Stevia Comune

Clasă

Dicotiledonate

Diviziune

Angiosperme

Familia

Asteraceae sau Compositae

Ordin

Asterales

Gen

Stevia

Specie

rebaudiană

Descriere

Plantă erbacee perenă apreciată în sectorul agroalimentar pentru frunzele sale fragede, care conțin glicozide steviolice ce le conferă o notă dulce unică. Aparținând familiei Compositae, la fel ca mușețelul și floarea-soarelui, prezintă un port compact și o ramificație abundentă; în plus, poate fi cultivată atât în paturi de flori, cât și în ghivece, necesitând expunere la soare direct și irigații echilibrate, fără stagnare a apei.

Descrierea varietății

Stevia este o plantă cultivată în principal pentru puterea sa caracteristică de îndulcire (de 300 de ori mai mare decât cea a zahărului) și pentru gustul său deosebit. De asemenea, are diverse proprietăți medicinale și aromatice. Pe parcursul cultivării, este esențial să se asigure întotdeauna expunerea plantei la soare din plin, indiferent dacă se dorește cultivarea în câmp deschis sau în ghiveci. Perioada principală de utilizare este vara, când are loc recoltarea; aceasta se desfășoară cu câteva săptămâni înainte de înflorirea deplină a plantei, în perioada de toamnă, când se pot observa numeroase inflorescențe. Stevia se adaptează ușor la diverse tipuri de sol, dar este esențial să se asigure un drenaj bun, deoarece este sensibilă la stagnarea apei. Dacă este îngrijită corect, planta asigură o producție bună din punct de vedere cantitativ.

Curiozități și particularități

Dintre numeroasele specii aparținând genului botanic Stevia, doar Stevia rebaudiana are frunze care conțin glicozide steviolice și rebaudiosidul A, care conferă frunzelor un gust dulce, astfel încât acestea sunt considerate un îndulcitor natural cu conținut caloric redus și indice glicemic zero.

Componentele îndulcitoare, extrase prin uscarea frunzelor și purificare, sunt utilizate în principal sub formă de pulbere albă sau cubulețe asemănătoare zahărului, dar cu o putere de îndulcire de până la 300 de ori mai mare decât aceasta, în băuturi calde sau reci, precum și în bomboane, gemuri și produse de patiserie, cum ar fi biscuiții sau tartele. Pe lângă domeniul alimentar, stevia este utilizată în îngrijirea corporală pentru a combate îmbătrânirea pielii și pentru prepararea pastelor de dinți.

Sursă de controverse privind posibila carcinogenitate, începând din 2011 utilizarea steviei ca îndulcitor a fost reautorizată în Europa, conform deciziei EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară), care a stabilit limita de doză admisă pe kilogram de greutate corporală pe zi.

Origine și răspândire

Originară din solurile nisipoase ale văii Rio Monday din Paraguay, unde încă din antichitate era folosită de populația Guaranì, care o numea „kaa he-he”, adică „iarbă dulce”, în medicina tradițională naturală pentru a îndulci ceaiul mate cu frunzele sale uscate. A fost descrisă pentru prima dată în secolul al XIX-lea de botanistul M. S. Bertoni, care i-a atribuit denumirea științifică Eupatorium rebaudianum Bertoni , al cărei epitet specific, rebaudiana, i-a fost conferit în onoarea chimistului O. Rebaudi, care a analizat pentru prima dată componentele chimice îndulcitoare ale plantei, pentru a fi apoi reclasificată la începutul secolului al XX-lea de către cercetătorul englez W. B. Hemsley cu denumirea actuală.

A ajuns în Europa în secolul al XVI-lea, dar abia în 2011 a fost aprobată utilizarea sa în domeniul alimentar ca îndulcitor în doze specifice.

Frunză

Frunzele, ușor pufoase, au lamina lanceolată, ovală.

Fructe

Frunza are o textură fragedă și o culoare omogenă. Perioada de maturare se întinde de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verii. Din punct de vedere senzorial, gustul este delicat, cu o aromă intensă și o savoare care îmbină note amare și dulci. Soiul se caracterizează prin proprietăți organoleptice bune, cu un aspect calitativ remarcat printr-o dulceață pronunțată.

Culoarea frunzei

Nuanțe monocrome.

Înălțimea plantei

Înălțimea plantei variază între 0,4 și 0,8 m, în funcție de condițiile de cultivare.

Durată de viață

Plantă erbacee perenă.

Locuri recomandate pentru plantare

Stevia este o plantă care trezește interes și curiozitate, potrivită pentru cultivare în paturi de flori, ghivece mari, în câmp deschis, pe terase și în jardiniere de exterior.

Tulpină

Tulpina este ierboasă, iar planta nu are spini.

Floare

Are inflorescențe sub formă de panicule de dimensiuni medii. Înflorește de la mijlocul toamnei până la sfârșitul toamnei, perioada de înflorire fiind cuprinsă între 25 și 30 de zile. Atrage albinele, fluturii și bondarii.

Creștere

Soi cu creștere limitată, care atinge înălțimea definitivă la maturitate.

Port

Stevia are un port tufos, cu o densitate și o densitate a frunzișului ridicate.

Ramificare

Ramificația abundentă conferă plantei un aspect compact și bine structurat.

pH

pH-ul solului sau al substratului pentru stevia nu trebuie să depășească valoarea de 7,0, valorile ideale situându-se între 5,0 și 6,8.

Pregătirea substratului

Pentru transplantarea de la începutul primăverii, se recomandă să se efectueze o săpare ușoară la o adâncime de 20/30 cm, eliminând eventualele buruieni, resturile de la culturile anterioare și pietrele mari, apoi să îngroape îngrășământ organic sau chimic cu eliberare lentă și să prelucreze în continuare pământul, sfărâmând bulgării cu ajutorul unei sape. Pentru a îmbunătăți drenajul excesului de apă și a preveni stagnarea apei, continuați prin realizarea unui strat de pământ ușor ridicat în jurul plantei, formând astfel un strat înălțat, iar la final nivelați cu grijă suprafața.

Pe parcursul ciclului de cultivare, continuați să îndepărtați buruienile din apropierea plantei pentru a evita ca acestea să-i împiedice creșterea normală.

expunere la soare

Pentru o creștere viguroasă, este esențial ca planta să fie expusă la soare din plin, în special după-amiaza, la adăpost de vânt și să beneficieze de o irigare adecvată.

Temperatură ideală

Temperatura ideală se situează între 15 și 30 °C; întrucât nu tolerează temperaturile scăzute, se recomandă, în cazul cultivării în ghiveci, să se evite expunerea în aer liber până la dispariția riscului de îngheț, iar în cazul cultivării în strat, în zonele cu ierni aspre, să se protejeze rădăcinile prin mulcire.

Utilizare

Datorită frunzelor sale cu proprietăți îndulcitoare, aceasta este apreciată și utilizată în următoarele domenii:
Sectorul agroalimentar Domeniul medicinal / fitoterapeutic Plante aromatice

Rezistență la frig

Soi cu o rezistență medie; nu suportă temperaturile scăzute și stagnarea apei, dar, cu practici agricole adecvate, va asigura rezultate finale excelente.

Sol

Se adaptează la diferite condiții pedologice; cu toate acestea, pentru o dezvoltare vegetativă optimă, este recomandat un sol de consistență medie sau nisipos, bogat în substanță organică și, mai ales, bine drenat, deoarece rădăcinile plantei stevia sunt sensibile la stagnarea apei; pentru cultivarea în ghivece sau jardiniere, se recomandă utilizarea unui substrat pe bază de turbă de înaltă calitate, destinat culturilor horticole.

Întreținere

Cultivarea steviei este relativ ușoară, necesitând un nivel de efort de gestionare, în ansamblu, mediu, acordând o atenție deosebită factorilor precum temperatura și irigarea.

Sfaturi pentru cultivare

În continuare, câteva sfaturi și aspecte specifice de cultivare pentru acest soi, menite să asigure cele mai bune rezultate în ceea ce privește creșterea și producția:
Fertilizare echilibrată Evitați irigarea excesivă Așezați planta în aer liber atunci când nu mai există riscul de îngheț

Asociere

Dacă este cultivată în câmp deschis, recomandăm asocierea culturală cu ridichea.

Plantare

Pentru cultivarea în straturi, având în vedere portul și ramificarea abundentă a soiului, se recomandă o densitate de plantare de 11 plante pe metru pătrat, astfel încât fiecare exemplar să dispună de spațiul necesar pentru a-și manifesta vigurozitatea maximă de creștere. Transplantarea se efectuează pe culmea unui strat de flori amenajat, așezând planta cu gâtul de rădăcină deasupra suprafeței solului, urmând ca irigarea să se efectueze imediat după aceea; se recomandă, de asemenea, transplantarea răsadurilor aclimatizate, adică obișnuite cu temperaturile exterioare, pentru a evita stresul legat de variațiile condițiilor de mediu, precum și a celor cu rădăcini intacte.

tăiere

Efectuați operațiuni de tăiere, eliminând părțile lemnoase sau uscate care se formează pe parcursul ciclului de cultivare al plantei de stevia, având grijă, în cazul în care planta se află în câmp deschis, să efectuați o tăietură la aproximativ 10 cm de bază în perioada de toamnă.

După recoltarea din primăvară-vară, înainte de înflorire, vă recomandăm să tratați planta cu un produs pe bază de cupru pentru a dezinfecta rănile rezultate în urma tăierii.

Reproducție

Înmulțirea se poate face prin însămânțare, în câmp liber sau în ghiveci, prin divizarea rădăcinii și prin butași.

Irigare

În cazul plantei de stevia, este important să se asigure un aport de apă bine proporționat în funcție de necesitățile sale hidrice, evitând stagnările dăunătoare și mărind frecvența irigării în perioada de vară. Se va folosi apă de ploaie sau, alternativ, apă din canal sau din rețeaua de alimentare cu apă, cu un pH subacid optim, irigând manual sau prin intermediul unui sistem de irigare cu picurare sau prin subirigare.

Irigați imediat după transplantare și îngrijiți planta care, în noul loc, poate fi mai expusă la stres hidric, evitând perioadele de secetă, dar, în același timp, fără a exagera cu cantitățile furnizate, pentru a preveni asfixia și putrezirea rădăcinilor. Ulterior, lăsați solul sau substratul să se usuce ușor între o udare și următoarea, menținându-l întotdeauna umed, dar nu saturat. Irigarea trebuie efectuată dimineața, pentru a asigura uscarea adecvată a frunzelor înainte de căderea nopții, îmbunătățind astfel capacitatea de apărare a plantei împotriva eventualelor atacuri ale agenților patogeni.

Pentru eventuala însămânțare, umeziți semințele pentru a permite germinarea; de asemenea, după ce le-ați îngropat complet și le-ați acoperit cu un strat de substrat și material inert, mențineți solul umed până la apariția lăstarului.

Fertilizare

Se efectuează o fertilizare de fond cu îngrășământ organo-mineral cu eliberare lentă în timpul pregătirii solului înainte de transplantare. Stevia nu are cerințe nutriționale ridicate, dar este util să se intervină la fiecare 30 de zile începând cu reluarea creșterii vegetative; se recomandă utilizarea unui îngrășământ specific pentru plante de grădină, solubil în apă, adică care trebuie diluat și distribuit în conformitate cu dozele adecvate în apa de irigare, evitând supradozarea în primele etape ale cultivării.

Comestibilitate pentru consum

Extractul din frunze de stevia, dacă este consumat în mod corespunzător, este comestibil.

Sfatul 1

Plantă sensibilă la temperaturile scăzute, la condițiile edafice ale solului și la diverse infecții fungice. Prin urmare, trebuie să se acorde o atenție deosebită regimului de irigare, perioadei de transplantare și diverselor adversități.