Usturoi de pădure, Allium ampeloprasum porrum , Poro, Porro, Leek
Clasificare Științifică
Clasă
Monocotiledonate
Diviziune
Angiosperme
Familia
Amaryllidaceae
Ordin
Asparagales
Gen
Allium
Specie
porrum
Informații principale
Descriere
Plantă erbacee cultivată pentru frunzele sale cu un aromă intensă caracteristică și un gust asemănător cu cel al cepei, dar mai delicat, apreciate în domeniul culinar pentru că conferă o notă unică preparatelor tipice ale bucătăriei italiene, în special în perioada de toamnă-iarnă.
Cultivarea sa este relativ ușoară, necesitând expunere la soare direct sau soare de după-amiază, în soluri fără stagnare a apei, precum și fertilizări echilibrate.
Descrierea varietății
Soi de praz cu ciclu de creștere foarte timpuriu. Lungimea părții albe comestibile a „tulpinii” este remarcabilă, ajungând cu ușurință la 30-40 cm, cu condiția însă să se efectueze mușuroiuri succesive. Diametrul tulpinii se numără printre cele mai mari în comparație cu soiurile disponibile pe piață. În zonele temperate, semănarea se efectuează la sfârșitul iernii – primăvara, pentru recolte de vară și toamnă. Soiul are o rezistență scăzută la frig. Frunzele sunt de culoare verde pal, nu foarte strălucitoare. Maturarea este omogenă. Gustul este plăcut, delicat și rafinat.
Origine și istorie
Curiozități și particularități
La fel ca alte specii din genul Allium, prazul conține aminoacidul inodor aliină care, atunci când frunzele sunt tăiate, se transformă, sub acțiunea enzimei aliinază, în alicină, o moleculă cu proprietăți antibacteriene și antimicotice, cu un miros intens caracteristic.
De asemenea, frunzele de praz conțin antioxidanți precum vitamina C, vitamina A, carotenoizi și polifenoli.
Origine și răspândire
Prazul este o cultură foarte veche, a cărei specie strămoșă, Allium ampeloprasum, este , originară din estul Mediteranei și din Orientul Mijlociu, răspândită ulterior de către vechii romani în mare parte a Europei și în Insulele Britanice; astăzi, numeroasele sale soiuri sunt cultivate în toată Italia, mai ales în centrul și nordul țării.
Caracteristici generale
Dimensiune floare
Flora are, luată individual, dimensiuni medii.
Frunză
Frunzele, cu un gust intens, au lamina îndoită în formă de duș, îmbrățișătoare sau amplessicaulă.
Fructe
Frunza are o formă alungită și nu conține semințe, dimensiunile sale variind între 3 și 5 cm în lățime și diametru, în timp ce lungimea se situează între 20 și 30 cm; greutatea oscilează între 150 și 350 g, iar consistența este medie. Culoarea este bicoloră. Aroma este puternică și pătrunzătoare, fiind intens parfumată, în timp ce gustul este caracteristic, aromat și intens, cu o notă pronunțată și puternică. Coaja nu este comestibilă. Perioada de maturare se întinde de la vară până în toamnă. Soiul se caracterizează prin proprietăți organoleptice bune, cu o dulceață pronunțată și o plantă destul de viguroasă, cu frunze mereu bine întinse, prezentând, în ansamblu, o calitate bună.
Perioada de înflorire
Înflorirea are loc în anul următor celui de plantare, de la mijlocul primăverii până la începutul verii.
Inflorescență
Inflorescență umbeliformă.
Culoarea frunzei
Nuanțe multicolore, bicolore.
Înălțimea plantei
Înălțimea plantei variază între 0,4 și 0,6 m.
Durată de viață
Cultivată ca plantă cu ciclu anual.
Locuri recomandate pentru plantare
Având în vedere portul plantei, precum și densitatea de plantare, aceasta poate fi cultivată înpaturi de flori sau în câmp deschis
Tulpină
Tulpina este erbacee.
Floare
Floarea are o formă simplă, dimensiuni medii și petale de o singură culoare. Se prezintă sub formă de inflorescențe umbelate de dimensiuni medii. Înflorește de la mijlocul primăverii până la sfârșitul verii, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 20 și 30 de zile. Atrage albinele și bondarii.
Creștere
Soiul prezintă o creștere determinată, ajungând la o dimensiune finală specifică.
Port
Postura este, de obicei, dreaptă.
Condiții necesare
pH
pH-ul ideal al solului variază de la ușor acid la neutru, cu valori cuprinse între 6,5 și 7,5.
Pregătirea substratului
Înainte de transplantarea de primăvară, este extrem de importantă pregătirea corespunzătoare a solului prin următoarele etape operaționale: să se efectueze o săpare la o adâncime de aproximativ 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni și resturile de la culturile anterioare, apoi să se continue cu o fertilizare de fond și, cu ajutorul unei sape, să se mărunțească bulgării de pământ. Pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnările dăunătoare de apă, se va realiza un strat ridicat prin ridicarea marginilor solului; în final, se va nivela cu atenție suprafața cu ajutorul unei greble, pregătind gropile pentru transplantare.
Pe parcursul ciclului de cultivare, afânați primii 2/3 cm de sol prin plivire sau săpare pentru a îndepărta buruienile prezente și a sparge eventuala crustă de suprafață. În majoritatea cazurilor, este recomandabil să se efectueze una sau mai multe operațiuni de mușuroire în lunile premergătoare recoltării, pentru a favoriza procesul de albire a tulpinii.
Citește mai mult pe blogul Joyfloexpunere la soare
Potrivită pentru expuneri ferite de vânt , în lumina soarelui de după-amiază, în plin soare.
Temperatură ideală
Temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 25 °C.
Utilizare
Soi cultivat și apreciat în sectorul
agroalimentar
Rezistență la frig
Rezistența la condiții dificile este medie-ridicată; nu necesită îngrijiri speciale, cu condiția să i se asigure fertilizări regulate și echilibrate, precum și să se acorde atenție îndepărtării constante a buruienilor din jur.
Sol
Condițiile pedologice ideale pentru praz sunt reprezentate de un sol de consistență medie sau nisipos, structurat, bine drenat și bogat în substanță organică.
Întreținere
Soi a cărui cultivare este relativ ușoară, necesitând un nivel mediu de efort de gestionare.
Sfaturi pentru cultivare
În continuare, câteva măsuri și aspecte legate de cultivare menite să asigure cele mai bune rezultate în ceea ce privește producția:
Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Necesită puțin îngrășământ, dar aplicat regulat
Asociere
Se recomandă cultivarea în asociație cu busuioc, năsturel, salată și ridiche.
Îngrijire și dăunători
Plantare
Pentru a obține o producție finală abundentă, se recomandă, ținând cont de dimensiunile plantei, o densitate medie de plantare de 18 plante pe metru pătrat.
Transplantarea se efectuează numai atunci când răsadul prezintă 4-6 frunze adevărate, asigurându-vă că sistemul radicular este intact și nu prezintă necroză; în plus, transplantarea trebuie efectuată în fundul unei gropi adânci de cel puțin 10/15 cm, pentru a permite ulterior efectuarea uneia sau mai multor operațiuni de mușuroire, favorizând astfel alungirea părții comestibile a tulpinii (albire).
Citește mai mult pe blogul Joyflotăiere
În momentul recoltării, se efectuează o tăietură curată la baza plantei pentru a îndepărta sistemul radicular; în plus, în ceea ce privește frunzele, se recomandă îndepărtarea frunzelor exterioare și tăierea cu precizie a vârfului frunzelor proaspete care au fost lăsate.
Reproducție
Înmulțirea se realizează prin însămânțare în ghivece sau în câmp; prazul este o specie bienală dacă se dorește să i se permită să înflorească pentru a se recolta apoi semințele.
Irigare
Se utilizează apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim neutru, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare prin aspersie, folosind un furtun perforat sau prin brazde, adică distribuind apa în canale realizate între rânduri. În faza de transplantare, îngrijiți planta care, în noul loc, poate fi mai expusă la stres hidric, evitând perioadele de secetă și menținând o umiditate constantă, fără a exagera cu cantitățile furnizate. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între o irigare și următoarea; de asemenea, nu udați partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie/seara, pentru a preveni răspândirea bolilor plantelor. În general, cantitatea de apă trebuie să fie proporțională cu disponibilitatea din sol și cu nevoile plantei, în special atunci când insolația și temperaturile sunt ridicate.
Pentru eventuala însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.
Citește mai mult pe blogul JoyfloFertilizare
În timpul pregătirii solului înainte de transplantare, efectuați o fertilizare de fond prin îngroparea îngrășământului organic sau chimic. Ulterior, adăugați în sol sau în substrat îngrășământ hidrosolubil specific pentru legume, în special cu un conținut mai ridicat de azot în faza de creștere maximă, care trebuie diluat în apa de irigare conform dozelor și frecvențelor recomandate, așa cum este indicat pe eticheta informativă a produsului achiziționat. Aveți grijă să satisfaceți nevoile plantei în funcție de stadiul său de dezvoltare, mărind frecvența aplicării în perioada de creștere vegetativă intensă.
Citește mai mult pe blogul JoyfloComestibilitate și toxicitate
Comestibilitate pentru consum
Frunzele sunt comestibile.
Sfatul expertului
Sfatul 1
Este esențial să se gestioneze corect buruienile, eliminându-le în timp util prin operațiuni mecanice sau prin utilizarea unor erbicide specifice autorizate. De la sfârșitul lunii septembrie până la jumătatea lunii noiembrie și de la jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii mai există condițiile ideale pentru dezvoltarea muștei din familia Liliaceelor (Napomyza gymnostoma), care este deosebit de dăunătoare. În perioada de vară, în schimb, tripidele proliferează în special pe lăstarii tineri, provocând daune grave frunzelor. În toate perioadele, peronospora liliaceelor reprezintă un pericol. Cei trei paraziți principali trebuie combătuți în mod adecvat odată ce se depășesc pragurile minime de prezență, (peronospora înainte de apariția simptomelor). Pentru o recoltă bună, este foarte importantă fertilizarea cu îngrășăminte cu conținut ridicat de fosfor după transplantare, cu azot în perioada de creștere și cu predominanță de potasiu în perioada premergătoare recoltării.
Fișă îngrijită de Giancarlo Babbo.




