Violetto F1

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familie

Asteraceae sau Compositae

Ordin

Asterales

Gen

Cynara

Specie

scolymus

Descriere

Plantă erbacee perenă utilizată atât în sectorul agroalimentar, pentru receptaculul florii și bractee, cât și în fitoterapie, precum și, în cazul anumitor soiuri, în scop ornamental. Cu portul erect, tulpinile sale semi-lemnoase ating până la 1 metru înălțime, fiind încununate de tipica inflorescență sub formă de capul de floare, foarte apreciată de insectele utile precum albinele, bondarii și fluturii. De rezistență medie, preferă expunerea în plin soare, la adăpost de vânt, și soluri de consistență medie, bine drenate.

Descrierea soiului

Plantă cu multiple utilizări, care nu se limitează doar la domeniul alimentar. Cultivarea nu este deosebit de complexă, deși pentru o creștere corespunzătoare este necesar ca planta să fie expusă în zone cu soare din plin sau soare de după-amiază. Plantă perenă care permite o anumită continuitate a producției în timp. Dacă diferitele îngrijiri agronomice sunt efectuate în mod corect și la momentul potrivit, se poate obține o producție finală bună. Se caracterizează prin dimensiuni considerabile, deoarece are nevoie de mult spațiu pentru a se dezvolta. Produsul final este floarea, care se caracterizează printr-un gust deosebit de amar, dar foarte bun; înflorirea are loc în perioade diferite, în funcție de zona de cultivare.

Curiozități și particularități

Floarea de anghinare este foarte apreciată în bucătăria italiană, jucând un rol principal în prepararea numeroaselor feluri de mâncare, precum celebrele anghinare „alla romana”, dar și în omlete, supe cremoase sau consumată așa cum este, gătită sau, în cazul anumitor soiuri, crudă, în salate mixte.

Frunzele plantei sunt adesea utilizate în medicina pe bază de plante pentru prepararea tincturilor-mamă și a decocturilor cu acțiune depurativă.

Origine și răspândire

Specia sălbatică din care provin soiurile cultivate în prezent este ciulinii sălbatici, originari din bazinul mediteranean, folosiți deja de etrusci – cărora li se atribuie domesticirea lor – și în Grecia antică în scopuri alimentare și terapeutice.

Mărimea florii

Fiecare floare are dimensiuni medii în comparație cu cele ale altor soiuri din aceeași specie botanică.

Frunză

Frunzele au lamina bipenată.

Fruct

Floarea are o formă cilindrică și nu conține semințe, având o lungime cuprinsă între 7 și 12 cm și o lățime între 7 și 10 cm; greutatea variază între 160 și 260 g, iar consistența este solidă. Culoarea este bicoloră, iar coaja nu este comestibilă. Din punct de vedere senzorial, gustul combină note amărui, erbacee și dulci, fiind parfumat, cu o aromă puternică și un gust la fel de intens. În ansamblu, prezintă o calitate bună, caracterizându-se prin proprietăți organoleptice bune.

Perioada de înflorire

Înflorirea se întinde de la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii, pe o perioadă cuprinsă între 40 și 60 de zile, de la sfârșitul iernii până la începutul verii, pe o perioadă cuprinsă între 70 și 100 de zile.

Inflorescență

Inflorescență capulină, specifică multor specii aparținând familiei botanice a compozitelor.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,7 și 1 m; având în vedere dimensiunile pe care le atinge, are nevoie de spațiu pentru a se putea dezvolta corespunzător.

Durată de viață

Plantă perenă care, cu respectarea unor practici agricole adecvate, asigură o continuitate bună a producției în timp.

Unde se plantează

Având în vedere dimensiunea atinsă, poate fi cultivată în câmp liber și în paturi de flori.

Tulpină

Tulpina esteierboasă, semi-lemnoasă, iaraceastă varietate nu are spini.

Floare

Floarea are forma unei margarete, de dimensiuni medii, cu corola tubulară și petale de o singură culoare. Se prezintă în inflorescențe de tip capul de floare, de dimensiuni medii. Înflorește de la sfârșitul primăverii până la mijlocul verii și de la sfârșitul iernii până la începutul verii, cu o perioadă de înflorire cuprinsă între 40 și 60 de zile și între 70 și 100 de zile. Este atractivă pentru albine, fluturi și bondari.

Creștere

Soiul prezintă o creștere determinată, ajungând la o dimensiune finală specifică.

Port

Postura este, de obicei,dreaptă.

Ramificare

Ramificația este abundentă, cu un nivel final de producție bun.

PH

Solul ideal pentru cultivarea anghinarei are un pH cuprins într-un interval larg, între 6,4 și 8,0.

Pregătirea solului

Înainte de transplantare, efectuați o săpare adâncă de aproximativ 20/30 cm, îndepărtând eventualele buruieni și resturile de la culturile anterioare; apoi aplicați o fertilizare de fond și, cu ajutorul unei sape, asigurați-vă că bucățile de pământ mai compacte sunt sfărâmate, garantând o îngropare omogenă a îngrășământului. Pentru a asigura un drenaj corespunzător al excesului de apă, evitând astfel stagnarea dăunătoare a apei, realizați o stratuță ridicată cu 15–20 cm prin ușoara modelare a solului, apoi nivelați cu atenție suprafața folosind o greblă, pregătind gropile pentru plantare.

Pe parcursul ciclului de cultivare, afânați primii 2–3 cm de sol, eliminând cu o sapă buruienile din jurul culturii.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Expunere la soare

Pentru a obține o dezvoltare vegetativă adecvată, urmată de un nivel de producție corespunzător, planta trebuie cultivată în zone ferite de vânt , cu expunere spre est/sud-est, în plin soare sau cu soare după-amiaza.

Climă și temperatură ideală

Temperatura ideală este cuprinsă între 15 și 25 °C; se dezvoltă cel mai bine în climatele temperate, cu veri răcoroase și ierni blânde.

Utilizare

Această varietate oferă numeroase posibilități de utilizare în diverse contexte, precum:

Sectorul agroalimentar Domeniul aranjamentelor florale: flori uscate și flori proaspete Domeniul medicinal / fitoterapeutic

Rezistență

Soiul prezintă o rezistență medie-ridicată; prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare și asigurarea unei expuneri adecvate la lumina soarelui, se vor obține rezultate bune din punct de vedere al calității și cantității producției.

Sol

Preferă soluri de consistență medie, proaspete, adânci și bine drenate, precum și bogate în substanță organică. Este foarte important ca solul să nu prezinte un nivel excesiv de salinitate, pentru a nu compromite creșterea răsadului în perioada imediat următoare transplantării.

Nivel de dificultate

Cultivarea anghinarei este relativ ușoară, necesitând un nivel redus de efort din partea cultivatorului.

Sfaturi de cultivare

În continuare, câteva recomandări specifice pentru acest soi, utile pentru a obține cele mai bune randamente:

Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Expunerea la lumina directă Tăieri corecte

Asociere

În funcție de soiul cultivat, se recomandă cultivarea în asocieră cu busuioc, sfeclă de frunze, crescione, ceapă, salată și ridiche.

Plantare

Această varietate, caracterizată prin dimensiuni considerabile, are nevoie de mult spațiu pentru a se dezvolta; prin urmare, în faza de transplantare se recomandă o densitate medie de 1 plantă pe metru pătrat; la plantare, vă sugerăm, de asemenea, să așezați planta într-un strat ridicat, cu gâtul rădăcinii deasupra suprafeței solului, având grijă să nu deteriorați rădăcinile și udând imediat după aceea, evitând însă stagnarea apei și asfixierea rădăcinilor. În funcție de perioada de transplantare, se poate obține o producție mai mare sau mai mică în anul următor; mai precis, dacă transplantarea se efectuează în septembrie, producția finală va fi de o calitate și cantitate excelente, în timp ce, dacă transplantarea este amânată până la sfârșitul lunii octombrie, cantitatea de produs final va fi mai mică.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Tăiere

De la mijlocul toamnei până la sfârșitul iernii, îndepărtați lăstarii de la baza tulpinii; mai exact, identificați și păstrați lăstarul cel mai bine dezvoltat, în timp ce toate celelalte sunt îndepărtate cu ajutorul unui cuțit ascuțit, pe care îl glisați de-a lungul tulpinii fără a afecta lăstarul ales, care va da naștere plantei productive.

Înmulțire

Înmulțirea se realizează prin semințe, rizomi sau muguri; multiplicarea prin micropropagare prezintă un interes deosebit.

Schimbarea ghiveciului

Nu este necesară replantarea.

Udare

Se utilizează apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH optim subalcalin, prin irigare manuală sau cu ajutorul unui sistem de irigare cu picurare, prin aspersie, prin subirigare sau prin brazde, adică prin distribuirea apei în canale realizate între rânduri. În faza de transplantare, îngrijiți planta care, în noul loc, poate fi mai expusă la stres hidric, menținând o umiditate constantă a solului fără a exagera cu cantitățile furnizate și evitând atât stagnarea apei, cât și uscarea bruscă. Ulterior, lăsați solul să se usuce ușor între o irigare și următoarea, evitând însă uscarea excesivă; de asemenea, nu udați partea aeriană a plantei în după-amiaza târzie/seara, pentru a preveni răspândirea fitopatologiilor; irigați după recoltare. În ceea ce privește anghinarea, având în vedere și dimensiunile considerabile ale plantei, este important să se efectueze irigarea cu o anumită regularitate, în special în perioadele mai calde, prevenind eventualele stagnări de apă. În cazul instalării unui sistem de irigare prin picurare, acesta trebuie amplasat la cel puțin 10–15 cm de tulpina principală, pentru a evita apariția bolilor la nivelul colțului și al sistemului radicular.

Pentru eventuala însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Fertilizare

În faza de pregătire a solului înainte de transplantare, se recomandă o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral. În timpul fazei vegetative, se va adăuga în sol, cu o anumită regularitate, astfel încât planta să nu sufere de eventuale carențe, îngrășământ hidrosolubil specific pentru grădina de legume, care trebuie diluat în apa de irigare conform frecvențelor și dozelor adecvate.

Citește mai mult pe blogul Joyflo

Siguranță pentru animale

Nu se cunosc cazuri de toxicitate prin ingestie la animalele de companie; se va analiza fiecare caz în parte.

Comestibilitate pentru om

Floare comestibilă.

Toxicitate pentru om

Floarea de anghinare nu este toxică dacă este păstrată și preparată corespunzător și dacă este consumată în cantități adecvate; cu toate acestea, trebuie să se țină seama de fiecare caz în parte.

Sfat

Atunci când planta se află în câmp deschis, se recomandă să se efectueze o operațiune de mușuroire pentru a proteja planta de vânturile puternice care ar putea-o deteriora, în special în perioada de iarnă și în regiunile nordice, în mod semnificativ. Verificați în mod continuu starea de sănătate a plantei, astfel încât, dacă este cazul, să puteți interveni la momentul potrivit. În special, planta este susceptibilă la atacuri frecvente din partea șoarecelui de câmp al lui Savi (Microtus savi).