Emerald F1

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Asteraceae sau Compositae

Ordin

Asterales

Gen

Cynara

Specie

scolymus

Descriere

Plantă erbacee perenă utilizată atât în sectorul agroalimentar, pentru receptaculul florii și bractee, cât și în fitoterapie, precum și, în cazul anumitor soiuri, în scop ornamental. Cu portul erect, tulpinile sale semi-lemnoase ating până la 1 metru înălțime, fiind încununate de tipica inflorescență sub formă de capul de floare, foarte apreciată de insectele utile precum albinele, bondarii și fluturii. De rezistență medie, preferă expunerea în plin soare, la adăpost de vânt, și soluri de consistență medie, bine drenate.

Descrierea soiului

Emerald este un hibrid F1 cu ciclu de producție timpuriu, destinat atât consumului în stare proaspătă, cât și prelucrării industriale (datorită absenței antocianilor). Este un soi fără spini, cu o floare de formă rotund-globuloasă, cu bractee de culoare verde și cu un gust plăcut. Plantă foarte rezistentă, care se adaptează la diverse condiții climatice. Cultivarea poate fi anuală sau chiar perenă. Productivitate excelentă atât a capetelor de floare principale, cât și a celor secundare.

Curiozități și particularități

Floarea de anghinare este foarte apreciată în bucătăria italiană, jucând un rol principal în prepararea numeroaselor feluri de mâncare, precum celebrele anghinare „alla romana”, dar și în omlete, supe cremoase sau consumată așa cum este, gătită sau, în cazul anumitor soiuri, crudă, în salate mixte.

Frunzele plantei sunt adesea utilizate în medicina pe bază de plante pentru prepararea tincturilor-mamă și a decocturilor cu acțiune depurativă.

Origine și răspândire

Specia sălbatică din care provin soiurile cultivate în prezent este ciulinii sălbatici, originari din bazinul mediteranean, folosiți deja de etrusci – cărora li se atribuie domesticirea lor – și în Grecia antică în scopuri alimentare și terapeutice.

Mărimea florii

Fiecare floare are dimensiuni medii în comparație cu cele ale altor soiuri din aceeași specie botanică.

Frunză

Frunzele au lamina bipenată.

Fruct

Floarea are o formă rotundă și nu conține semințe, având o consistență solidă și o greutate cuprinsă între 120 și 300 g. Culoarea este bicoloră, iar coaja nu este comestibilă. Din punct de vedere senzorial, gustul combină note amărui, erbacee și dulci, cu o aromă puternică și un parfum pronunțat, care conferă produsului un gust la fel de intens. Soiul se caracterizează prin proprietăți organoleptice bune și o calitate generală bună.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii, pe o perioadă cuprinsă între 40 și 60 de zile, de la sfârșitul iernii până la începutul verii, pe o perioadă cuprinsă între 30 și 40 de zile.

Inflorescență

Inflorescență capulină, specifică multor specii aparținând familiei botanice a compozitelor.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,7 și 1 m; având în vedere dimensiunile pe care le atinge, are nevoie de spațiu pentru a se putea dezvolta corespunzător.

Durată de viață

Plantă perenă care, cu respectarea unor practici agricole adecvate, asigură o continuitate bună a producției în timp.

Unde se plantează

Având în vedere dimensiunea atinsă, poate fi cultivată în câmp liber și în paturi de flori.

Tulpină

Tulpina esteierboasă, semi-lemnoasă, iaraceastă varietate nu are spini.

Floare

Floarea are formă de margaretă, de dimensiuni medii, cu corola tubulară și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe de tip capul de floare, de dimensiuni medii. Înflorește de la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii și de la sfârșitul iernii până la începutul verii, cu o perioadă de înflorire cuprinsă între 40 și 60 de zile și, respectiv, între 30 și 40 de zile. Este atractivă pentru albine, fluturi și bondari.

Creștere

Soiul prezintă o creștere determinată, ajungând la o dimensiune finală specifică.

Port

Postura este, de obicei,dreaptă.

Ramificare

Ramificația este abundentă, cu un nivel final de producție bun.

PH

Solul ideal pentru cultivarea anghinarei are un pH cuprins într-un interval larg, între 6,4 și 8,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantare, efectuați o săpare adâncă de aproximativ 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni și resturile de la culturile anterioare; apoi aplicați o fertilizare de fond și, cu ajutorul unei sape, asigurați-vă că bucățile de pământ mai compacte sunt sfărâmate, garantând o îngropare omogenă a îngrășământului. Pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnarea dăunătoare a apei, realizați o stratuță ridicată cu 15–20 cm prin ușoara modelare a solului, apoi nivelați cu atenție suprafața folosind o greblă, pregătind gropile pentru plantare.

Pe parcursul ciclului de cultivare, afânați primii 2–3 cm de sol, eliminând cu o sapă buruienile din jurul culturii.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Pentru a obține o dezvoltare vegetativă adecvată, urmată de un nivel de producție corespunzător, planta trebuie cultivată în zone ferite de vânt , cu expunere spre est/sud-est, în plin soare.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 25 °C; se dezvoltă cel mai bine în climatele temperate, cu veri răcoroase și ierni blânde.

Utilizare

Această varietate oferă numeroase posibilități de utilizare în diverse contexte, precum:

Sectorul agroalimentar Domeniul aranjamentelor florale: flori uscate și flori proaspete Domeniul medicinal / fitoterapeutic

Rezistență

Soiul prezintă o rezistență medie-ridicată; prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare și asigurarea unei expuneri adecvate la lumina soarelui, se vor obține rezultate bune din punct de vedere al calității și cantității producției.

Sol

Preferă soluri de consistență medie, proaspete, adânci și bine drenate, precum și bogate în substanță organică. Este foarte important ca solul să nu prezinte un exces de salinitate, pentru a nu compromite creșterea răsadului în perioada imediat următoare transplantării.

Nivel de dificultate

Cultivarea anghinarei este relativ ușoară, necesitând un nivel redus de efort din partea cultivatorului.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva recomandări specifice pentru acest soi, utile pentru obținerea celor mai bune randamente:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Expunere la lumina directă Menținerea substratului uscat la temperaturi scăzute

Asociere

În funcție de soiul cultivat, se recomandă cultivarea în asociație cu busuioc, sfeclă de frunze, crescione, ceapă, salată și ridiche.

Plantare

Această varietate, caracterizată prin dimensiuni considerabile, are nevoie de mult spațiu pentru a se dezvolta; prin urmare, în faza de transplantare se recomandă o densitate medie de 1 plantă pe metru pătrat; la plantare, vă sugerăm, de asemenea, să așezați planta pe un strat ridicat, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, având grijă să nu deteriorați rădăcinile și udând imediat după aceea, evitând însă stagnarea apei și asfixierea rădăcinilor. În funcție de perioada de transplantare, se poate obține o producție mai mare sau mai mică în anul următor; mai precis, dacă transplantarea se efectuează în septembrie, producția finală va fi de o calitate și cantitate excelente, în timp ce, dacă transplantarea este amânată până la sfârșitul lunii octombrie, cantitatea produsului final va fi mai mică.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

De la mijlocul toamnei până la sfârșitul iernii, îndepărtați lăstarii de la baza tulpinii; mai exact, identificați și păstrați lăstarul cel mai bine dezvoltat, în timp ce toate celelalte sunt îndepărtate cu ajutorul unui cuțit ascuțit, pe care îl treceți de-a lungul tulpinii fără a afecta lăstarul ales, care va da naștere plantei productive.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin semințe, rizomi sau muguri; multiplicarea prin micropropagare prezintă un interes deosebit.

Schimbarea ghiveciului

Nu este necesară replantarea.

Udare

Se utilizează apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim subalcalin, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare cu picurare, prin aspersie, prin subirigare sau prin brazde, adică prin distribuirea apei în canale realizate între rânduri. În faza de transplantare, îngrijiți planta care, în noul loc, poate fi mai expusă la stres hidric, menținând o umiditate constantă a solului fără a exagera cu cantitățile furnizate și evitând atât stagnarea apei, cât și perioadele de secetă. Ulterior, lăsați solul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, evitând însă uscarea excesivă; de asemenea, nu udați partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie/seara, pentru a preveni răspândirea fitopatologiilor; irigați după recoltare. În ceea ce privește anghinarea, având în vedere și dimensiunile considerabile ale plantei, este important să se efectueze irigarea cu o anumită regularitate, în special în perioadele mai calde, prevenind eventualele stagnări de apă. În cazul instalării unui sistem de irigare prin picurare, acesta trebuie amplasat la cel puțin 10–15 cm de tulpina principală, pentru a evita apariția bolilor la nivelul colțului și al sistemului radicular.

Pentru eventuala însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza de pregătire a solului înainte de transplantare, se recomandă o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral. În timpul fazei vegetative, se va adăuga în sol, cu o anumită regularitate, astfel încât planta să nu sufere de eventuale carențe, îngrășământ solubil în apă specific pentru grădina de legume, care trebuie diluat în apa de irigare conform frecvențelor și dozelor adecvate.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc cazuri de toxicitate prin ingestie la animalele de companie; se va analiza fiecare caz în parte.

Comestibilitate pentru om

Floare comestibilă.

Toxicitate pentru om

Floarea de anghinare nu este toxică dacă este păstrată și preparată corespunzător și dacă este consumată în cantități adecvate; cu toate acestea, trebuie să se țină seama de fiecare caz în parte.

Sfat

Transplantați răsadul, bulbul sau ovulul într-un strat de pământ bombat și ridicat. În momentul transplantării, rădăcinile trebuie să fi înfășurat bulgărul de pământ, să aibă un aspect deschis la culoare, alb și să nu prezinte semne de necroză. Bulbul trebuie să aibă cel puțin o rădăcină vitală. Starea de sănătate a plantei trebuie monitorizată constant, astfel încât să se poată interveni la momentul potrivit cu tehnica și produsele cele mai adecvate. În special, planta este susceptibilă la atacuri frecvente din partea șoarecelui de câmp al lui Savi (Microtus savi). În acest din urmă caz, trebuie să se intervină cu maximă promptitudine folosind momeală otrăvită sub formă de boabe. Aceasta trebuie introdusă în găurile din sol făcute de șoarecii de câmp, iar apoi gaura trebuie acoperită cu pământ. În orice caz, nu trebuie neglijate atacurile de afide, oidiu și peronospora.